zâmbet inocent, ochi veseli...
totul pare atât de frumos...prea frumos...e adevărat...
cam aşa ceva...pădurea e verde, cântecul ei profund se aude...
parfum de floare de câmp îl simt...sper el mă îndrept
treptat pădurea se pierde...
cărăruia se îngustă şi încet dispare...
unde-i acel câmp?
e doar un ZID!
un vânt vine spre mine menit parcă să mă alunge din pustiul spre care mă îndreptam.
zidul sună a gol...de parcă nimic nu ar exista acolo...e locul pierzaniei...
caut o uşă...la fie care pas devine din ce în ce mai rece...
uşa...nu există...
unde e câmpul promis?
Abandon...asta a fost de la bun început. Iluzia dulce a fost...
m-ai luat din întunecimi şi m-ai purtat în vise deşarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu