...de pierdere de timp,
de ceva nefolositor,
de ceva de-a dreptul cretin, lipsit de sens, tipic "AŞA NU"
2 minute irosite din viaţă...pe OTV...te aşteptai să fie altceva? nici măcar curiozitatea nu m-a împins acolo. Aşa se întâmplă când telecomanda nu e la tine...bine că au fost doar 2 minute.
mizerabil...insul era de-a dreptul respingător. nu prin aspect ci prin atitudine, limbaj şi prostie debordantă. Şi mai făcea inteligentul suprem, atotştiitor, cu dreptatea în mână...ăăăă, care dreptate? mai poţi pretinde de la cineva care îşi face înterlocutorul prost, că vezi tu ştie el prea bine?
nu mai ştiu ce înseamnă azi profesia de jurnalist...una am învăţat şi alta văd...şi încă n-am terminat studiile. E de-a dreptul mult prea şocantă diferenţa dintre cum ar trebui să fie şi cum este mass media.
jurnalist poate fi şi un tractorist cu gura slobodă şi mult tupeu infect, orice piţipoancă semi-mută, dar cu clanţa mare când e prinsă în offside, dar neah vezi tu, e asistentă tv. de parcă e nevoie de o asistentă pe post de bibelou mobil.
jurnalistul trebuie să fie imparţial, cică. vezi să nu! în realitate, dacă nu te "colorezi" într-un fel sau altul nu ai nicio şansă să reuşeşti în domeniu. e limpede de la o poştă de cum stă treaba. Antenele nu ştiu cum să se întreacă să-l ponegrească pe Băse, B1 îl pupă, aproximativ TVR-ul încearcă să fie amabil, că la urma urmei e televiziunea de stat şi este până la urmă un instrument al puterii. dar măcar nu vedem o aşa mare mizerie cum e pe "canalul" poporului.
...ies jurnalişti azi pe bandă rulantă. întrebi o piţipoancă în anul terminal al liceului ce vrea să devină şi ce-ţi răspunde: jurnalistă! că dee, are faţă bună de dat pe "sticlă"...sau mai degrabă ştie să dea sticlele pe gât.
avem absolvenţi înceţi rău la minte, care se mişcă lent, care niciodată nu pricep că o ştire trebuie scrisă şi difuzată cât mai repede...până vin de la eveniment, tre' să se hodinească, apoi e angoasa începutului şi aşa amână pe mâine, mâine se face poimâine, când e gata deja articolul subiectul e expirat. ori o variantă mai bună pentru subiecte de ştiri sunt copy- paste urile...că neah, nu mai e aşa mult de muncit şi prea sunt cu greşeli...cică...
e dureros că ies aşa soi de jurnalişti...sărmanii nici măcar nu ştiu în ce fel de juglă intră...nimic din ce înveţi la facultate nu coincide cu realitatea...avem o groază de pseudo-jurnalişti, parveniţi majoritatea, care umblă cu cele mai tâmpite mizerii, dar ei habar n-au ce li se pregăteşte defapt...
nu vă mai irosiţi timpul...SĂ SCOATĂ DRACU CINEVA OTV-UL DIN GRILA DE PROGRAME!
pace vouă!
joi, 22 decembrie 2011
marți, 20 decembrie 2011
oare cine a comis-o?
Astăzi n-am fost prietenă bună cu telecomanda. După mintea mea nici n-aş fi apris televizorul, dar cum nu locuiesc singură în casă a mai funcţionat şi acela.
A rămas pe un canal, nu mi-l amintesc care a fost, tocmai de aceea scriu acum, poate a mai fost pe cineva pe fază. A fost dat la un moment dat spot specific înainte de un film care face recomandările de rigoare (mă doare groaznic capul şi nu-mi amintesc cum îi spune, dar cred că aţi înteles). "Acest program este interzis copiilor sub 12 ani. Genul programului: SF" şi ce SF urmează: Maia Morgenstern în pauza de cafea! se pare că nu mai e în sala de treatru la repetiţii ci într-o navetă spaţială unde zboară în legănuţ. Evident au mai urmat şi alte spoturi publicitare pe care nu le mai reţin. Nu am fost destul de atentă ci doar suficient să exclam "al dracului mai e SF-ul!"...Să o fi comis-o TVR-ul? Menţionez că gafa a fost astăzi după masă cam după ora 16-17. Cam ciudat să difuzezi filme "bulinate" ziua în amiaza mare (bine că nu a fost totuşi)
A rămas pe un canal, nu mi-l amintesc care a fost, tocmai de aceea scriu acum, poate a mai fost pe cineva pe fază. A fost dat la un moment dat spot specific înainte de un film care face recomandările de rigoare (mă doare groaznic capul şi nu-mi amintesc cum îi spune, dar cred că aţi înteles). "Acest program este interzis copiilor sub 12 ani. Genul programului: SF" şi ce SF urmează: Maia Morgenstern în pauza de cafea! se pare că nu mai e în sala de treatru la repetiţii ci într-o navetă spaţială unde zboară în legănuţ. Evident au mai urmat şi alte spoturi publicitare pe care nu le mai reţin. Nu am fost destul de atentă ci doar suficient să exclam "al dracului mai e SF-ul!"...Să o fi comis-o TVR-ul? Menţionez că gafa a fost astăzi după masă cam după ora 16-17. Cam ciudat să difuzezi filme "bulinate" ziua în amiaza mare (bine că nu a fost totuşi)
I'm not going anywhere...
This is my place. I was born here. I work here. Here the dreams started to make sense. here. home.
My duty is to be guardian of this dreams. I'm the keeper of my own successful key. No one can steal the key. But can try.
I'm not a loser if I give up something too quickly. I just know which are my priorities, I know what is best for me, I know what it's worth wasting my time, energy and life. People infected either ignore them or are deleted, eradicated ... of course it all depends on their attitude. But I'm not going anywhere...I hope so.
My duty is to be guardian of this dreams. I'm the keeper of my own successful key. No one can steal the key. But can try.
I'm not a loser if I give up something too quickly. I just know which are my priorities, I know what is best for me, I know what it's worth wasting my time, energy and life. People infected either ignore them or are deleted, eradicated ... of course it all depends on their attitude. But I'm not going anywhere...I hope so.
duminică, 18 decembrie 2011
Nu mor caii când vor câinii
Ne mâncăm între noi. La oameni mă refer. Ne mâncăm între noi la figurat că doar nu ai să vezi comportamente canibale pe stradă, altfel am fi trăit în epocile preistorice.
Suntem invidioşi unii pe ceilalţi şi uneori frustrarea că unul e mai bun la ceva decât celălalt întunecă raţiunea şi iese la iveală monstrişorul, bestia, etc. Suntem conduşi de furie şi dezamăgirea faţă de propria persoană fiindcă condiţia în care ne-am născut şi ne-am creat-o nu ne permite să ne depăşim limitele, să facem ceva mai bun din propria persoană.
Oamenii incapabili să-şi depăşească condiţia au două variante de acţiune. Prima este non-acţiunea, atunci când conştientizezi că nu poţi face nimic să te schimbi. Practic, individul se împacă cu ideea că este ceea ce este şi cu asta basta! Oamenii de genul acesta sunt modeşti şi corecţi până la sfârşitul zilelor. A doua opţiune este parvenirea. Da, ştiu că ştiţi că sunt foarte inventivi când vor să obţină ceva prin mujloace mai puţin ortodoxe. Dar e de râsul curcilor când oamenii ăştia nici măcar nu iau în calcul toate variabilele şi îşi propun scenarii de-a dreptul cretine. Şi mai comic e atunci când acţionează aşa în virtutea că planul va funcţiona perfect, deşi e unul dintre cele mai stupide.
Un plan idiot pus în aplicare nu denotă altceva decât lacune în gândire şi logică, prostie fără de margine şi un coeficient de inteligenţă sub medie. Mai multe şcoli absolvite nu îţi deschide mintea, doar avem experienţa de a trece prin şcoală ca gâsca prin apă. Un om cu 8 clase poate fi mult inteligent decât unul care a absolvit nu ştiu câte facultăţi dar care a excelat în arta copiatului.
Am crezut că am văzut şi auzit multe la viaţa mea, dar uite că în fiecare zi sunt uimită. Şi mai cruntă mi-e mirarea când am de-a face eu personal cu astfel de persoane. Acestora le trebuie un leac dacă vrei să-i păstrezi cât mai departe de tine...nu suportă ignoranţa şi deja ajung la lucruri şi mai murdare, doar, doar îi bagi în seama ca să fi tu lupul cel rău...ehhh...nu vă prea merge...nu mor caii când vor câinii!
Suntem invidioşi unii pe ceilalţi şi uneori frustrarea că unul e mai bun la ceva decât celălalt întunecă raţiunea şi iese la iveală monstrişorul, bestia, etc. Suntem conduşi de furie şi dezamăgirea faţă de propria persoană fiindcă condiţia în care ne-am născut şi ne-am creat-o nu ne permite să ne depăşim limitele, să facem ceva mai bun din propria persoană.
Oamenii incapabili să-şi depăşească condiţia au două variante de acţiune. Prima este non-acţiunea, atunci când conştientizezi că nu poţi face nimic să te schimbi. Practic, individul se împacă cu ideea că este ceea ce este şi cu asta basta! Oamenii de genul acesta sunt modeşti şi corecţi până la sfârşitul zilelor. A doua opţiune este parvenirea. Da, ştiu că ştiţi că sunt foarte inventivi când vor să obţină ceva prin mujloace mai puţin ortodoxe. Dar e de râsul curcilor când oamenii ăştia nici măcar nu iau în calcul toate variabilele şi îşi propun scenarii de-a dreptul cretine. Şi mai comic e atunci când acţionează aşa în virtutea că planul va funcţiona perfect, deşi e unul dintre cele mai stupide.
Un plan idiot pus în aplicare nu denotă altceva decât lacune în gândire şi logică, prostie fără de margine şi un coeficient de inteligenţă sub medie. Mai multe şcoli absolvite nu îţi deschide mintea, doar avem experienţa de a trece prin şcoală ca gâsca prin apă. Un om cu 8 clase poate fi mult inteligent decât unul care a absolvit nu ştiu câte facultăţi dar care a excelat în arta copiatului.
Am crezut că am văzut şi auzit multe la viaţa mea, dar uite că în fiecare zi sunt uimită. Şi mai cruntă mi-e mirarea când am de-a face eu personal cu astfel de persoane. Acestora le trebuie un leac dacă vrei să-i păstrezi cât mai departe de tine...nu suportă ignoranţa şi deja ajung la lucruri şi mai murdare, doar, doar îi bagi în seama ca să fi tu lupul cel rău...ehhh...nu vă prea merge...nu mor caii când vor câinii!
marți, 6 decembrie 2011
efemer
trăieşte sau moare,
putrezeşte şi cade,
pute dacă n-are aer.
printre sentimente,
mai puţine regrete.
nu e loc de ele
sunt ca niste iele.
tot ce-i bun e trecător
profunde răni ce-acum dor.
loc nu mai e de nicio virtute
nimeni nu vrea sa te mai ajute.
totul e efemer
trăieşte sau moare
rămâne o putoare...
tot ce-i bun e efemer
sâmbătă, 3 decembrie 2011
colorat
În trecut noi vedeam alb-negru
Acum vedem în mii şi mii de culori la pătrat
Totu-i viu şi aromat
Tot ce văd e doar pătat.
Existenţa e înşelătoare
Când în jur e doar culoare...
Ambalaje colorate
Nişte chestii prea spălate.
Viaţa noastră e controlată
Chiar şi cu o ciocolată.
Dacă nu eşti colorat
Să ştii tu că n-ai scăpat,
Dacă nu pupi o parte dorsală
De la colorată sucursală.
În trecut dacă nu erai alb...erai negru!
Acum vedem în mii şi mii de culori la pătrat
Totu-i viu şi aromat
Tot ce văd e doar pătat.
Existenţa e înşelătoare
Când în jur e doar culoare...
Ambalaje colorate
Nişte chestii prea spălate.
Viaţa noastră e controlată
Chiar şi cu o ciocolată.
Dacă nu eşti colorat
Să ştii tu că n-ai scăpat,
Dacă nu pupi o parte dorsală
De la colorată sucursală.
În trecut dacă nu erai alb...erai negru!
miercuri, 30 noiembrie 2011
pozici...
before
after...
...and after
câteva păreri? m-am chinuit în photoshop şi photoscape. sper să vă placă. accept şi criticile constructive.
aş fi vrut să pozez mai mulţi oameni, copii, cupluri. dar neah, crăpau şi pietrele de frig, toată lumea era pe fugă, iar cupluri chiar drăguţe cam greu găseşti, în principiu găseşti "lipitorile" sau familiile de ţiganela-pac, dintre care ies în evidenţă mamele iresponsabile cu sugari în braţe pufăind la greu din pipe. în mod sigur nu cumpără micuţilor decât numai ceva să aibă pe ei. mi-e milă de ei dar deja încep să-i urăsc fiindcă vor fi următorii din specia lor care mă vor fura, etc. şi etc.
parcul Astra e superb şi infect în acelaşi timp? Voi ce credeţi?
am să revin cu noi poze, sper doar să am curajul să imortalizez şi specimele pe cale de înmulţire. atunci va fi şi un sondaj.
vineri, 25 noiembrie 2011
profan...
nu sunt un sfânt
la al meu mormânt
loc de pelerinaj nu va fi.
om călător prin viaţă
asta sunt
toate-s legate cu fir de aţă
iubirea omului profan
se naşte dintr-un moft carnal.
e vorba de o banală dorinţă
ce ţi-o îndeplineşti cu iscusintă.
trăiesc în lumea celor care-o strică,
a celor ce-o mănâncă ca pe-o budincă.
totu-i infect, putret şi stricat
şi eu slujesc ca un argat.
nu pot trăi în izolare
ar fi prea multă dezolare.
aşa că mă infectez şi eu
doar nu-s Tezeu...
la al meu mormânt
loc de pelerinaj nu va fi.
om călător prin viaţă
asta sunt
toate-s legate cu fir de aţă
iubirea omului profan
se naşte dintr-un moft carnal.
e vorba de o banală dorinţă
ce ţi-o îndeplineşti cu iscusintă.
trăiesc în lumea celor care-o strică,
a celor ce-o mănâncă ca pe-o budincă.
totu-i infect, putret şi stricat
şi eu slujesc ca un argat.
nu pot trăi în izolare
ar fi prea multă dezolare.
aşa că mă infectez şi eu
doar nu-s Tezeu...
joi, 24 noiembrie 2011
cel preţios...
...timpul...
Tempus fugit.
Ne văicărim că nu avem timp, ducem o viaţă haotică, facem cercetări despre el, aflăm că nu ne este un aşa bun prieten.
Vina ne aparţine. Îl irosim pentru lucruri nefolositoare, răutăţi ieftine şi alte minunăţi menite să ne dezumanizeze. Din simplul fapt că nu mai avem "timp" ne înstrăinăm unii de alţii.
Unii dintre noi suntem atât de cretini în ceea ce priveşte percepţia timpului şi valorificarea lui. Nu avem ce face, o parte din noi suntem programaţi să ne percepem drept buricul pământului şi totul gravitează în jurul nostru. Omul soare trăieşte cu iluzia că el este motivul exitenţei, datorită lui lucrurile se mişcă. Dar uită de existenţa planetuţelor care au şi ele gravitaţia lor şi în consecinţă au o Lună a lor.
Eu m-am învăţat acum. Timpul îl voi mai irosi, dar nu aşa cum am facut-o până acum. Încerc să îndepărtez mizeriile ce vieţuiesc pe lângă mine, care nu fac altceva mai bun decât să extindă mucegaiul şi putregaiul.
Ignorarea oamenilor mizerabili este un următor pas spre o viaţă mai sănătoasă...să vezi pe urmă cum se eliberează o parte din timp. Slavă Domnului o parte din oameni îi poţi păstra la o distanţă sănătoasă. Oamenii care, vrei sau nu vrei, trebuie să fie pe lângă tine pot fi şi ei frumos îndepărtaţi fără să faci tu te miri ce mizerii.
So....baftă la economisit timp. Eu azi mă odihnesc. Şi nu las pe niciun dobitoc să mi-o fure.
Pace vouă!
Eu sunt împăcată. Voi?
P.S. dacă s-au strecurat ceva greşeluţe e de vină somnul care nu vrea să mă părăsească
Tempus fugit.
Ne văicărim că nu avem timp, ducem o viaţă haotică, facem cercetări despre el, aflăm că nu ne este un aşa bun prieten.
Vina ne aparţine. Îl irosim pentru lucruri nefolositoare, răutăţi ieftine şi alte minunăţi menite să ne dezumanizeze. Din simplul fapt că nu mai avem "timp" ne înstrăinăm unii de alţii.
Unii dintre noi suntem atât de cretini în ceea ce priveşte percepţia timpului şi valorificarea lui. Nu avem ce face, o parte din noi suntem programaţi să ne percepem drept buricul pământului şi totul gravitează în jurul nostru. Omul soare trăieşte cu iluzia că el este motivul exitenţei, datorită lui lucrurile se mişcă. Dar uită de existenţa planetuţelor care au şi ele gravitaţia lor şi în consecinţă au o Lună a lor.
Eu m-am învăţat acum. Timpul îl voi mai irosi, dar nu aşa cum am facut-o până acum. Încerc să îndepărtez mizeriile ce vieţuiesc pe lângă mine, care nu fac altceva mai bun decât să extindă mucegaiul şi putregaiul.
Ignorarea oamenilor mizerabili este un următor pas spre o viaţă mai sănătoasă...să vezi pe urmă cum se eliberează o parte din timp. Slavă Domnului o parte din oameni îi poţi păstra la o distanţă sănătoasă. Oamenii care, vrei sau nu vrei, trebuie să fie pe lângă tine pot fi şi ei frumos îndepărtaţi fără să faci tu te miri ce mizerii.
So....baftă la economisit timp. Eu azi mă odihnesc. Şi nu las pe niciun dobitoc să mi-o fure.
Pace vouă!
Eu sunt împăcată. Voi?
P.S. dacă s-au strecurat ceva greşeluţe e de vină somnul care nu vrea să mă părăsească
duminică, 20 noiembrie 2011
mda...completări la "Ohh Doamne"
Acum ceva vreme îmi închipuiam că eu eram cea mai paranoică persoană pe care o cunosc...Pe vremea aceea nu aveam mintea atât de ocupată.
Eram falită, căutam disperată ceva de muncă. Îmi găseam tot felul de activităţi să-mi omor timpul, să uit dezastrul cotidian în care mă aflam.
Perioada aceea neagră a trecut, a venit una şi mai neagră în care timpul mi-a devenit duşman. Am găsit ceva de lucru, a început şi ultimul de facultate, licenţa îmi bate la uşă, m-a mâncat undeva să mă implic şi într-un workshop super tare şi colac peste pupăză găsesc şi job hobby.
Mi-a mai rămas timp pentru ceva? Nu prea. Nu-mi mai rămâne timp nici măcar pentru frutrările financiare, legate de facultate, etc. Fac ce pot, cum apuc...timp de meditat, doar în răstimpuri. Nu mai am timp să mă gândesc că X, că Y fac nu ştiu ce, că au obţinut te miri ce minunăţie. Ştiu că în lumea asta nimic nu e corect dar nu mai are rost să fiu frustrată, să mă consum pentru acest fapt. Ba din contră, mă ambiţionează să lupt împotriva mârlăniilor & co.
Unele persoane s-au simţit lezate de ultimul post publicat. Nu înţeleg motivul. Doar nişte minţi prea odihnite pot da sensuri necunoscute ideilor ce nu le aparţin. La urma urmei este blogul meu, scriu ce vreau, public în limita bunului simt, nu am furat, nu am dat în cap nimănui. Înspiraţia întotdeauna vine din viaţa reală, "Divina Comedie", eu fiind un participant care alege să fie contra curentului în felul sau. Condamn mitocănia, atitudinea adolescenţilor cu pretenţii de oameni inteligenţi şi maturi, a oamenilor bolnavi de şefie, hiper analitici care cred că ei sunt buricul pământului, şi etc., etc.
Morala poezioarei:
1. NU SE ADRESEAZĂ NIMĂNUI PERSONAL
2. ILUSTREAZĂ TENDINŢA TINERIMII ACTUALE. (cocalarii şi piţipoancele se regăsesc aici, Cruduţa e arhicunoscută pentru grosolănia ei şi prostul gust şi cocalari cu bani găsim în fiecare club prăpădit sau de fiţe).
3.ORICE ASEMĂNARE ESTE PUR ÎNTÂMPLARE.
4. VOR MAI PUTEA FI ADĂUGATE ŞI ALTELE NUMAI DACĂ SIMT EU CĂ ESTE NECESAR.
Este ultima oară când mă justific. Am făcut acest lucru pentru simpla informare unor oameni care se simt deranjaţi de existenţa mea şi au impresia că singura mea ocupaţie e să-i sabotez. Măcar dacă aş avea şi timpul:)) Şi vorba aia, când cineva nu te înghite înseamnă că reprezinţi ceva, că nu eşti o nulitate.
Dacă se îmtâmplă ca ceva din ce postez eu să nu-i fie pe plac asta este. Nu are decât să tacă şi să înghită. Nu pot împăca pe toată lumea. Dacă aş reuşi acest lucru aş fi Dumnezeu. Dar nici Dumnezeu nu a reuşit acest lucru.
Pace vouă cititorilor
Cui nu-i convine să înghită în sec.
Eram falită, căutam disperată ceva de muncă. Îmi găseam tot felul de activităţi să-mi omor timpul, să uit dezastrul cotidian în care mă aflam.
Perioada aceea neagră a trecut, a venit una şi mai neagră în care timpul mi-a devenit duşman. Am găsit ceva de lucru, a început şi ultimul de facultate, licenţa îmi bate la uşă, m-a mâncat undeva să mă implic şi într-un workshop super tare şi colac peste pupăză găsesc şi job hobby.
Mi-a mai rămas timp pentru ceva? Nu prea. Nu-mi mai rămâne timp nici măcar pentru frutrările financiare, legate de facultate, etc. Fac ce pot, cum apuc...timp de meditat, doar în răstimpuri. Nu mai am timp să mă gândesc că X, că Y fac nu ştiu ce, că au obţinut te miri ce minunăţie. Ştiu că în lumea asta nimic nu e corect dar nu mai are rost să fiu frustrată, să mă consum pentru acest fapt. Ba din contră, mă ambiţionează să lupt împotriva mârlăniilor & co.
Unele persoane s-au simţit lezate de ultimul post publicat. Nu înţeleg motivul. Doar nişte minţi prea odihnite pot da sensuri necunoscute ideilor ce nu le aparţin. La urma urmei este blogul meu, scriu ce vreau, public în limita bunului simt, nu am furat, nu am dat în cap nimănui. Înspiraţia întotdeauna vine din viaţa reală, "Divina Comedie", eu fiind un participant care alege să fie contra curentului în felul sau. Condamn mitocănia, atitudinea adolescenţilor cu pretenţii de oameni inteligenţi şi maturi, a oamenilor bolnavi de şefie, hiper analitici care cred că ei sunt buricul pământului, şi etc., etc.
Morala poezioarei:
1. NU SE ADRESEAZĂ NIMĂNUI PERSONAL
2. ILUSTREAZĂ TENDINŢA TINERIMII ACTUALE. (cocalarii şi piţipoancele se regăsesc aici, Cruduţa e arhicunoscută pentru grosolănia ei şi prostul gust şi cocalari cu bani găsim în fiecare club prăpădit sau de fiţe).
3.ORICE ASEMĂNARE ESTE PUR ÎNTÂMPLARE.
4. VOR MAI PUTEA FI ADĂUGATE ŞI ALTELE NUMAI DACĂ SIMT EU CĂ ESTE NECESAR.
Este ultima oară când mă justific. Am făcut acest lucru pentru simpla informare unor oameni care se simt deranjaţi de existenţa mea şi au impresia că singura mea ocupaţie e să-i sabotez. Măcar dacă aş avea şi timpul:)) Şi vorba aia, când cineva nu te înghite înseamnă că reprezinţi ceva, că nu eşti o nulitate.
Dacă se îmtâmplă ca ceva din ce postez eu să nu-i fie pe plac asta este. Nu are decât să tacă şi să înghită. Nu pot împăca pe toată lumea. Dacă aş reuşi acest lucru aş fi Dumnezeu. Dar nici Dumnezeu nu a reuşit acest lucru.
Pace vouă cititorilor
Cui nu-i convine să înghită în sec.
ohh Doamne!
O domniţă snoabă
Cară-acum o roabă.
Domniţă-i doar în închipuire
Că-n rest n-are nicio asemuire.
Luptă cu perseverenţă
Dar vai de ea reverenţă.
E cam grosolană
Înfulecă slană.
Noroc că-i decupată din zilele de azi
Cavalerii sunt mândri ca nişte brazi.
Nu-şi prea mai găsesc domniţe pe măsură
Nu mai găsesc nicio trăsură.
Caii nu mai ştiu să-i stăpânească
Doar un câine din rasa ciobănească.
E aşa o închipuire
Că trăim în nemurire
S-au cam zis cu ai noştri eroi
Avem azi doar euroi,
Maşinuţe cu mulţi cai,
Câte-o fată ca un scai,
Şi un bou mai prost ca ea.
Decenţa...s-a cam zis cu ea
Ceri acum prea mult
Minutul de bun simţ e foarte scump.
Ăştia închipuiţii...offfff
Cară-acum o roabă.
Domniţă-i doar în închipuire
Că-n rest n-are nicio asemuire.
Luptă cu perseverenţă
Dar vai de ea reverenţă.
E cam grosolană
Înfulecă slană.
Noroc că-i decupată din zilele de azi
Cavalerii sunt mândri ca nişte brazi.
Nu-şi prea mai găsesc domniţe pe măsură
Nu mai găsesc nicio trăsură.
Caii nu mai ştiu să-i stăpânească
Doar un câine din rasa ciobănească.
E aşa o închipuire
Că trăim în nemurire
S-au cam zis cu ai noştri eroi
Avem azi doar euroi,
Maşinuţe cu mulţi cai,
Câte-o fată ca un scai,
Şi un bou mai prost ca ea.
Decenţa...s-a cam zis cu ea
Ceri acum prea mult
Minutul de bun simţ e foarte scump.
Ăştia închipuiţii...offfff
miercuri, 16 noiembrie 2011
Nu-i loc de iubire în astă lume...
...ci doar de mila şi silă pentru c**** de oameni
Avem vipere printre noi, nu semeni.
Dăm fără să vrem de nesimţiti
Cu tactici demne de parveniţi.
Nu e loc de îndoială...
Ascultă-ţi doar inima
Şi atunci şti ce-nseamnă.
Nu mai e loc decât de o profundă dezamăgire
Şi nicidecum de un strop de iubire.
Trăieşte doar în tăcere...
Stai cuminţel...încetinel, încetinel...
Doar sădeşte cu copăcel,
Îngrijeşte-te de el,
E un mic sufleţel...
Îţi aparţine...pentru că e al tău!
Avem vipere printre noi, nu semeni.
Dăm fără să vrem de nesimţiti
Cu tactici demne de parveniţi.
Nu e loc de îndoială...
Ascultă-ţi doar inima
Şi atunci şti ce-nseamnă.
Nu mai e loc decât de o profundă dezamăgire
Şi nicidecum de un strop de iubire.
Trăieşte doar în tăcere...
Stai cuminţel...încetinel, încetinel...
Doar sădeşte cu copăcel,
Îngrijeşte-te de el,
E un mic sufleţel...
Îţi aparţine...pentru că e al tău!
miercuri, 9 noiembrie 2011
Egoismul...duce până la boală
Astăzi mi-a fost dat să văd până unde merge egoismul...
Judecând reacţiile unui "drăguţ" coleg am dedus că acesta are ceva probleme mentale, dar nesimţirea e ca acasă şi joacă pe masă. Mă întreb dacă un şut în fund îl va simţi.
Nu pot înţelege de ce îţi sabotezi un coleg care te poate ajuta la rândul său.
Astăzi era programată o activitate în cadrul unui workshop şi eu aflu despre acesta cu trei ore înainte. Şi stimatul domn nici nu avea de gând să mă anunţe de această activitate, ba chiar a fost foarte deranjat că am aflat şi că l-am întrebat de ce nu a anunţat din timp...la urma urmei s-a jucat cu timpul meu. "Nimănui nu îi pasă de timpul tău" asta a fost o replică inteligentă din punctul său de vedere. Atâta timp cât cineva ţi-a dat o sarcină şi trebuia să mai şi anunţi de ce nu îţi vezi de treabă? Şi, mă rog, de ce pe unii inteţionezi să nu anunţi? Asta face un om care reuşeşte în viaţă doar prin parvenire, pupincurism şi înlăturarea "concurenţei" prin mijloace necinstite.
Oamenii frustraţi care nu pot realiza ceva prin propria putere recurg la astfel de fapte. Când e vorba de ceva, ţin numai pentru ei, de parca ar fi un top secret de stat.
Nu înţeleg de unde atâta concurenţă. La urma urmei totul se reduce în cadrul workshopurilor la procesul de învăţare şi schimb de experienţe. Bani nu se fac. Banii se cheltuie, dar învăţăturile şi "furatul" meseriei rămân. Dar neah, unii dobitoci aşa gândesc...şi nu realizează că defapt rămân cu nimic, ci cu un mare vin în căpşorul ciufulit.
Asta e, toţi avem lipsuri. Dar în încercarea de a umple acele goluri, unii oameni, cretinei de fel, reacţionează precum nişte oameni bolnavi care nu recunosc că au o problemă. Sau mai bine zis doar cei care reacţionează aşa au aceste probleme. În mintea lor dacă nu recunosc o problemă, nu există. În schimb singuri îşi crează problemele, unii oameni (ca mine:)), sunt fioroasă ce să mai spun) sunt o problema. Pentru omul ăsta probabil sunt o entitate "diabolică", inteligentă şi eu "super eroul" bun de nimic. Pfff, dar nici nu mai are rost să mai încerc să explic, cred că deja am explicat prea mult.
Sincer, nu mai vreau să mai spun nimic. Mi-ar fi plăcut să scriu despre ceva ce m-a impresionat, ceva mai pozitiv. Voi mai scrie despre ceva frumos probabil după ce voi da câteva şuturi în fund unor nesimţiţi şi atunci voi vedea şi partea plină a paharului. Dar pentru aia îmi fac cruce şi zic Doamne-ajută că sunt încă sănătoasă, că mai pot munci, şi pe bani şi voluntar, că am un suflet mare şi dau la degustat suc bun şi natural la toată lumea:)), că aşa mi-e felul meu de a fi aşa, mai darnică. Egoiştii ajung să fie nesimţiţi până la culme şi aşa nu vreau să ajung.
Pace vouă!
P.S.
Dacă degreglatul nu se simte citind acest post, va simţi un şut în fund. Ăla o să mai şi doară, dar asta nu e vina mea:))
Şi scuze dacă s-au mai strecurat ceva greşeli, oboseala îşi spune cuvântul şi nu ştiu când voi reveni asupra textului.
Judecând reacţiile unui "drăguţ" coleg am dedus că acesta are ceva probleme mentale, dar nesimţirea e ca acasă şi joacă pe masă. Mă întreb dacă un şut în fund îl va simţi.
Nu pot înţelege de ce îţi sabotezi un coleg care te poate ajuta la rândul său.
Astăzi era programată o activitate în cadrul unui workshop şi eu aflu despre acesta cu trei ore înainte. Şi stimatul domn nici nu avea de gând să mă anunţe de această activitate, ba chiar a fost foarte deranjat că am aflat şi că l-am întrebat de ce nu a anunţat din timp...la urma urmei s-a jucat cu timpul meu. "Nimănui nu îi pasă de timpul tău" asta a fost o replică inteligentă din punctul său de vedere. Atâta timp cât cineva ţi-a dat o sarcină şi trebuia să mai şi anunţi de ce nu îţi vezi de treabă? Şi, mă rog, de ce pe unii inteţionezi să nu anunţi? Asta face un om care reuşeşte în viaţă doar prin parvenire, pupincurism şi înlăturarea "concurenţei" prin mijloace necinstite.
Oamenii frustraţi care nu pot realiza ceva prin propria putere recurg la astfel de fapte. Când e vorba de ceva, ţin numai pentru ei, de parca ar fi un top secret de stat.
Nu înţeleg de unde atâta concurenţă. La urma urmei totul se reduce în cadrul workshopurilor la procesul de învăţare şi schimb de experienţe. Bani nu se fac. Banii se cheltuie, dar învăţăturile şi "furatul" meseriei rămân. Dar neah, unii dobitoci aşa gândesc...şi nu realizează că defapt rămân cu nimic, ci cu un mare vin în căpşorul ciufulit.
Asta e, toţi avem lipsuri. Dar în încercarea de a umple acele goluri, unii oameni, cretinei de fel, reacţionează precum nişte oameni bolnavi care nu recunosc că au o problemă. Sau mai bine zis doar cei care reacţionează aşa au aceste probleme. În mintea lor dacă nu recunosc o problemă, nu există. În schimb singuri îşi crează problemele, unii oameni (ca mine:)), sunt fioroasă ce să mai spun) sunt o problema. Pentru omul ăsta probabil sunt o entitate "diabolică", inteligentă şi eu "super eroul" bun de nimic. Pfff, dar nici nu mai are rost să mai încerc să explic, cred că deja am explicat prea mult.
Sincer, nu mai vreau să mai spun nimic. Mi-ar fi plăcut să scriu despre ceva ce m-a impresionat, ceva mai pozitiv. Voi mai scrie despre ceva frumos probabil după ce voi da câteva şuturi în fund unor nesimţiţi şi atunci voi vedea şi partea plină a paharului. Dar pentru aia îmi fac cruce şi zic Doamne-ajută că sunt încă sănătoasă, că mai pot munci, şi pe bani şi voluntar, că am un suflet mare şi dau la degustat suc bun şi natural la toată lumea:)), că aşa mi-e felul meu de a fi aşa, mai darnică. Egoiştii ajung să fie nesimţiţi până la culme şi aşa nu vreau să ajung.
Pace vouă!
P.S.
Dacă degreglatul nu se simte citind acest post, va simţi un şut în fund. Ăla o să mai şi doară, dar asta nu e vina mea:))
Şi scuze dacă s-au mai strecurat ceva greşeli, oboseala îşi spune cuvântul şi nu ştiu când voi reveni asupra textului.
joi, 27 octombrie 2011
experimentând...
Astăzi...o zi libera, o zi de cursuri la facultate, cam plină ce e drept.
Am avut ultimul curs, care a fost defapt un laborator, cel de fotojurnalism. Nu am stat închişi într-un laborator discutând noţiuni tehnice, tipuri de încadraturi & co. ci am ieşit afară. Fiecare şi-a ales o locaţie unde şi-a dorit undeva în inima Sibiului. Nu am să vă dezvălui ce am fotografiat. Va veni vremea să vedeţi când voi face rost de fotografii. Dar pot spune că am experimentat câte ceva din ceea ce face un pasionat fotograf profesionist. M-am chinuit ceva vreme să fac o fotografie pe care de multă vreme aveam de gând să o fac.A fost destul de dificil, ce e drept, mai ales că mă lăsau şi picioruşele (cele 12 ore de stat în picioare şi-au spun cuvântul.) În încercarea de a găsi o poziţie propice imortalizării cadrului am realizat că defapt mi-e inposibil să fac acest lucru din picioare. Fain, frumos m-am aşezat în fund, m-am lăsat şi pe spate şi ţac! am surprins obiectul propus. Aparatul nu a făcut ceea ce mi-am dorit...dar a fost mai bine asa...poza a fost apreciată de toată lumea. O veţi vedea curând.
Am avut ultimul curs, care a fost defapt un laborator, cel de fotojurnalism. Nu am stat închişi într-un laborator discutând noţiuni tehnice, tipuri de încadraturi & co. ci am ieşit afară. Fiecare şi-a ales o locaţie unde şi-a dorit undeva în inima Sibiului. Nu am să vă dezvălui ce am fotografiat. Va veni vremea să vedeţi când voi face rost de fotografii. Dar pot spune că am experimentat câte ceva din ceea ce face un pasionat fotograf profesionist. M-am chinuit ceva vreme să fac o fotografie pe care de multă vreme aveam de gând să o fac.A fost destul de dificil, ce e drept, mai ales că mă lăsau şi picioruşele (cele 12 ore de stat în picioare şi-au spun cuvântul.) În încercarea de a găsi o poziţie propice imortalizării cadrului am realizat că defapt mi-e inposibil să fac acest lucru din picioare. Fain, frumos m-am aşezat în fund, m-am lăsat şi pe spate şi ţac! am surprins obiectul propus. Aparatul nu a făcut ceea ce mi-am dorit...dar a fost mai bine asa...poza a fost apreciată de toată lumea. O veţi vedea curând.
duminică, 23 octombrie 2011
un tătic fericit...
Festivalul Egalităţii de Gen a fost unul care m-a scos din casă chit că eram doborâtă, terminată şi tot ce mai vrei tu, din punct de vedere fizic.
Teatrul forum a fost un altfel de teatru. Tot ce este posibil să vorbesc despre el într-o cronică dintr-o publicaţie studenţească.
"Biblioteca vie" din cadrul evenimentului mi-a oferit ocazia a "răsfoiesc" viaţa unui tătic fericit. Mi-a povestit cât de fericit este de faptul că a devenit tătic. Mi-a povestit de viaţa sa, de cât de implicat este în ceea ce face şi cum că fetiţa lui este pe primul plan întotdeauna.
Este un om împlinit, cu familia realizată şi pare că a luat hotărâri înţelepte la momentul potrivit. Se vedea în ochii săi. Avea o aşa fericire, să o aibă toată lumea. Sper să o am şi eu o dată.
P.S.
O minte obosita face multe greseli...sper ca la ultima corectare să fie totul ok :-s
Teatrul forum a fost un altfel de teatru. Tot ce este posibil să vorbesc despre el într-o cronică dintr-o publicaţie studenţească.
"Biblioteca vie" din cadrul evenimentului mi-a oferit ocazia a "răsfoiesc" viaţa unui tătic fericit. Mi-a povestit cât de fericit este de faptul că a devenit tătic. Mi-a povestit de viaţa sa, de cât de implicat este în ceea ce face şi cum că fetiţa lui este pe primul plan întotdeauna.
Este un om împlinit, cu familia realizată şi pare că a luat hotărâri înţelepte la momentul potrivit. Se vedea în ochii săi. Avea o aşa fericire, să o aibă toată lumea. Sper să o am şi eu o dată.
P.S.
O minte obosita face multe greseli...sper ca la ultima corectare să fie totul ok :-s
sâmbătă, 8 octombrie 2011
pentru ziua de Şabat
Sabatul sau sâmbăta e ziua iudaică a odihmei...mă rog, nu mai continui cu semnificaţia zilei fiindcă toată lumea ştie ce înseamnă (presupun). Dacă nu mai ştiţi sau nu mai sunteţi siguri daţi un search "pă" Sfântul Gogu, Goalgăl, etc, etc.
Dar vă recomand melodia de mai sus...si culmea...am descoperit-o într-o zi de Şabat (în ebraică).
miercuri, 5 octombrie 2011
Filă de semijurnal
Uneori ne dorim cu ardoare să treacă timpul să facem schimbările pe care ni le dorim. Copii vor să crească mari "să facă ce vor". Dat când ajung la maturitate îşi doresc o mică pauză din torenţii de responsabilităţi şi neajunsuri, îşi doresc să fie copii măcar o zi.
Mi-am dorit să treacă timpul, să pot arde anumite etape ale vieţii umane fireşti...Acum îmi doresc ca timpul să fi trecut mai încet.
Naivitatea e frumoasă când crezi în poveşti cu zâne, crăiese şi zmei. Dacă am putea da timpul înapoi.
Ajungi la un moment dat să urăşti trecutul, oamenii din trecutul tău...Anii trec...De ce tu încă îi mai urăşi? Ce a fost a trecut, ai supravieţuit, eşti viu şi întreg. Rănit ţi-a fost doar orgoliul care mai e şi prostesc. Nu face altceva decât să zbori ca un balon scăpat din mână. Orgoliul e şi mândria prostească...şi mai presupune şi alte neajunsuri despre care nu mi-am propus să vorbesc acum.
Tot ce a fost nu se mai poate schimba, dar te poţi schimba tu!
Parcă aş mai vrea să fiu în liceu...şi perioada aceea aproape că am urât-o...Mi-e dor de o prietenie strâsă...de susţinerea de atunci...Ajunsesem la concluzia că una dintre prieteniile acelea fusese una falsă...prin ochii de acum nu o mai văd chiar aşa. Asta pentru că au trecut ceva anişori.
Eu încerc să renunţ la orgoliul prostesc...nu mi-a adus decât numai neajunsuri, mai ales că am fost orgolioasă tocmai când nu a trebuit.
Trăiţi viaţa frumos...nu ştiţi când trece.
Cetitorule,
Iubeşte şi trăieşte!
luni, 3 octombrie 2011
când nu ai somn
duminică, 2 octombrie 2011
om pribeag...
călător fără nume
nimeni nu i-l spune,
om fără de ţară
într-o lume prea amară.
nimeni nu îl vede,
nimeni nu îl aude...
nimeni nu aude râurile spumegânde...
inima e un tăciune,
sufletu-i ostenit,
de-ar dispărea subit
nimeni nu ar observa.
într-un decembrie tomnatic
în prag de Crăciun
visează un tăun.
tăunul îl conduce pe-un fir de poveste
dar el moare fără de veste.
şi moare trăind un vis
despre un om pribegin.
nimeni nu i-l spune,
om fără de ţară
într-o lume prea amară.
nimeni nu îl vede,
nimeni nu îl aude...
nimeni nu aude râurile spumegânde...
inima e un tăciune,
sufletu-i ostenit,
de-ar dispărea subit
nimeni nu ar observa.
într-un decembrie tomnatic
în prag de Crăciun
visează un tăun.
tăunul îl conduce pe-un fir de poveste
dar el moare fără de veste.
şi moare trăind un vis
despre un om pribegin.
miercuri, 28 septembrie 2011
luni, 12 septembrie 2011
sacra
Sacra temporis alicubi in nebulas amissum est. Profana origine hide. Quando cognoscimus ipsum sanctitatis origo.
Sacrul a fost pierdut undeva în negura timpului. Profanul ascunde originea. Revenim la sacralitate când ne cunoaştem originea.
Sper că traducerea e bună. :-s. Dar asta nu vă împiedică să ascultaţi o melodie.
duminică, 11 septembrie 2011
Cu dedicaţie vouă, ăstora cu spirit critic
Înainte de a judeca viaţa mea sau caracterul meu ... pune-te în locul meu, parcurge calea pe care am mers eu, traieşte durerea mea, îndoielile mele, râsul meu... Parcurge anii ce i-am parcurs eu şi împiedică-te unde m-am împiedicat eu.. şi apoi ridică-te cum am facut-o eu... Mă mai poţi judeca? Fiecare are propria poveste!
Şi în final o melodie pe care o ador şi mai jos versurile mele preferate :D
Hello, hello, it’s only me
Infecting everything you love
Somewhere beyond the pain there must be a way to believe
Hello, hello remember me?
I’m everything you can’t control
Somewhere beyond the pain there must be a way to learn forgiveness
Şi în final o melodie pe care o ador şi mai jos versurile mele preferate :D
Infecting everything you love
Somewhere beyond the pain there must be a way to believe
Hello, hello remember me?
I’m everything you can’t control
Somewhere beyond the pain there must be a way to learn forgiveness
all the people are the same...just a few thoughts
Oamenii sunt la fel oriunde ai merge.
Când vrei să faci o schimbare de mediu dai peste acelaşi fel de oameni. Nu scapi de ipocriţi, mincinoşi, ăia "deştepţi", semi-cocalari şi semi-piţipoance, etc, etc, etc.
Unii dintre ei scot vorbe mari...păcat că nu sunt ale lor. Vorba aia, netul e plin de vorbe de duh şi daca mai e în engleză şi mai bine...şti limbi străine frăţică.
Pe oriunde ai fi nu scapi de oamenii care pretind a-ţi fi prieteni. Chiar te şi ajută în unele dintre cele mai grele momente dar o fac cu un scop. Ajutorul în ziua de azi nu mai e caritabil. Ajuţi pentru că vrei ceva în schimb. Când nu mai are omul ce oferi îi dai cu şutul şi nu te mai interesează ce se întâmplă cu el. Trăim în societatea în care prieteniile cu beneficii sunt la bază. Parcă trăim într-o lume a alchimiei bazată pe legea schimbului echivalent.
Nu lipsesc nici măscăricii zeflemitori cu capetele seci a căror calitate supremă nu lipseşte niciodată: prostia. Dacă sunt buni de gură asta nu înseamnă că au şi o inteligenţă debordantă. Ba din contră. Vorbărie multă sărăcia omului. Asta nu mai e valabil dacă vrei să treci drept papagal.
E imposibil să nu te întâlneşti muuult prea des cu genul de oameni care copiază tipologia omului cerebral. Stârnesc şi râsul dar te apucă durerile când încep a filosofa. Contrazic pe cei din jur şi se contrazic pe sine. Sunt obositori şi nu mai poţi să-i mai înghiţi.
Şi nu mai vreau să mai continui lista. Ştiu că sunt înconjurată fie de oameni falşi, fie de dobitoci şi am de-a face cu ei fiindcă nu am încotro. Aşa zişii prieteni sunt mai degrabă lipitori care îţi fură sufletul. Dobitocii nu lipsesc pentru că soarta ţi-a fost dată să le dai socoteală, că dee, mai trebuie să şi munceşti pentru pâinica pentru ziua de mâine. Se întâmplă tot mai des ca în anumite domenii să ai şefi care nu au nici cea mai mica tangenţă cu domeniul, dar ei sunt specialişti fiindcă sunt şefi. Mai bine fac ceva mai simplu decât să mă învăţ prost după toate dobitoacele cu 5 clase pe post şefi parveniţi.
Pace ţie "cetitotule"!
Când vrei să faci o schimbare de mediu dai peste acelaşi fel de oameni. Nu scapi de ipocriţi, mincinoşi, ăia "deştepţi", semi-cocalari şi semi-piţipoance, etc, etc, etc.
Unii dintre ei scot vorbe mari...păcat că nu sunt ale lor. Vorba aia, netul e plin de vorbe de duh şi daca mai e în engleză şi mai bine...şti limbi străine frăţică.
Pe oriunde ai fi nu scapi de oamenii care pretind a-ţi fi prieteni. Chiar te şi ajută în unele dintre cele mai grele momente dar o fac cu un scop. Ajutorul în ziua de azi nu mai e caritabil. Ajuţi pentru că vrei ceva în schimb. Când nu mai are omul ce oferi îi dai cu şutul şi nu te mai interesează ce se întâmplă cu el. Trăim în societatea în care prieteniile cu beneficii sunt la bază. Parcă trăim într-o lume a alchimiei bazată pe legea schimbului echivalent.
Nu lipsesc nici măscăricii zeflemitori cu capetele seci a căror calitate supremă nu lipseşte niciodată: prostia. Dacă sunt buni de gură asta nu înseamnă că au şi o inteligenţă debordantă. Ba din contră. Vorbărie multă sărăcia omului. Asta nu mai e valabil dacă vrei să treci drept papagal.
E imposibil să nu te întâlneşti muuult prea des cu genul de oameni care copiază tipologia omului cerebral. Stârnesc şi râsul dar te apucă durerile când încep a filosofa. Contrazic pe cei din jur şi se contrazic pe sine. Sunt obositori şi nu mai poţi să-i mai înghiţi.
Şi nu mai vreau să mai continui lista. Ştiu că sunt înconjurată fie de oameni falşi, fie de dobitoci şi am de-a face cu ei fiindcă nu am încotro. Aşa zişii prieteni sunt mai degrabă lipitori care îţi fură sufletul. Dobitocii nu lipsesc pentru că soarta ţi-a fost dată să le dai socoteală, că dee, mai trebuie să şi munceşti pentru pâinica pentru ziua de mâine. Se întâmplă tot mai des ca în anumite domenii să ai şefi care nu au nici cea mai mica tangenţă cu domeniul, dar ei sunt specialişti fiindcă sunt şefi. Mai bine fac ceva mai simplu decât să mă învăţ prost după toate dobitoacele cu 5 clase pe post şefi parveniţi.
Pace ţie "cetitotule"!
joi, 8 septembrie 2011
lucruri mărunte
lucruri mărunte şi banale îţi readuc zâmbetul când totul pare pierdut...
tot ce pare nesemnificativ au semnificaţii profunde...
frustrarea cuiva "hiperdotat" în ceea ce priveşte capacităţile tale naşte şi mai multă încredere în propriile forţe...
omul banal ascunde multe...asta pentru că "spuma" nu îi merită.
"Spuma", sau cei care se cred tare "inteligenţi" sunt campioni în tot ceea ce înseamnă lucruri simple, banale şi jalnice: glume la care râd toţi proştii şi miştocăreala. Şi cel mai amuzant e atunci când le dai peste bot. Mai ales când încearcă să folosească cuvinte mari, cu "tâlc", de "duh" când le-ai dovedit că nu eşti atât prost pe cât pari. Şi replica lor sună ceva de genul "eşti tu mare filosof,inteligent, parlamentar, etc. etc. ".
şi râzi în sinea ta...mai, mai că-ţi vine să te tăvăleşti de râs...dar nu le poţi să le împărtăşeşti ideile tale...pentru că sunt prea "prosteşti", că vorba aia eşti strâmb, eşti chior, verde, cu coarne şi le-ai invadat spaţiul că nu îţi era de ajuns Pluto a ta. Te-au sitgmatizat aşa şi din acel stigmat nu mai ieşi...pentru că sunt prea "înguşti".
No pa mă! Noapte bună! Să aveţi mintea odihnită, să debitaţi cât mai multe!
P.S.
în seara asta mi-a ieşit o scamatorie faină. pe mulţi o sa-i facă invidioşi :))
tot ce pare nesemnificativ au semnificaţii profunde...
frustrarea cuiva "hiperdotat" în ceea ce priveşte capacităţile tale naşte şi mai multă încredere în propriile forţe...
omul banal ascunde multe...asta pentru că "spuma" nu îi merită.
"Spuma", sau cei care se cred tare "inteligenţi" sunt campioni în tot ceea ce înseamnă lucruri simple, banale şi jalnice: glume la care râd toţi proştii şi miştocăreala. Şi cel mai amuzant e atunci când le dai peste bot. Mai ales când încearcă să folosească cuvinte mari, cu "tâlc", de "duh" când le-ai dovedit că nu eşti atât prost pe cât pari. Şi replica lor sună ceva de genul "eşti tu mare filosof,inteligent, parlamentar, etc. etc. ".
şi râzi în sinea ta...mai, mai că-ţi vine să te tăvăleşti de râs...dar nu le poţi să le împărtăşeşti ideile tale...pentru că sunt prea "prosteşti", că vorba aia eşti strâmb, eşti chior, verde, cu coarne şi le-ai invadat spaţiul că nu îţi era de ajuns Pluto a ta. Te-au sitgmatizat aşa şi din acel stigmat nu mai ieşi...pentru că sunt prea "înguşti".
No pa mă! Noapte bună! Să aveţi mintea odihnită, să debitaţi cât mai multe!
P.S.
în seara asta mi-a ieşit o scamatorie faină. pe mulţi o sa-i facă invidioşi :))
marți, 6 septembrie 2011
For my fallen angel
As I draw up my breath
And silver fills my eyes
I kiss her still
For she will never rise
On my weak body
Lays her dying hand
Through those meadows of Heaven
Where we ran
Like a thief in the night
The wind blows so light
It wars with my tears
They won't dry for many years
Loves golden arrow
At her should have fled
And not Death ebon dart
To strike her dead
...
O melodie superbă...cu nişte versuri pe măsură
joi, 1 septembrie 2011
Plec
Pe alei ce-acum îmi sunt străine
Mai hoinăreşte un simplu câine;
Cânva erau mult primăvăratice
Acum sunt prea tomnatice.
Băncile mă tot refuză,
Copacii mă tot acuză.
Din tot ce-i vechi
Nimic nu mă mai recunoaşte
Să nu mai am oare urechi
Să mai aud?
Aud şi văd
Şi simt durere.
Amara înstrăinare mă cuprinde
Focul ce-a fost pe vremuri nu se reaprinde.
Plec.
Şi plec din lumea ta în care m-ai renegat.
Şi plec în nepăsare
Fiindcă asta doare.
Şi mă voi întoarce
Doar când mă vei recunoaşte.
Adio
Mai hoinăreşte un simplu câine;
Cânva erau mult primăvăratice
Acum sunt prea tomnatice.
Băncile mă tot refuză,
Copacii mă tot acuză.
Din tot ce-i vechi
Nimic nu mă mai recunoaşte
Să nu mai am oare urechi
Să mai aud?
Aud şi văd
Şi simt durere.
Amara înstrăinare mă cuprinde
Focul ce-a fost pe vremuri nu se reaprinde.
Plec.
Şi plec din lumea ta în care m-ai renegat.
Şi plec în nepăsare
Fiindcă asta doare.
Şi mă voi întoarce
Doar când mă vei recunoaşte.
Adio
luni, 29 august 2011
Ghici!
"Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla..."
Ghiciţi poetul...daca ştiţi şi titlul şi mai bine
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla..."
Ghiciţi poetul...daca ştiţi şi titlul şi mai bine
sâmbătă, 27 august 2011
"un house mai poderat" Festivalul medieval "Cetăţi Transilvane"
A început şi mult aşteptatul Festivalul medieval de la Sibiu "Cetăţi Transilvane". Nu am fost la deschidere, dar cei care l-au deschis mai mult şi-au bătut joc. Cel puţin aşa mi se pare mie că reiese din următoarea înregistrare.
Cavalerii au în plan numai "băutură şi femei", iar domniţele s-au simţit "ca în Ibiza" cu "un house mai poderat".
Foarte medievali tataie! Costumele nu îi fac medievali...dar neah...Haina face omul în ziua de azi.
Eu înţeleg că umorul e ceea ce îi reprezintă dar se puteau adapta şi ei...se mai şi glumea în Evul Mediu, nu-şi turnau oamenii cenuşă în cap. Dar faceţi glume de toată jena.
Şi ce să mai spun...Mă bucur că Sibiul este un oraş "mişto".
P.S. Mulţumesc frumos pentru material...o probă numai bună că alţii iau orice ca pe o glumă
http://operatorchan.org/t/src/t256654_n129753_I_dont_want_to_live_on_this_planet_anymore.jpg
P.S. Mulţumesc frumos pentru material...o probă numai bună că alţii iau orice ca pe o glumă
playing the cello
În amurg totul se retrage. Poate definitiv. Vietăţi se retrag pe muzica în surdină.
Violoncelul sună atât de dramatic, parcă ceva vrea să se sfârşească.
Se sfârşeste doar o altă zi.
Sau se sfârşeşte un om răpus. Şi doar violoncelul îi mai îndulceşte amurgul. Şi parca suna aşa Apocalyptic(a).
vineri, 26 august 2011
Ce se ascunde pe sub fard
Fardul ascunde multe. Nu. Nu vreau să vorbesc despre cel mai bun prieten al piţipoancelor când e vorba de spoială.
Un machiaj simplu şi discret la o simplă persoană ascunde o lungă poveste.
Fardul oferă expresivitate unui ochi mult prea plâns. Ascunde roşeaţa şi îl face mai vesel.
Ochiul, oricât l-ai farda tot va păstra ceva din tristeţe. Dar va fi frumos.
Fardul impune şi disciplină ochiului. Trebuie să se abţină să nu plângă, astfel tot ce trebuia să ascundă dezgoleşte şi mai mult. Doar o lacrimă i se permite. Şi acea lacrimă este cea mai expresivă manifestare a tristeţii.
Suntem triste din mii şi mii de motive. Fie greutăţile vieţii ne-a înconvoiat prea mult şi durerea poverii e prea mare. Suntem triste când vedem suferinţa celorlalţi, mai ales a celor nevinovate. Suferim când cei la care ţii ca la ochii din cap te dispreţuiesc pentru simplul fapt că sufleteşte le aparţi.
Azi eu port un fard...
Un machiaj simplu şi discret la o simplă persoană ascunde o lungă poveste.
Fardul oferă expresivitate unui ochi mult prea plâns. Ascunde roşeaţa şi îl face mai vesel.
Ochiul, oricât l-ai farda tot va păstra ceva din tristeţe. Dar va fi frumos.
Fardul impune şi disciplină ochiului. Trebuie să se abţină să nu plângă, astfel tot ce trebuia să ascundă dezgoleşte şi mai mult. Doar o lacrimă i se permite. Şi acea lacrimă este cea mai expresivă manifestare a tristeţii.
Suntem triste din mii şi mii de motive. Fie greutăţile vieţii ne-a înconvoiat prea mult şi durerea poverii e prea mare. Suntem triste când vedem suferinţa celorlalţi, mai ales a celor nevinovate. Suferim când cei la care ţii ca la ochii din cap te dispreţuiesc pentru simplul fapt că sufleteşte le aparţi.
Azi eu port un fard...
joi, 25 august 2011
Când ne dăm importanţă prea multă...
...ne băgăm în "zeamă" pentru că nu avem prea avem altceva de lucru. Schimbăm prefixul şi asta ne face oameni inteligenţi şi cu principii. Avem o aşa experienţă de viaţă cum nu s-a mai văzut şi sunt un punct de reper, un model demn de urmat încârcat cu maxime...de toata jalea!
Simţim nevoia de atenţie...şi pentru a ieşi din banalitate facem orice e posibil. Trăcănim aiurea, ne băgăm în seamă când nu este cazul, vorbim pe lângă subiect doar de dragul de a vorbi.
Numărul de cuceriri în rândul reprezentanţilor de sex opus nu îţi aduce experienţă de viaţă. Doar doar cineva încuiat poate crede că aşa ceva te face om trecut prin multe.
Vorbărie multă, pierderea în idei...ce să mai spun, aceşti oameni nu au sufieciente cuvinte să se exprime mai bine. Nu le plac lucrurile simple. Cu cât sunt mai complicaţi cu atât sunt mai "isteţi", mai interesanţi.
Îşi permit să critice şi să vorbească vrute şi nevrute că dee, "trăim într-o ţară liberă" dar ei nu au auzit de tăcerea din bunul simţ. Şi culmea, bunul simţ mereu lipseşte celor care mai simţitori. Am trăit şi vremea să-mi spună unul dintre dobitocii planetei că eu sunt nesimţită pentru că eu mai şi vorbesc...şi mereu am tăcut din curtoazie. Mda...ştiu...azi e considerată o prostie...
Mai bine să fiu considerată o proastă dar sunt cel puţin împăcată cu conştiinţa mea.
Cui nu-i place să tacă şi să înghită...aşa de bun simţ. Poate îl veţi învăţa.
Simţim nevoia de atenţie...şi pentru a ieşi din banalitate facem orice e posibil. Trăcănim aiurea, ne băgăm în seamă când nu este cazul, vorbim pe lângă subiect doar de dragul de a vorbi.
Numărul de cuceriri în rândul reprezentanţilor de sex opus nu îţi aduce experienţă de viaţă. Doar doar cineva încuiat poate crede că aşa ceva te face om trecut prin multe.
Vorbărie multă, pierderea în idei...ce să mai spun, aceşti oameni nu au sufieciente cuvinte să se exprime mai bine. Nu le plac lucrurile simple. Cu cât sunt mai complicaţi cu atât sunt mai "isteţi", mai interesanţi.
Îşi permit să critice şi să vorbească vrute şi nevrute că dee, "trăim într-o ţară liberă" dar ei nu au auzit de tăcerea din bunul simţ. Şi culmea, bunul simţ mereu lipseşte celor care mai simţitori. Am trăit şi vremea să-mi spună unul dintre dobitocii planetei că eu sunt nesimţită pentru că eu mai şi vorbesc...şi mereu am tăcut din curtoazie. Mda...ştiu...azi e considerată o prostie...
Mai bine să fiu considerată o proastă dar sunt cel puţin împăcată cu conştiinţa mea.
Cui nu-i place să tacă şi să înghită...aşa de bun simţ. Poate îl veţi învăţa.
miercuri, 24 august 2011
doleanţă
Am şi eu o doleanţă,
Nu râde pe sub mustaţă.
Poate nu îţi prea convine
Fă bine şi stai pe vine.
Bagă bine la cutie
O să-ţi prindă bine, nu se ştie.
Nu mai face pe inteligentul
Că te dă gol intelectul.
Vreau să am şi eu pace
Nu-mi pasă dacă-ţi place.
Poa' să pută a friptură
Sau să vină o viitură
Vreau să taci şi să asculţi
Poa' s-audă şi mai mulţi.
Îţi cam trebuie un bobârnac
N-ai să pui niciun capac
Poate doar la un canal
Căci eşti un nul banal.
Vreau să stai pe-acasă
De tine sincer nu-mi pasă.
Ţii doar umbră pamantului
Şi ai figura alcoolicului.
Baţi în zadar câmpii
Te înţeleg doar tâmpii
Eşti doar un semi colacar
Ce se spânzură de-un fular...
Pace vouă...Cui nu-i place să nu citească. Criticii să se abţină, să se suie pe-o colină...
[abureală]
Nu râde pe sub mustaţă.
Poate nu îţi prea convine
Fă bine şi stai pe vine.
Bagă bine la cutie
O să-ţi prindă bine, nu se ştie.
Nu mai face pe inteligentul
Că te dă gol intelectul.
Vreau să am şi eu pace
Nu-mi pasă dacă-ţi place.
Poa' să pută a friptură
Sau să vină o viitură
Vreau să taci şi să asculţi
Poa' s-audă şi mai mulţi.
Îţi cam trebuie un bobârnac
N-ai să pui niciun capac
Poate doar la un canal
Căci eşti un nul banal.
Vreau să stai pe-acasă
De tine sincer nu-mi pasă.
Ţii doar umbră pamantului
Şi ai figura alcoolicului.
Baţi în zadar câmpii
Te înţeleg doar tâmpii
Eşti doar un semi colacar
Ce se spânzură de-un fular...
Pace vouă...Cui nu-i place să nu citească. Criticii să se abţină, să se suie pe-o colină...
[abureală]
sâmbătă, 20 august 2011
the truth hurts and lies worse
Ne îndepărtăm unii de alţii. O facem din rea voinţă, din inconştienţă sau pentru că nu avem încotro.
Adevărul este crud dar nu te doboară ca o minciună veche şi plină de semnificaţie.
Suntem cei mai buni prieteni, dar de ce? Ce ne leagă atât de mult? Poate o mare minciună. Trecem împreună prin ce este mai greu, ne acoperim spatele reciproc, chiar ţinem unii la alţii ca la nişte fraţi.
Ne certăm din motive banale, din orgolii prosteşti şi uite aşa ne dezbinăm. Aşa se ajunge la epoca solitudinii.
Solitudinea e groaznică... În ea suntem pierduţi...lipsiţi de încredere, plini de sentimente negre. Pe cei care îi consideram prieteni îi săpăm pe la spate. De ce? Pentru că pierdem esenţialul. Filozofăm cum că mereu suntem trădaţi, înşelaţi. Poate am cerut-o. Poate am făcut acelaşi lucru mai înainte dar nu vrem a recunoaşte.
Hai să facem ceva mai bun...Să ne recunoaştem greşelile, să spunem adevărul şi să ne mai dăm o şansă. Ura şi tristeţea să le înlocuim cu sentimente mai bune şi zâmbete...Îndoiala să nu-şi mai găsească culcuş în sufletul nostru...trebuie să facem ceva, să ne schimbăm...astfel vom rătăci singuri pe-un câmp sterp.
P.S. Imaginea nu-mi aparţine...
Trudi...la cât mai multe desene pline de inspiraţie.
miercuri, 17 august 2011
Arm' Jos!
Laşi totul baltă...pari să îţi iei rămas bun...Laşi arma, aproape că o arunci, aşa, în silă. Dar nu renunţi...renunţi doar a fi cavalerul prost ce iese în faţă, doar, doar vii cu o izbândă. Războaielenu se câştigă cinstit.
Te retragi în tăcere şi laşi să iasă la rampă nulităţile cele voinice.
Nu. Nu te lupţi cu morile de vânt că doar nu eşti Don Quijote, încă mai ai capul pe umeri.
Păşeşti cu paşi repezi, şi mai faci o scurtă oprire...Doar întorci capul să vezi ce lume nebună laşi în urmă...Încuiaţii te vor considera un laş...că renunţi...adevărata luptă acum începe, între minţile luminate şi gândurile înţelepte.
Primum vivere et deinde philosophari.
Meşteşug şi artă
Primul Festival Medieval din Sebeş a adunat diverşi artişi dintre care, din punctul meu de vedere au fost memorabili: Olarul şi trupa Bordo Sarkany.
Oamenii aceştia sunt geniali în tot ce fac. Ungurii de la Bordo Sarkany sunt nemaipomeniţi. Cânta cu o aşa măiestrie şi virtuozitate. Ce e drept eu nu am mai ascultat muzică medievală live niciodată. Păcat că le-a stricat muzica nişte ţoape care la ţopăiala lor extra simplă nu se sincronizau.
Îmi plăceau atât de mult cum cântau ungurii încat începusem să ţopăi subtil în spatele lor. Era entuziasmul acela ca la un concert super unde nu poţi sta locului. Îţi dai seama cum ar fi fost muzica lor cu o animaţie cu foc. GENIAL!
Publicul îi iubea, la rândul lor iubeau publicul şi erau numai un zâmbet.
Olarul...Doamne ce minunăţii ieşeau din mâinile sale...Şi de la 2 lei în sus îţi făcea pe loc tot ce îţi doreai, de la ulcioare, cănuţe, farfurioare şi restul. Nu înţeleg de ce meseria asta nu se mai practică. E superb să priveşti cu câtă uşurinţă modelează olarul lutul. Parcă se cunoşteau dintotdeauna.
Era uimitor cum cu o simpla atingere olarul dădea o formă atât de perfectă. Totul părea atât de uşor, atât de simplu.
Deja mi-e dor de atmosfera de acolo. Abia aştept următorul festival medieval. Deja vreau suveniruri! He he!
Oamenii aceştia sunt geniali în tot ce fac. Ungurii de la Bordo Sarkany sunt nemaipomeniţi. Cânta cu o aşa măiestrie şi virtuozitate. Ce e drept eu nu am mai ascultat muzică medievală live niciodată. Păcat că le-a stricat muzica nişte ţoape care la ţopăiala lor extra simplă nu se sincronizau.
Îmi plăceau atât de mult cum cântau ungurii încat începusem să ţopăi subtil în spatele lor. Era entuziasmul acela ca la un concert super unde nu poţi sta locului. Îţi dai seama cum ar fi fost muzica lor cu o animaţie cu foc. GENIAL!
Publicul îi iubea, la rândul lor iubeau publicul şi erau numai un zâmbet.
Olarul...Doamne ce minunăţii ieşeau din mâinile sale...Şi de la 2 lei în sus îţi făcea pe loc tot ce îţi doreai, de la ulcioare, cănuţe, farfurioare şi restul. Nu înţeleg de ce meseria asta nu se mai practică. E superb să priveşti cu câtă uşurinţă modelează olarul lutul. Parcă se cunoşteau dintotdeauna.
Era uimitor cum cu o simpla atingere olarul dădea o formă atât de perfectă. Totul părea atât de uşor, atât de simplu.
Deja mi-e dor de atmosfera de acolo. Abia aştept următorul festival medieval. Deja vreau suveniruri! He he!
duminică, 14 august 2011
O altă faţă a Sebeşului
De Sebeş mă leagă o mulţime de lucruri.Prima oară l-am vizitat în liceu într-o excursie în care ţinta principală a fost Râpa Roşie. Prima impresie: un orăşel micuţ, cam sărăcăcios unde nu te poţi aventura oricând şi neînsoţit. Cine trece pe acolo totuşi merită să te opreşti măcar să vizitezi Biserica Evanghelică Lutherană. Această biserică ce datează din secolul XIII oferă culoare oraşului şi stârneşte curiozitatea. Râpa Roşie este o rezervaţie geologică cu o suprafaţă de 25 hectare situată la cca 3 km de oraş. Încă de la intrare în oraş privirea îţi fuge către formaţiunile de argile, gresii şi marne roşii cărăzimii. Eu o recomand pentru cei care au chef de hoinărit pe coclauri dar nu prea au o condiţie fizică prea bună.
Al doilea lucru ce mă leagă de acest oraş este faptul că am lucrat aici o săptămână. Am lucrat în zona centrală. Am descoperit în principiu o populaţie mai săracă. În oraş rămân vârstnicii şi tineretul până în 18 ani. Restul pleacă la studii sau în oraşe mai mari unde îşi pot face un rost mai bun.
Străzile sunt înguste, parcă totul e aglomerat.Frumos este parcul Arini care seamănă cu parcul Sub Arini din Sibiu numai că trebuie îngrijit mai mult. Acolo există o pensiune superbă cu o bază de agrement foarte tare...N-am să uit pensiune "La Unchiul Nicky" unde confortul îşi spune cuvântul.
Al treilea lucru ce mă leagă este primul festival medieval de aici. Oraşul s-a preschimbat...avea o altă faţă. Era mai viu, oamenii mai zâmbitori şi era un aer medieval. Localnicii erau foarte entuziasmaţi, mai ales că in oraşul lor nu a mai fost niciodată aşa ceva.Totul a fost aproape ca de poveste. Eram admiraţi pentru costume, lupte şi dans. Copii erau cei mai enziasmaţi. Fetiţele îşi doareau cu ardoare să înveţe paşi de dans iar băieţeii să încerce o spadă.Când eram în parada oamenii ieşeau în porţi şi ne sorbeau din priviri. Trecătorii parcă nu ştiau cum să facă să ne fotografieze pe toţi. Cameramanii şi fotografii ne-au însoţit pe parcursul întregii parade. Ce mai...lumea s-a oprit în loc să vadă cavalerii şi domniţele.
Seara era a rock-ului...Trupe ca Riff, Viţa de Vie, Pheonix sau Ioan Gyuri Pascu au ridicat în picioare publicul sebeşean. Viţa de Vie şi Pheonix au facut un show incendiar cum Sebeşul nu a mai văzut.Sebeşul s-a preschimbat...un alt oraş a devenit...semn că se pot întâmpla şi lucruri bune.Şi sper să se mai întâmple...sebeşenii merită.Oraşul merită. Dacă treci pe acolo nu ezita să faci un popas...nu regreţi.Fii tu care-l aduce pe drumul cel bun!
Al doilea lucru ce mă leagă de acest oraş este faptul că am lucrat aici o săptămână. Am lucrat în zona centrală. Am descoperit în principiu o populaţie mai săracă. În oraş rămân vârstnicii şi tineretul până în 18 ani. Restul pleacă la studii sau în oraşe mai mari unde îşi pot face un rost mai bun.
Străzile sunt înguste, parcă totul e aglomerat.Frumos este parcul Arini care seamănă cu parcul Sub Arini din Sibiu numai că trebuie îngrijit mai mult. Acolo există o pensiune superbă cu o bază de agrement foarte tare...N-am să uit pensiune "La Unchiul Nicky" unde confortul îşi spune cuvântul.
Al treilea lucru ce mă leagă este primul festival medieval de aici. Oraşul s-a preschimbat...avea o altă faţă. Era mai viu, oamenii mai zâmbitori şi era un aer medieval. Localnicii erau foarte entuziasmaţi, mai ales că in oraşul lor nu a mai fost niciodată aşa ceva.Totul a fost aproape ca de poveste. Eram admiraţi pentru costume, lupte şi dans. Copii erau cei mai enziasmaţi. Fetiţele îşi doareau cu ardoare să înveţe paşi de dans iar băieţeii să încerce o spadă.Când eram în parada oamenii ieşeau în porţi şi ne sorbeau din priviri. Trecătorii parcă nu ştiau cum să facă să ne fotografieze pe toţi. Cameramanii şi fotografii ne-au însoţit pe parcursul întregii parade. Ce mai...lumea s-a oprit în loc să vadă cavalerii şi domniţele.
Seara era a rock-ului...Trupe ca Riff, Viţa de Vie, Pheonix sau Ioan Gyuri Pascu au ridicat în picioare publicul sebeşean. Viţa de Vie şi Pheonix au facut un show incendiar cum Sebeşul nu a mai văzut.Sebeşul s-a preschimbat...un alt oraş a devenit...semn că se pot întâmpla şi lucruri bune.Şi sper să se mai întâmple...sebeşenii merită.Oraşul merită. Dacă treci pe acolo nu ezita să faci un popas...nu regreţi.Fii tu care-l aduce pe drumul cel bun!
marți, 9 august 2011
New single Evanescence
Luni, 8 august (ora SUA), trupa ofera pe MTV ultimul single „What you want”, in direct de la Nashville. Show-ul va incepe cu un interviu extins al trupei.
„Suntem atat de emotionati pentru luni!" a declarat Amy Lee, solista trupei intr-o declaratie pentru MTV News. „Sunt foarte incantata sa impartasesc in cele din urma acest lucru cu fanii nostri Noi nu puteam astepta!".
„Suntem atat de emotionati pentru luni!" a declarat Amy Lee, solista trupei intr-o declaratie pentru MTV News. „Sunt foarte incantata sa impartasesc in cele din urma acest lucru cu fanii nostri Noi nu puteam astepta!".
Get More: MTV Shows
miercuri, 27 iulie 2011
back to old times...pagină de jurnal banală
Zi superbă...
Nu chiar...M-am trezit şi primul meu gând a fost dacă vine APĂ (de ieri s-a oprit furnizarea). Nu curgea nicio picatură pe ţeavă. M-am spălat pe ochişorii cu sfert de găletuşă de apă strânsă de ieri când a mai curs ce a rămas pe ţeavă.
Sun o vecină...aflu de la ea că e o cisternă la două blocuri distanţă. Mă înarmez cu două găleţi şi merg acolo. Merg pe drumul cel mai scurt, nu e vreme de pierdut...
Mă întâlnesc cu alţi vecini care-şi fac traseul deja...
La întoarcere spre casă fără să vreau era să calc un soarece cu burta scoasă (da, ştiu, imaginea e scârboasă) de era să vărs o găleată.
Pe drum un tătic şi atenţiona copilul să-mi facă loc să trec..."uite...cară apă de la fântână"...mda...am cărat-o din cauza faptului că s-a sista furnizarea apei din cauza datoriilor...cartier sărac...ce pretenţii să ai...oamenii fie nu ştiu să-şi "gospodărească" finanţele, fie chiar nu au.
Ce a fost de remacat...mă salutau toţi mutalăii...ăia cu figuri în cap care uneori se fac că nu te văd sau le cade rangul dacă te salută...M-am minunat puţin dar pe urmă am realizat de unde atâta voioşie pe capul lor...eram în pantaloni scurţi:))...vaaaiii ce să-ţi spun...nişte banali pantaloni scurţi mă scot din anonimat... nu mai comentez nimic.
Astăzi am avut şi ceva inspiraţie...mai întâi m-am jucat în sound forge şi apoi în premiere...lucru ce nu l-am mai făcut de mult...
Şi chiar mi-a plăcut să fac aşa ceva...am pierdut ceva vreme şi rezultatul e pe măsură...îl vedeţi şi voi...
Cam atât...See ya!
Nu chiar...M-am trezit şi primul meu gând a fost dacă vine APĂ (de ieri s-a oprit furnizarea). Nu curgea nicio picatură pe ţeavă. M-am spălat pe ochişorii cu sfert de găletuşă de apă strânsă de ieri când a mai curs ce a rămas pe ţeavă.
Sun o vecină...aflu de la ea că e o cisternă la două blocuri distanţă. Mă înarmez cu două găleţi şi merg acolo. Merg pe drumul cel mai scurt, nu e vreme de pierdut...
Mă întâlnesc cu alţi vecini care-şi fac traseul deja...
La întoarcere spre casă fără să vreau era să calc un soarece cu burta scoasă (da, ştiu, imaginea e scârboasă) de era să vărs o găleată.
Pe drum un tătic şi atenţiona copilul să-mi facă loc să trec..."uite...cară apă de la fântână"...mda...am cărat-o din cauza faptului că s-a sista furnizarea apei din cauza datoriilor...cartier sărac...ce pretenţii să ai...oamenii fie nu ştiu să-şi "gospodărească" finanţele, fie chiar nu au.
Ce a fost de remacat...mă salutau toţi mutalăii...ăia cu figuri în cap care uneori se fac că nu te văd sau le cade rangul dacă te salută...M-am minunat puţin dar pe urmă am realizat de unde atâta voioşie pe capul lor...eram în pantaloni scurţi:))...vaaaiii ce să-ţi spun...nişte banali pantaloni scurţi mă scot din anonimat... nu mai comentez nimic.
Astăzi am avut şi ceva inspiraţie...mai întâi m-am jucat în sound forge şi apoi în premiere...lucru ce nu l-am mai făcut de mult...
Şi chiar mi-a plăcut să fac aşa ceva...am pierdut ceva vreme şi rezultatul e pe măsură...îl vedeţi şi voi...
Cam atât...See ya!
luni, 25 iulie 2011
Rehab
I need a Rehab...
Defapt sunt la o cură de dezintoxicare. Am fost expusă (sau mai bine zis m-am expus) multor lucruri nocive.
Tot ce sper e să fie spre bine...nu vreau să tot încerc şi să eşuez...
Vreau să elimin tot ceea ce este negativ cum ar fi obiceiuri, oameni, locuri.
Ceea ce vine spre mine să mă atace se va lovi acum de un zid imens din care va ricoşa nasol spre sursa atacului.
Unii oameni mi-au reproşat că sunt nepăsătoare. Şi de ce n-aş fi? Îi pasă cuiva de ceea ce reprezint? Şi în plus nepăsarea şi ignoranţa sunt cele mai dureroase arme.
Rehab... Amy Winehouse...
În mod sigur este regretată de mulţi. Păcat că ultima apariţie pe scenă a fost dezastruoasă. Poate că nici ea nu şi-a dorit, dar dacă viciile au pus stăpănire pe fiinţa ei. În mod sigur îşi cere scuze pentru că şi-a dezamăgit fanii.
Cert e că acum Amy reprezintă un exemplu şi un motiv pentru cei prădaţi de vicii. Viciile ne distrug, ne îndepărtează de adevăraţii prieteni, de familie şi de propria ta persoană.
R.I.P. Amy!
duminică, 24 iulie 2011
muzica de dimineaţă
Nu e dimineaţă mai frumoasă când te trezeşti buimac şi o melodie precum "Bed of roses" a celor de la Bon Jovi îţi spune "Bună dimineaţa!".
Este o melodie de suflet, menită sa o asculţi ori de câte ori simţi că pământul îţi fuge de sub picioare. Acolo, undeva, fără să şti tu, cineva te iubeşte aşa cum eşti tu şi te înţelege.
Dimineaţa asta e a muzicii de suflet...aşa că n-am să mă întind cu filosofia gămăliei băţului de chibrit. Am să fac o listuţă a melodiilor de ascultat...Enjoy!
vineri, 22 iulie 2011
Dincolo...
Dincolo de o voce se ascunde un talent...dincolo de talent se poate ascunde o monstruozitate...mostruozitatea se naşte din suferinţă...suferinţa este o experienţă...şi experienţa modeleaza omul.
Omul îl judeci după aspect...după aparenţe...Dacă se simte jignit nu întoarce şi celălalt obraz...omul iartă, dar nu prea uită...Omul ştie, ştie să se prefacă şi ştie când tu, filosof "boem" nu mai ai nimic de filosofat şi critici mediocrii care se bucură de viaţă. Ce vină are omul că încă se bucură de ce-i al lui şi tu nu? Pentru simplu fapt că e fericit tu trebuie să-i porţi sâmbetele? Dacă bucuria ta de a trăi e închisă în Cutia Pandorei pe care tu ai ferecat-o de o teamă de care nu-ţi mai aduci aminte, de ce nu-l laşi pe mediocru să trăiască în ignoranţă? Poate pentru el ignoranţa e o binecuvântare, pentru că el nu e o făptură complicată, el trăieşte simplu dar intens.
Şi mediocrul să şti că te vede, dar nu se arată. Îţi va zâmbi frumos şi când întorci spatele nu şti ce te-a lovit. Şi apoi te plângi că lumea are ce are cu tine...că unul slab "dotat" te-a apostrofat sau eclipsat. A făcut-o pentru că pur şi simplu a putut. Dar tu ce poţi face?
Poţi să trăieşti...să nu mai fi acel om mârşav, să nu mai fi preocupat 24/7 de faptul că lumea se duce la fund ca toporul. Şi te întrebi de ce se întâmplă aşa? Pentru că tu nu faci nimic...doar constaţi şi atât...
Nu mai fi preocupat de X şi Y, cum se îmbracă, cum se comportă...Împrieteneşte-te cu ei...fiind în jurul tău ei se pot schimba şi se pot corecta fără să le-o ceri tu.
Dar ţie îţi este teamă că te molipseşti. Nu ar trebui să te molipseşti după "prostime", căci dacă ai face-o înseamnă că eşti parte din prostime...şi chestia cu filosofatul a fost un episod mofturos din partea unui mediocru iluzionat că este "cineva".
Toţi suntem frumoşi şi suntem talentaţi la ceva... Nu mai judeca după etichetă fiindcă uneori e pusă greşit.
Judecă-mă doar dacă mă cunoşti...dacă nu, abţine-te.
Pace vouă!
Sper să vă placă melodia...mi-e îmi "spune" multe...şi e un soi de "muză".
duminică, 17 iulie 2011
Printr-o gaură pitică
Printr-o gaură pitică
Vezi o babă ramolită.
Stă în faţă la oglindă
Şi se sperie de-o omidă.
Verde e omida...
Verde s-a făcut şi ea.
Păru-i alb şi mare
Dar fără cărare.
Faţa-i un picuţ zbârcită
Cu machiaj zici că-i corcită.
Corcitură, corcitură
Dar haleşte la untură....
Untură cu sare
Azi e sărbătoare.
Baba se găteşte
Că de nu... păleşte.
Tre' s-ajungă la bal
Să facă scandal.
Tre' să-şi cate june
Ca să se mărite.
Dar vremea i s-a dus
Şi tre' să-şi ia un fus.
...
[blanc...până aici a fost inspiraţia:))]
Vezi o babă ramolită.
Stă în faţă la oglindă
Şi se sperie de-o omidă.
Verde e omida...
Verde s-a făcut şi ea.
Păru-i alb şi mare
Dar fără cărare.
Faţa-i un picuţ zbârcită
Cu machiaj zici că-i corcită.
Corcitură, corcitură
Dar haleşte la untură....
Untură cu sare
Azi e sărbătoare.
Baba se găteşte
Că de nu... păleşte.
Tre' s-ajungă la bal
Să facă scandal.
Tre' să-şi cate june
Ca să se mărite.
Dar vremea i s-a dus
Şi tre' să-şi ia un fus.
...
[blanc...până aici a fost inspiraţia:))]
joi, 14 iulie 2011
Luminiţa...
"Luminiţa aia de la capătul tunelului o vezi?" "Da. De ce?" "Eu n-o prea mai văd că-mi pică ochii în gură de somn."
Caşti. Aşa, ca un om plictisit de viaţă şi de moarte.
Eşti plictisit de viaţa pe care o ai. Aceleaşi duşmănii, aceleaşi piţipoance care n-au loc de tine:)). Aceleaşi mustrări de la mami şi tati .
Eşti plictisit de moarte încât nu mai suporţi plictiseala.
Mdea...existenţa ta e crudă şi nemiloasă dar te-ai obişnuit cu ea...şi deja e rutină... Nici măcar nu mai vrei să-ţi găseşti o cale de a ieşi din impas...atât de plictisit eşti. Unu' te bârfeşte şi fără să vrei îl auzi lenevind în spatele lui...Caşti o dată, brusc cazi în dreapta lui şi sforăi zgomotos. Printre sforăituri mormăi ceva de genu' "Te-am auzit fraiere! Mai schimbă şi tu repertoriul că adorm ca omul necunoscător la operă".
Ignoranţa este o blagoslovenie. Nu tu griji, nu tu probleme, trăieşti fain în propria mizerie.
Blagosloviţi fiţi voi. Daţi cu capul în pragul de sus să vă ameţiţi bine şi să vă ia leşinul până să vedeţi luminiţa de la capătul tunelului...Până o să o vedeţi...somn uşor.
P.S.
Chestie scrisă la mişto.
Caşti. Aşa, ca un om plictisit de viaţă şi de moarte.
Eşti plictisit de viaţa pe care o ai. Aceleaşi duşmănii, aceleaşi piţipoance care n-au loc de tine:)). Aceleaşi mustrări de la mami şi tati .
Eşti plictisit de moarte încât nu mai suporţi plictiseala.
Mdea...existenţa ta e crudă şi nemiloasă dar te-ai obişnuit cu ea...şi deja e rutină... Nici măcar nu mai vrei să-ţi găseşti o cale de a ieşi din impas...atât de plictisit eşti. Unu' te bârfeşte şi fără să vrei îl auzi lenevind în spatele lui...Caşti o dată, brusc cazi în dreapta lui şi sforăi zgomotos. Printre sforăituri mormăi ceva de genu' "Te-am auzit fraiere! Mai schimbă şi tu repertoriul că adorm ca omul necunoscător la operă".
Ignoranţa este o blagoslovenie. Nu tu griji, nu tu probleme, trăieşti fain în propria mizerie.
Blagosloviţi fiţi voi. Daţi cu capul în pragul de sus să vă ameţiţi bine şi să vă ia leşinul până să vedeţi luminiţa de la capătul tunelului...Până o să o vedeţi...somn uşor.
P.S.
Chestie scrisă la mişto.
joi, 7 iulie 2011
cu toţii ne ducem...
Viaţa noastră e atât de fragilă. Murim aşa...simplu...
Dacă am sta şi am ţine socoteala mortalităţii ne-am speria.
Văd cum mor oamenii, parcă cercul ăsta nefast de apropie din ce în ce mai aproape de mine.
Nu mi-e frică de moarte neapărat. Mi-e teamă să nu-fi trăit cele mai frumoase clipe.
Acele clipe în memoria mea parcă nu există. Nu pot să-mi amintesc când m-am simţit foarte bine alături de prieteni.
În mod sigur m-am sinţit bine în compania unor oameni...dar acei oameni nu-mi erau prieteni.
Să pierzi un om drag, e o mare durere...dar să se ducă dincolo tată, fiu şi apoi mamă. Tatăl moare de supărare că fiul e pe moarte. Peste o saptămână moare fiul răpus de boală. După trei luni moare mama zdrobită de durere.
Să pierzi un tată la 10 anişori jumătate e traumatizant...la nici 2-3 luni după, să-ţi vezi bunicul că trage să se ducă pe "deal" iar e dureros, mai ales că savurează fiecare moment petrecut cu nepoata favorită, moment ce ar putea fi ultimul.
Persoanele dragi "adormite
" lasă semne.
Oamenii care mor în mod neaşteptat te iau prin surprindere. Îţi spui în gând "avea atâtea de făcut!..."
Oamenii care mor din cauza neglijenţei şi-o fac cu mâna lor.
De ce oare nu suntem capabili să apreciem oamenii cât timp sunt în viaţă. Îi apreciem la justa lor valoare doar după ce i-am pierdut.
Mă rog nu mai vreau să mai spun nimic...vreau doar pace, fără minciuni şi ascunzişuri, nu mai vreau laşitate...nu mai vreau lumea să-şi tot ceară scuze pentru că mi-au greşit...vreau să-şi îndrepte greşelile...nu pentru mine, ci pentru cei care îi iubesc, ei merită ceva mai bun...nu neapărat eu...
În memoria bunicului meu de care mi-e dor nespus de mult...aş fi vrut să mai stai....
P.S. Să privim şi partea bună...pe lumea asta mai vin şi alte sufleţele...copiii...nişte îngeraşi...nu-i transformaţi în demoni.
Dacă am sta şi am ţine socoteala mortalităţii ne-am speria.
Văd cum mor oamenii, parcă cercul ăsta nefast de apropie din ce în ce mai aproape de mine.
Nu mi-e frică de moarte neapărat. Mi-e teamă să nu-fi trăit cele mai frumoase clipe.
Acele clipe în memoria mea parcă nu există. Nu pot să-mi amintesc când m-am simţit foarte bine alături de prieteni.
În mod sigur m-am sinţit bine în compania unor oameni...dar acei oameni nu-mi erau prieteni.
Să pierzi un om drag, e o mare durere...dar să se ducă dincolo tată, fiu şi apoi mamă. Tatăl moare de supărare că fiul e pe moarte. Peste o saptămână moare fiul răpus de boală. După trei luni moare mama zdrobită de durere.
Să pierzi un tată la 10 anişori jumătate e traumatizant...la nici 2-3 luni după, să-ţi vezi bunicul că trage să se ducă pe "deal" iar e dureros, mai ales că savurează fiecare moment petrecut cu nepoata favorită, moment ce ar putea fi ultimul.
Persoanele dragi "adormite
" lasă semne.
Oamenii care mor în mod neaşteptat te iau prin surprindere. Îţi spui în gând "avea atâtea de făcut!..."
Oamenii care mor din cauza neglijenţei şi-o fac cu mâna lor.
De ce oare nu suntem capabili să apreciem oamenii cât timp sunt în viaţă. Îi apreciem la justa lor valoare doar după ce i-am pierdut.
Mă rog nu mai vreau să mai spun nimic...vreau doar pace, fără minciuni şi ascunzişuri, nu mai vreau laşitate...nu mai vreau lumea să-şi tot ceară scuze pentru că mi-au greşit...vreau să-şi îndrepte greşelile...nu pentru mine, ci pentru cei care îi iubesc, ei merită ceva mai bun...nu neapărat eu...
În memoria bunicului meu de care mi-e dor nespus de mult...aş fi vrut să mai stai....
P.S. Să privim şi partea bună...pe lumea asta mai vin şi alte sufleţele...copiii...nişte îngeraşi...nu-i transformaţi în demoni.
duminică, 3 iulie 2011
"Simt enorm şi văd monstruos"
Deja mă cam doare capul prea des numai când încerc să ies şi eu puţin în lume. Văd că ies la rampă doar manechinuite preocupate de fanii săi şi de oamenii "nuli" şi "inexistenţi" care sunt "frustraţi" de existenţa lor, şi elita, spuma parvenită şi pupincuristă care contrazic cu propriile idei.
Văd o tendinţă la adolescenţi de a se preocupa de "discipline" total nefolositoare cum ar fi modelingul, se fac şcoli pentru aşa ceva...aşa numai, ca f*tomodelele să-şi satifacă mofturile, să arunce banii degeaba în loc să-şi plătească meditaţii să scape de corigenţe, doar, doar vor intra în Bac. Bacul se dovedeşte a fi un un mare dezastru de la an la an. Atâtea "creieraşe" nu au putut înţelege că un personaj dramatic al lui Camil Petrescu nu este niciun personaj din "Ultima noapte de dragoste,..."sau orice alt roman, ci unul dintr-o piesă de teatru. Şi mai fac şi tărăboi "că formularea cerinţei a fost una capcană". E o mare problemă dacă tu faci mari confuzii între noţiuni. Dar neah...ce să mai comentez...nu mai comentez nimic legat de acest subiect, că n-am dat eu bacul. Am trecut de el nu acum vreo 2 anişori fără prea multe probleme.
Inteligenţa frustrată...nici cu asta nu mai pot...dar nu am de gând să mai scriu ceva acum pentru am analizat-o de curând şi nu vreau să mă repet.
Şi ăştia care nu prea mă plac...n-aveţi ce face decât să mă înghiţiti aşa cum sunt. Spre nefericirea vostră eu exist şi am şi eu voinţă. Ştiu că pe multă lume incomodez dar aş aprecia să mi-o spuneţi în faţă nu să acţionaţi într-un mod penibil şi jalnic. Dar ce pretenţii să ai de la nişte laşi. Laşii nu ştiu altceva mai bun să facă decât să "critice", să bârfească pe la spate şi în faţă să pară ceea ce nu sunt cu adevărat...adică oameni de caracter.
Nu aveţi ce să faceţi decât să mă suportaţi. Oricum voi altă preocupare nu aveţi. Nu vedeţi că lumea se duce de râpă, chit că se tot vorbeşte de apocalipsă...2012 probabil e o mică fantezie, 2036...Apophis ne cam ameninţă cu o ciocnire de pomină, şi evident există posibilitatea să dispărem ca dinozaurii. Ar fi bine ca Apophis ăsta să se grăbească căci eu sunt plictisită de spectacolul lumii. La 50 de ani sau cat voi avea atunci probabil că voi fi o făptură îmbătrânită precoce fără chef de nimic şi o să-i rânjesc strâmb cu un reproş de genul "Nu puteai să te grăbeşti?".
Ne place să aberăm, să ne dăm importanţi...asta e lumea...şi neah, mi-am permis şi eu să aberez despre sfârşitul ei....
Pace vouă!
Văd o tendinţă la adolescenţi de a se preocupa de "discipline" total nefolositoare cum ar fi modelingul, se fac şcoli pentru aşa ceva...aşa numai, ca f*tomodelele să-şi satifacă mofturile, să arunce banii degeaba în loc să-şi plătească meditaţii să scape de corigenţe, doar, doar vor intra în Bac. Bacul se dovedeşte a fi un un mare dezastru de la an la an. Atâtea "creieraşe" nu au putut înţelege că un personaj dramatic al lui Camil Petrescu nu este niciun personaj din "Ultima noapte de dragoste,..."sau orice alt roman, ci unul dintr-o piesă de teatru. Şi mai fac şi tărăboi "că formularea cerinţei a fost una capcană". E o mare problemă dacă tu faci mari confuzii între noţiuni. Dar neah...ce să mai comentez...nu mai comentez nimic legat de acest subiect, că n-am dat eu bacul. Am trecut de el nu acum vreo 2 anişori fără prea multe probleme.
Inteligenţa frustrată...nici cu asta nu mai pot...dar nu am de gând să mai scriu ceva acum pentru am analizat-o de curând şi nu vreau să mă repet.
Şi ăştia care nu prea mă plac...n-aveţi ce face decât să mă înghiţiti aşa cum sunt. Spre nefericirea vostră eu exist şi am şi eu voinţă. Ştiu că pe multă lume incomodez dar aş aprecia să mi-o spuneţi în faţă nu să acţionaţi într-un mod penibil şi jalnic. Dar ce pretenţii să ai de la nişte laşi. Laşii nu ştiu altceva mai bun să facă decât să "critice", să bârfească pe la spate şi în faţă să pară ceea ce nu sunt cu adevărat...adică oameni de caracter.
Nu aveţi ce să faceţi decât să mă suportaţi. Oricum voi altă preocupare nu aveţi. Nu vedeţi că lumea se duce de râpă, chit că se tot vorbeşte de apocalipsă...2012 probabil e o mică fantezie, 2036...Apophis ne cam ameninţă cu o ciocnire de pomină, şi evident există posibilitatea să dispărem ca dinozaurii. Ar fi bine ca Apophis ăsta să se grăbească căci eu sunt plictisită de spectacolul lumii. La 50 de ani sau cat voi avea atunci probabil că voi fi o făptură îmbătrânită precoce fără chef de nimic şi o să-i rânjesc strâmb cu un reproş de genul "Nu puteai să te grăbeşti?".
Ne place să aberăm, să ne dăm importanţi...asta e lumea...şi neah, mi-am permis şi eu să aberez despre sfârşitul ei....
Pace vouă!
joi, 30 iunie 2011
Divina comedie...divinul circ...
Pentru românaşii care nu se dezlipesc de ecranul televizorului...circ...
Pentru rating e nevoie de senzaţional...
SENZAŢIONAL...ţigăncile lui Guţă la TV...
Analfabete urlătoare...
Limbaj de om redus şi unul funny..."botanistă"=))
un film senzaţional cu Narcisica lui Guţa...
"înarmată" cu o cutie plină de ţoale cumpărate de fostul ei consort după care umblă în limbă şi o portavoce=))
Sărmana de ea a tot urlat în portavocea aia până a rămas fără voce...dar tot urla...
drept răsplată...furtunul de apă...banane aruncate...
comedieeeee...divina comedie...
Mă rog nu ştiu ce asemănare este între comedia asta şi "Divina Comedie" a maestrului Dante Aligheri.
Cert e că rolurile sunt puţintel inversate.
Drăguţa de Berenice nu mai stă să fie căutată de în tărâmul morţilor de mult iubitul Dante...
Berenice a noastră e pe pământ, dar trece prin cele 9 cercuri ale Infernului.
Dante...adică Guţă...îl doare în cot...în schimb altă gagică a lui pune piciorul în prag:))
Toată această tevatură a avut ca rezultat un public specator care se prăpădeau de râs şi nu s-au sfiit să imortalizeze situaţia demnă de o comedie cu proşti...
Şi uite aşa românii sunt "vrăjiţi" să nu-şi mai mişte fizicul din faţa televizorului, cu spectacol ieftin şi penibil, cu ţigănci analfabete puse pe scandal, care nu ştiu să lege 2 vorbe în limba română curată...
Nu mai zic nimic, mi-e silă că doar cu aşa ceva ne mai putem noi românii distra. Regresăm ca naţie şi suntem de râsul curcilor...
Pace vouă!
Pentru rating e nevoie de senzaţional...
SENZAŢIONAL...ţigăncile lui Guţă la TV...
Analfabete urlătoare...
Limbaj de om redus şi unul funny..."botanistă"=))
un film senzaţional cu Narcisica lui Guţa...
"înarmată" cu o cutie plină de ţoale cumpărate de fostul ei consort după care umblă în limbă şi o portavoce=))
Sărmana de ea a tot urlat în portavocea aia până a rămas fără voce...dar tot urla...
drept răsplată...furtunul de apă...banane aruncate...
comedieeeee...divina comedie...
Mă rog nu ştiu ce asemănare este între comedia asta şi "Divina Comedie" a maestrului Dante Aligheri.
Cert e că rolurile sunt puţintel inversate.
Drăguţa de Berenice nu mai stă să fie căutată de în tărâmul morţilor de mult iubitul Dante...
Berenice a noastră e pe pământ, dar trece prin cele 9 cercuri ale Infernului.
Dante...adică Guţă...îl doare în cot...în schimb altă gagică a lui pune piciorul în prag:))
Toată această tevatură a avut ca rezultat un public specator care se prăpădeau de râs şi nu s-au sfiit să imortalizeze situaţia demnă de o comedie cu proşti...
Şi uite aşa românii sunt "vrăjiţi" să nu-şi mai mişte fizicul din faţa televizorului, cu spectacol ieftin şi penibil, cu ţigănci analfabete puse pe scandal, care nu ştiu să lege 2 vorbe în limba română curată...
Nu mai zic nimic, mi-e silă că doar cu aşa ceva ne mai putem noi românii distra. Regresăm ca naţie şi suntem de râsul curcilor...
Pace vouă!
vineri, 24 iunie 2011
toanele omului sub influenţa anesteziei:))
Ce face omul după ce pleacă de la o intervenţie stomatologică?
Destule!:))
Sună acasă. "sunt bine. vin acum acasă. sunt cu falca cam anchilozată dar sunt bine. bine. pa"
După vreo 20 de metri. Un ţânc negrotei: "Dă şi mie...", omu' răspunde "De unde să-ţi dau bă, nu vezi că acum am iesit de la dentist?"
Ajunge în staţia de autobuz, se uită buimac la program. "A trecut autobuzul. Mă duc pe jos." După vreo 3 minute trece autobuzul pe lângă el:))
Merge ce merge, merge mai mult de jumatate din drumul spre casă...îl apucă un chef de cântat...mai bine zis de mormait. "Bă dar e anchilozată bine falca" ajunge el la o concluzie. Dar continuă să mormăie.
Ajunge acasă.
"Când vorbeşti semeni cu Cristi Minculescu":))
"Da? bine, bine dar eu mor de foameeee"
"Până la cât nu ai voie să pui nimic în gură?"
"Până la 14"
"Nasol"
"Apăi mă pun la somn"
Seara...a înviat mortul:)).
"A fost un fleac"
The end...
Destule!:))
Sună acasă. "sunt bine. vin acum acasă. sunt cu falca cam anchilozată dar sunt bine. bine. pa"
După vreo 20 de metri. Un ţânc negrotei: "Dă şi mie...", omu' răspunde "De unde să-ţi dau bă, nu vezi că acum am iesit de la dentist?"
Ajunge în staţia de autobuz, se uită buimac la program. "A trecut autobuzul. Mă duc pe jos." După vreo 3 minute trece autobuzul pe lângă el:))
Merge ce merge, merge mai mult de jumatate din drumul spre casă...îl apucă un chef de cântat...mai bine zis de mormait. "Bă dar e anchilozată bine falca" ajunge el la o concluzie. Dar continuă să mormăie.
Ajunge acasă.
"Când vorbeşti semeni cu Cristi Minculescu":))
"Da? bine, bine dar eu mor de foameeee"
"Până la cât nu ai voie să pui nimic în gură?"
"Până la 14"
"Nasol"
"Apăi mă pun la somn"
Seara...a înviat mortul:)).
"A fost un fleac"
The end...
miercuri, 22 iunie 2011
luni, 20 iunie 2011
psihologie vulgară...
Ca orice om conectat la lumea virtuală, hoinăresc şi urmăresc tot felul bloguri că dee, nu pot să nu mă abţin.
Pe un blog (pe care îl urmăresc mereu) am descoperit o postare care m-a surprins puţin, m-a făcut să zâmbesc şi mai, mai să cred că ceea ce s-a scris e adevărat. Eventual aş putea să încerc să verific pe câteva cazuri. Nu vreau să spun mai multe...vreau doar să daţi un click şi să citiţi. Nu am vrut să dau aşa un copy paste şi gata. Acel tip de discurs nu mă reprezintă, şi cred că nici beată nu aş rosti acel cuvânt pentru că nu am aşa ceva...aş spune ceva mai "simpatic".
Vă las să citiţi. Dacă vă simţiţi vă rog nu roşiţi. Just smile!
http://electrocardiogramevirtuale.blogspot.com/2011/06/vulgar.html?spref=fb
Pe un blog (pe care îl urmăresc mereu) am descoperit o postare care m-a surprins puţin, m-a făcut să zâmbesc şi mai, mai să cred că ceea ce s-a scris e adevărat. Eventual aş putea să încerc să verific pe câteva cazuri. Nu vreau să spun mai multe...vreau doar să daţi un click şi să citiţi. Nu am vrut să dau aşa un copy paste şi gata. Acel tip de discurs nu mă reprezintă, şi cred că nici beată nu aş rosti acel cuvânt pentru că nu am aşa ceva...aş spune ceva mai "simpatic".
Vă las să citiţi. Dacă vă simţiţi vă rog nu roşiţi. Just smile!
http://electrocardiogramevirtuale.blogspot.com/2011/06/vulgar.html?spref=fb
some "art" by me
De plictiseală mă uitam şi eu peste încercările mele în photoshop. Sunt multe "lucrări". Care este cea mai bună? Dati-vă şi voi cu părerea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)