Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 noiembrie 2011

pozici...


before



 after...



...and after



















câteva păreri? m-am chinuit în photoshop şi photoscape. sper să vă placă. accept şi criticile constructive.
aş fi vrut să pozez mai mulţi oameni, copii, cupluri. dar neah, crăpau şi pietrele de frig, toată lumea era pe fugă, iar cupluri chiar drăguţe cam greu găseşti, în principiu găseşti "lipitorile" sau familiile de ţiganela-pac, dintre care ies în evidenţă mamele iresponsabile cu sugari în braţe pufăind la greu din pipe. în mod sigur nu cumpără micuţilor decât numai ceva să aibă pe ei. mi-e milă de ei dar deja încep să-i urăsc fiindcă vor fi următorii din specia lor care mă vor fura, etc. şi etc.
parcul Astra e superb şi infect în acelaşi timp? Voi ce credeţi?
am să revin cu noi poze, sper doar să am curajul să imortalizez şi specimele pe cale de înmulţire. atunci va fi şi un sondaj. 

vineri, 25 noiembrie 2011

profan...

nu sunt un sfânt
la al meu mormânt
loc de pelerinaj nu va fi.

om călător prin viaţă
asta sunt
toate-s legate cu fir de aţă

iubirea omului profan
se naşte dintr-un moft carnal.
e vorba de o banală dorinţă
ce ţi-o îndeplineşti cu iscusintă.

trăiesc în lumea celor care-o strică,
a celor ce-o mănâncă ca pe-o budincă.
totu-i infect, putret şi stricat
şi eu slujesc ca un argat.

nu pot trăi în izolare
ar fi prea multă dezolare.
aşa că mă infectez şi eu
doar nu-s Tezeu...




joi, 24 noiembrie 2011

cel preţios...

...timpul...
Tempus fugit.
Ne văicărim că nu avem timp, ducem o viaţă haotică, facem cercetări despre el, aflăm că nu ne este un aşa bun prieten.
Vina ne aparţine. Îl irosim pentru lucruri nefolositoare, răutăţi ieftine şi alte minunăţi menite să ne dezumanizeze. Din simplul fapt că nu mai avem "timp" ne înstrăinăm unii de alţii.
Unii dintre noi suntem atât de cretini în ceea ce priveşte percepţia timpului şi valorificarea lui. Nu avem ce face, o parte din noi suntem programaţi să ne percepem drept buricul pământului şi totul gravitează în jurul nostru. Omul soare trăieşte cu iluzia că el este motivul exitenţei, datorită lui lucrurile se mişcă. Dar uită de existenţa planetuţelor care au şi ele gravitaţia lor şi în consecinţă au o Lună a lor.

Eu m-am învăţat acum. Timpul îl voi mai irosi, dar nu aşa cum am facut-o până acum. Încerc să îndepărtez mizeriile ce vieţuiesc pe lângă mine, care nu fac altceva mai bun decât să extindă mucegaiul şi putregaiul.
Ignorarea oamenilor mizerabili este un următor pas spre o viaţă mai sănătoasă...să vezi pe urmă cum se eliberează o parte din timp. Slavă Domnului o parte din oameni îi poţi păstra la o distanţă sănătoasă. Oamenii care, vrei sau nu vrei, trebuie să fie pe lângă tine pot fi şi ei frumos îndepărtaţi fără să faci tu te miri ce mizerii.

So....baftă la economisit timp. Eu azi mă odihnesc. Şi nu las pe niciun dobitoc să mi-o fure.

Pace vouă!
Eu sunt împăcată. Voi?

P.S. dacă s-au strecurat ceva greşeluţe e de vină somnul care nu vrea să mă părăsească

duminică, 20 noiembrie 2011

mda...completări la "Ohh Doamne"

Acum ceva vreme îmi închipuiam că eu eram cea mai paranoică persoană pe care o cunosc...Pe vremea aceea nu aveam mintea atât de ocupată.
Eram falită, căutam disperată ceva de muncă. Îmi găseam tot felul de activităţi să-mi omor timpul, să uit dezastrul cotidian în care mă aflam.
Perioada aceea neagră a trecut, a venit una şi mai neagră în care timpul mi-a devenit duşman. Am găsit ceva de lucru, a început şi ultimul de facultate, licenţa îmi bate la uşă, m-a mâncat undeva să mă implic şi într-un workshop super tare şi colac peste pupăză găsesc şi job hobby.

Mi-a mai rămas timp pentru ceva? Nu prea. Nu-mi mai rămâne timp nici măcar pentru frutrările financiare, legate de facultate, etc. Fac ce pot, cum apuc...timp de meditat, doar în răstimpuri. Nu mai am timp să mă gândesc că X, că Y fac nu ştiu ce, că au obţinut te miri ce minunăţie. Ştiu că în lumea asta nimic nu e corect dar nu mai are rost să fiu frustrată, să mă consum pentru acest fapt. Ba din contră, mă ambiţionează să lupt împotriva mârlăniilor & co.

Unele persoane s-au simţit lezate de ultimul post publicat. Nu înţeleg motivul. Doar nişte minţi prea odihnite pot da sensuri necunoscute ideilor ce nu le aparţin. La urma urmei este blogul meu, scriu ce vreau, public în limita bunului simt, nu am furat, nu am dat în cap nimănui. Înspiraţia întotdeauna vine din viaţa reală, "Divina Comedie", eu fiind un participant care alege să fie contra curentului în felul sau. Condamn mitocănia, atitudinea adolescenţilor cu pretenţii de oameni inteligenţi şi maturi, a oamenilor bolnavi de şefie, hiper analitici care cred că ei sunt buricul pământului, şi etc., etc.

Morala poezioarei:
1. NU SE ADRESEAZĂ NIMĂNUI PERSONAL
2. ILUSTREAZĂ TENDINŢA TINERIMII ACTUALE. (cocalarii şi piţipoancele se regăsesc aici, Cruduţa e arhicunoscută pentru grosolănia ei şi prostul gust şi cocalari cu bani găsim în fiecare club prăpădit sau de fiţe).
3.ORICE ASEMĂNARE ESTE PUR ÎNTÂMPLARE.
4. VOR MAI PUTEA FI ADĂUGATE ŞI ALTELE NUMAI DACĂ SIMT EU CĂ ESTE NECESAR.

Este ultima oară când mă justific. Am făcut acest lucru pentru simpla informare unor oameni care se simt deranjaţi de existenţa mea şi au impresia că singura mea ocupaţie e să-i sabotez. Măcar dacă aş avea şi timpul:)) Şi vorba aia, când cineva nu te înghite înseamnă că reprezinţi ceva, că nu eşti o nulitate.
Dacă se îmtâmplă ca ceva din ce postez eu să nu-i fie pe plac asta este. Nu are decât să tacă şi să înghită. Nu pot împăca pe toată lumea. Dacă aş reuşi acest lucru aş fi Dumnezeu. Dar nici Dumnezeu nu a reuşit acest lucru.

Pace vouă cititorilor
Cui nu-i convine să înghită în sec.

ohh Doamne!

O domniţă snoabă
Cară-acum o roabă.
Domniţă-i doar în închipuire
Că-n rest n-are nicio asemuire.

Luptă cu perseverenţă
Dar vai de ea reverenţă.
E cam grosolană
Înfulecă slană.

Noroc că-i decupată din zilele de azi
Cavalerii sunt mândri ca nişte brazi.
Nu-şi prea mai găsesc domniţe pe măsură
Nu mai găsesc nicio trăsură.
Caii nu mai ştiu să-i stăpânească
Doar un câine din rasa ciobănească.

E aşa o închipuire
Că trăim în nemurire
S-au cam zis cu ai noştri eroi
Avem azi doar euroi,
Maşinuţe cu mulţi cai,
Câte-o fată ca un scai,
Şi un bou mai prost ca ea.

Decenţa...s-a cam zis cu ea
Ceri acum prea mult
Minutul de bun simţ e foarte scump.

Ăştia închipuiţii...offfff


miercuri, 16 noiembrie 2011

Nu-i loc de iubire în astă lume...

...ci doar de mila şi silă pentru c**** de oameni
Avem vipere printre noi, nu semeni.
Dăm fără să vrem de nesimţiti
Cu tactici demne de parveniţi.
Nu e loc de îndoială...
Ascultă-ţi doar inima
Şi atunci şti ce-nseamnă.
Nu mai e loc decât de o profundă dezamăgire
Şi nicidecum de un strop de iubire.

Trăieşte doar în tăcere...

Stai cuminţel...încetinel, încetinel...
Doar sădeşte cu copăcel,
Îngrijeşte-te de el,
E un mic sufleţel...

Îţi aparţine...pentru că e al tău!

miercuri, 9 noiembrie 2011

Egoismul...duce până la boală

Astăzi mi-a fost dat să văd până unde merge egoismul...
Judecând reacţiile unui "drăguţ" coleg am dedus că acesta are ceva probleme mentale, dar nesimţirea e ca acasă şi joacă pe masă. Mă întreb dacă un şut în fund îl va simţi.

Nu pot înţelege de ce îţi sabotezi un coleg care te poate ajuta la rândul său.
Astăzi era programată o activitate în cadrul unui workshop şi eu aflu despre acesta cu trei ore înainte. Şi stimatul domn nici nu avea de gând să mă anunţe de această activitate, ba chiar a fost foarte deranjat că am aflat şi că l-am întrebat de ce nu a anunţat din timp...la urma urmei s-a jucat cu timpul meu. "Nimănui nu îi pasă de timpul tău" asta a fost o replică inteligentă din punctul său de vedere. Atâta timp cât cineva ţi-a dat o sarcină şi trebuia să mai şi anunţi de ce nu îţi vezi de treabă? Şi, mă rog, de ce pe unii inteţionezi să nu anunţi? Asta face un om care reuşeşte în viaţă doar  prin parvenire, pupincurism şi înlăturarea "concurenţei" prin mijloace necinstite.
Oamenii frustraţi care nu pot realiza ceva prin propria putere recurg la astfel de fapte. Când e vorba de ceva, ţin numai pentru ei, de parca ar fi un top secret de stat.
Nu înţeleg de unde atâta concurenţă. La urma urmei totul se reduce în cadrul workshopurilor la procesul de învăţare şi schimb de experienţe. Bani nu se fac. Banii se cheltuie, dar învăţăturile şi "furatul" meseriei rămân. Dar neah, unii dobitoci aşa gândesc...şi nu realizează că defapt rămân  cu nimic, ci cu un mare vin în căpşorul ciufulit.

Asta e, toţi avem lipsuri. Dar în încercarea de a umple acele goluri, unii oameni, cretinei de fel, reacţionează precum nişte oameni bolnavi care nu recunosc că au o problemă. Sau mai bine zis doar cei care reacţionează aşa au aceste probleme. În mintea lor dacă nu recunosc o problemă, nu există. În schimb singuri îşi crează problemele, unii oameni (ca mine:)), sunt fioroasă ce să mai spun) sunt o problema. Pentru omul ăsta probabil sunt o entitate "diabolică", inteligentă şi eu "super eroul" bun de nimic. Pfff, dar nici nu mai are rost să mai încerc să explic, cred că deja am explicat prea mult.

Sincer, nu mai vreau să mai spun nimic. Mi-ar fi plăcut să scriu despre ceva ce m-a impresionat, ceva mai pozitiv. Voi mai scrie despre ceva frumos probabil după ce voi da câteva şuturi în fund unor nesimţiţi şi atunci voi vedea şi partea plină a paharului. Dar pentru aia îmi fac cruce şi zic Doamne-ajută că sunt încă sănătoasă, că mai pot munci, şi pe bani şi voluntar, că am un suflet mare şi dau la degustat suc bun şi natural la toată lumea:)), că aşa mi-e felul meu de a fi aşa, mai darnică. Egoiştii ajung să fie nesimţiţi până la culme şi aşa nu vreau să ajung.

Pace vouă!
P.S.
Dacă degreglatul nu se simte citind acest post, va simţi un şut în fund. Ăla o să mai şi doară, dar asta nu e vina mea:))
Şi scuze dacă s-au mai strecurat ceva greşeli, oboseala îşi spune cuvântul şi nu ştiu când voi reveni asupra textului.