profan...

nu sunt un sfânt
la al meu mormânt
loc de pelerinaj nu va fi.

om călător prin viaţă
asta sunt
toate-s legate cu fir de aţă

iubirea omului profan
se naşte dintr-un moft carnal.
e vorba de o banală dorinţă
ce ţi-o îndeplineşti cu iscusintă.

trăiesc în lumea celor care-o strică,
a celor ce-o mănâncă ca pe-o budincă.
totu-i infect, putret şi stricat
şi eu slujesc ca un argat.

nu pot trăi în izolare
ar fi prea multă dezolare.
aşa că mă infectez şi eu
doar nu-s Tezeu...