...timpul...
Tempus fugit.
Ne văicărim că nu avem timp, ducem o viaţă haotică, facem cercetări despre el, aflăm că nu ne este un aşa bun prieten.
Vina ne aparţine. Îl irosim pentru lucruri nefolositoare, răutăţi ieftine şi alte minunăţi menite să ne dezumanizeze. Din simplul fapt că nu mai avem "timp" ne înstrăinăm unii de alţii.
Unii dintre noi suntem atât de cretini în ceea ce priveşte percepţia timpului şi valorificarea lui. Nu avem ce face, o parte din noi suntem programaţi să ne percepem drept buricul pământului şi totul gravitează în jurul nostru. Omul soare trăieşte cu iluzia că el este motivul exitenţei, datorită lui lucrurile se mişcă. Dar uită de existenţa planetuţelor care au şi ele gravitaţia lor şi în consecinţă au o Lună a lor.
Eu m-am învăţat acum. Timpul îl voi mai irosi, dar nu aşa cum am facut-o până acum. Încerc să îndepărtez mizeriile ce vieţuiesc pe lângă mine, care nu fac altceva mai bun decât să extindă mucegaiul şi putregaiul.
Ignorarea oamenilor mizerabili este un următor pas spre o viaţă mai sănătoasă...să vezi pe urmă cum se eliberează o parte din timp. Slavă Domnului o parte din oameni îi poţi păstra la o distanţă sănătoasă. Oamenii care, vrei sau nu vrei, trebuie să fie pe lângă tine pot fi şi ei frumos îndepărtaţi fără să faci tu te miri ce mizerii.
So....baftă la economisit timp. Eu azi mă odihnesc. Şi nu las pe niciun dobitoc să mi-o fure.
Pace vouă!
Eu sunt împăcată. Voi?
P.S. dacă s-au strecurat ceva greşeluţe e de vină somnul care nu vrea să mă părăsească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu