Plec

Pe alei ce-acum îmi sunt străine
Mai hoinăreşte un simplu câine;
Cânva erau mult primăvăratice
Acum sunt prea tomnatice.
Băncile mă tot refuză,
Copacii mă tot acuză.
Din tot ce-i vechi
Nimic nu mă mai recunoaşte
Să nu mai am oare urechi
Să mai aud?

Aud şi văd
Şi simt durere.

Amara înstrăinare mă cuprinde
Focul ce-a fost pe vremuri nu se reaprinde.
Plec.
Şi plec din lumea ta în care m-ai renegat.
Şi plec în nepăsare
Fiindcă asta doare.

Şi mă voi întoarce
Doar când mă vei recunoaşte.

Adio