Fake life

Viaţa cotidiană a individului de cele mai multe ori este banală, poate chiar patetică. Dar pentru a scăpa de eticheta de om şters care nu are nimic de spus îşi creează un avatar menit să-l facă fericit.
Facebook e singurul loc în care vorbeşti singur cu pereţii. E locul unde te amuzi pe seama copilelor de 13 ani  ce postează citate (i)mature despre draaagoste, suferinţă, de dorul "prinţului", experenţă de viaţă...ăăăă, care experienţă?Pe unde aţi pierdut păpuşelele fetiţelor?
Tot pe aici îi găsim pe pierde-vară, cei care se bagă în seamă cu toată lumea, mai ales cu aia "bună", pseudo-vedete sau nulităţi cu gura mare. O altă categorie sunt cei care iubesc să afişeze cât de umblaţi sunt în lume, fac mii de check in-uri. Mai vezi câte o poză gen "am ajuns şi eu la Paris, pozez şi eu ca o vită".
Sunt oameni care fac din facebook un instrument a face ciudă "duşmanilor", foştilor iubiţi "uite bă boule, eu nu mai sunt single! Acum oftică-te!!!" şi boul răspunde: se ţucă cu o ţoapă şi se pozează, doar o imagine face cât o mie de cuvinte...
Eu sincer m-am cam plictisit de facebook, aproape că mi-aş desfiinţa profilul. Nu o fac totuşi, pentru câţiva oameni pe care nu-i pot contacta decât aici, mai aflu o ştire, mai aud de un eveniment şi nu în ultimul rând îmi aduce aminte zilele de naştere. Ruşinică mie că zic aceeaşi urare la 5 inşi care şi-o sărbătoresc în aceeaşi zi.
Să nu mai zic că deja sunt sătulă până peste cap şi de restul mizeriilor de zi cu zi. Am început să cam refuz lumea în care trăiesc, sunt pe zi ce trece tot mai ursuză, mai prost dispusă, mai mizantropă. Poate e de vină piciorul. Mi-ar mai trebui un baston şi să fiu mai nepăsătoare şi-aş fi House în varianta feminină:)) somn uşor, băh!!!

capete seci...

unii oameni nu ştiu să se oprească din ce ştiu mai bine să facă...să te enerveze până la culme, până la colaps, până cedezi nervos...dacă nici măcar somnul după schimbul 3 nu poţi să ţi-l mai faci sănătos...când cer să fiu lăsată în pace vreau să fiu lăsată în pace...altfel nu va fi bine pentru nimeni...va veni ziua în care obiectele din apropierea mea vor prinde viaţă şi vor trăi cu scopul de a închide meliţa care irită într-un mod insuportabil...nu o să ma simt bine deloc în ziua respectivă, o să fie o zi pierdută....vreau să dorm şi să nu mă mai trezească nimeni că nevoia îl ia...cu dedicaţie specială, stresului meu cel de toate zilele.