Azi m-a chemat Popa...

...pentru o zi mi-am schimbat numele...poate am salvat ziua...ziua a fost mişto. În ciuda faptului că echipăa "muncitorească " avea toate motivele să fie stresată şi presată de "mustafirii bau-bau" ziua a decurs super...

lumea agitată, nerăbdătoare... toată lumea vrea promptitudine deşi nu se ţine o coadă...dar a fost coool....

Eternă întrebare "Aici serveşte cineva?" a avut un răspuns genial... "MAMA!!!" Colega mea nervoasă a servit aşa frumos răspunsul....la două minute o bunfnit-o râsul conştientă cât de fantastic  sunat răspunsul asta la o întrebare cretină...evident nimeni nu stătea degeaba dar întrebarea devenise atât de sâcâietoare căci trebuia o dată şi o dată închisă gura mare a mofturoşilor care vor să le alegi în parte fiecare cartof, fiecare firicel de varză cu mărar dacă se poate...
la câteva minute după scurta ieşire a colegei îmi ies eu din fire..."Dumnezeii lor de cutii...mama zmeului mă lasă cineva să adun şi eu astea de aici până nu-mi rup capul?" S-a dus dracu tot calmul pe care trebuie să-l ai la locul de muncă...mai ales că era anunţată o "vizită" de gradul 3. Brusc lumea devenise atât de docilă, zâmbăreaţă...se temea oare să nu trăznească "Dumnezeu" pe acolo?
Anyway...azi m-am simţit foarte "botezată". Dacă mi-am uitat "placuţa" de identificare acasă :)). "Viorica" s-a reîntors pentru o zi. E bine totuşi că nu s-a prea observat schimbarea de nume...cel puţin nu la mine...mai trist era pentru bucătăreasă...o chemea "Castravete Fabio". La nici 2 minute a sosit "musafirul" chestionându-ne legat de principiile "billuţei" noastre dragi. Cine nu le ştia şi-a îmghiţit limba, fie a tirat-o unde a văzut cu ochii :)). Am rămas eu la purtător să "spicuiesc" şi să-mi scot colega din îmbârlogătura...dar degeaba...tot pe ea a "stresat-o".

Nu ştiu  care a fost rezultatul...într-un final răbdarea a ajuns la capăt dar nu într-un mod isteric...ci într-un mod amuzant...colega mea aproape se săturase de câţi "sosigi" vând eu străinilor sau cum dispar eu din peisaj când se caută pe cineva care înţelege "ingliş". Mă minunam eu de ce mă cheamă expres şeful în partea cealaltă a magazinul. Era o situaţie "străină"...

no, tulai Doamne... ce m-am pierdut în mii de detalii.... nu ştiu dacă aţi priceput o iotă...dacă n-aţi priceput ce am vrut eu să zic "aici-işea"... am povestit cum e o zi de la lucru...abia "descifrez" şi eu scriitura asta îndescifrabilă...dacă n-am şi eu un scris mai citeţ...

gata...nu vă mai stresez...mai mult vă dezamăgesc...dacă aţi ajuns să citiţi până aici înseamă că mai am şanse să mă întorc pe drumul cel bun... trageţi-mă de mânecă să nu mai scriu idioţenii şi să mă ţin de "serialul" meu

pace vouă....

my super hero...chapter 1. 1st page - o primă poveste

"m-am pălit şi m-am julit - dar mă ridic"

Super eroina noastră în aventura numită "viaţă" are parte de multe...visează la motoare, amu poate să se laude că le-a încercat pe toate din postura de maimuţă. E mare amatoare de senzaţii tari dar urlă şi închide ochii când i se face frică...dar îi plac senzaţiile. Şi în lupta asta cu fricile (defapt lupta e cu ea însăşi, cu întreaga fiinţă) trece peste multe. Când e vorba de ceva aventuri ea sare prima că vine, şi vine dar neechipată :)). Aşa face la fel în toate planurile sale...că nu-i ies socotelile, asta e altă treabă. Nu se pregateşte şi se păleşteeeeeeee...şi apoi boceşte. Eroina noastră e julită rău...adică e plină de vânătai şi zgârieturi...dar e obişnuită cu ele...încasează aproape zilnic câte ceva de la "mobila" de pe terenul ei aventuros. Alea amu nici nu le mai bagă în seamă...e julită sentimental drăguţa de ea. da-i trece...numa nu-i nimeni să-i oblojească ranile...

P.S. "enitedrodeim"

Aşchimodiile ies la plimbarică

acum ceva vreme "aste" persoane îmi pareau serioase şi chiar le luam în serios că dee, nu le cunoşteam "potenţialul". mă uitam întâmplător să văd cum o mai duc, daca au avansat...
nimic! una bucată aşchimodie bătrană platinată a ieşit la plimbarea duminicală. penală...altcumva nu o mai pot descrie
altă bucată....la fel de slăbănoagă...acum se strâmba la mine fiindcă în trecut i-am arătat obrazul şi i-am zis ruşinică. nici salut fraţică...şi când văd ce mare "chestie" se "dă". cică inginer...în realitate....chelea "....."

just lol - lucruri pe care trebuie sa le stii pana la 20 de ani

no ioi tulai Doamne! Citisem un articol mişto pe net despre nişte lucruri firesti de care trebuie sa contientizezi până la 20 de ani.
Unii oameni, maturi cică, încă nu ştiu ce e aia inteligenţă emoţională şi pierd atâtea aspecte frumoase ale vieţii.
Eu recunosc că încă nu conştientizez cât important este somnul meu şi unde ar putea duce lispa lui...dar deee, ziua e aşa de scurtă...şi eu vreau şi timp pentru muncă, socializare, pasiuni, hoinărit... şi dacă nu le-am bifat pe toate ziua e pierdută.

Restul pot să zic că deja le ştiu şi le aplic deja. Observ că alţii care sunt ceva mai maturi. cică, mai în vârstă ca mine se comportă şi au nişte idei preconcepute tipic adolescentine.

1. De ce lumea nu mai găteşte? Pensionarii, ăştia care se bucură de cel mai mult timp liber nu mai gatesc. Vin la mine toată ziua să le dau de mâncare şi mai fac şi moturi. Dacă aceştia nu mai gătesc ce să mai zic de copiii ăştia de 20 de ani care o aşzeaptă pe mami cea obosită să le facă papa. Dacă nu e mami acasă mâncam uscaciuni gen slăninută şi sandvişuri vechi de la supermarket. Iar cănd prinzi o oală ce ciorbă de la mama mănânci la ea într-o zi la ea cam cât le-ar ajunge pentru o săptămână.
2.Am observat că unele persoane mă consideră o persoană toxică dar renunţă târziu la prezenţa mea. Nu-ţi place persoana mea Pa şi gata. Fii sigur că nici tu nu mi-eşti drag deloc. Eu ţi-am spus Pa-pa de mult numai că eu nu sunt măgăriţă şi latru în toate părţile că eşti naşpa & co. M-am descotorosit de oamenii care nu-mi fac cinste. Şi încă sunt întrebată ce a fost în mintea mea la vremea respectivă.
3.Urăsc indivizii ăştia plini de sine care cred că modul lor de gândire e cel perfect şi judecă pe cei mai în vârstă ca fiind proşti, rataţi. Ratat e cel care are o gândire îngustă şi se consideră cel mai tare.
4.Copiii ăştia de 30 de ani sunt aşa cheltuitori...că dee, banul trebuie să circule. iar dacă nu-l ai cum vrei să circule? Astea sunt scuze pentru mofturi copilăreşti, în loc să te gândeşti la familia ta şi să pui deoparte pentru zile negre, Doamne-fereşte!
5.Sunt atatea fenomene care cred că îşi creează un status dacă au o maşină bengoasă sau motor mişto ori zdrenţe kitschoase...general valabil pentru cocalari şi piţipoance, nu trebuie să expun prea multe ştiţi despre ce vorbesc.
6.Unii tineri mănancă cam cât mănânca porcii. Vor să le ia locul de Crăciun cumva?
7.S-a întampat ca unii oameni să-mi reproşeze că n-am obiective. Ei  bine am unele chiar înalte pentru conditia mea, numai că eu am răbdare, nu aştept minunile, muncesc pentru ele. Dar oare care erau obiectivele lor?
8.Toată lumea e deşteaptă foc şi îşi dă cu părerea, dar sunt experţi în domeniul pe seama căruia bat câmpii? Sau mai bine zis sunt experţ în ceva?
9. Nimeni, se pare că nu au învăţat ca nu le de folos dacă încearcă să-i schimbe pe cei din jur. Se aleg cu lucruri stricate.

în fine nu vă mai ţin predică.
Pace vouă...

"n"-şpe lucruri care le urăsc azi de mor

1. domnişoara mea "dinozaur" care e nestatornică şi hâşâie în acvariu exact când am nevoie de linişte să dorm...pe ea o iertăm, e o necuvântătoare cu care greu ne întelegem.
2. momentul în care după îndelung timp aleg să-mi spun o rugaciune la masă (nu ştiu ce mi-a venit, în fine) şi în momentul acela hodoroc-tronc...apăi ce rugăciune mai era aia când în minte îmi veneau toate înjurăturile
3. "dezbaterea" subiectului "bătaia pe apa sfinţită" la care eu doar adaug "dar cu ce e miraculoasă apa aia?" "waaaai, cum poţi să spui aşa ceva? tu nu....."şi continuă pledoaria la care eu închiei simplu şi răspicat "o grămadă de escroci ne fură în numele credinţei, zic asta pentru că sunt doar realistă."
4.telefonul meu e pe ducă, bateria se transformă uşor în pepene...sun şi eu acasă să văd dacă nu cumva am uitat actele de garanţie le-am uitat acasă sau în altă parte....suuună, suuună...niciun raspuns...apoi moare bateria.
5. continuarea la nr 4. ...ajung acasă...erau acolo actele..."bine bă, vezi că am uitat actele...nu mi-ai răspuns la telefon."..."am văzut că le-ai uitat"... "ŞI TE-AM SUNAT!!!"..."nu l-am auzit"..."şi dacă ai le-ai văzut de ce nu m-ai sunat?"..."apăi era prea târziu." prea târziu pentru ce? oricum mă întorceam...fie ca eram în faţa magazinului, fie din drum.
6.ajung în sfârşit să văd ce pot face cu bateria buclucasă...ioooi...trebuie trimisă la reparat si durează două sâptămâni. ce mama zmeului să repari la o baterie ce stă să bubuie?
7. întreb şi eu un domn în staţia de autobuz cât e ceasul. nu ştia dar mă lămurise că trebuie să apară şi autobuzul meu....2 minute au trecut până să ajungă...mi s-au părut 30...nene, nu mă interesează că ai patru ficiori şi doi dintre ei sunt stabiliti în America şi că ai casă faină la ţară...te-am întrebat doar cât e ceasul.
8."ce-s cu nervi ăştia? ai avut o zi naşpa azi la lucru?" "cum să nu, chiar în ziua mea liberă" aaaah


sper că nu-mi mai vin alte pacoste pe cap azi...

me, my superhero...1st page

Ducem dorul romanelor bune de aventură? Nu ne mai satisfac romanele şi filmele cu supereroii din benzile desenate? Ştim că filmele ne scot din cotidian, ne face să visăm, să ne gândim ce bine ar fi fost să fi avut un Spiderman, Batman.

Hehe...sunt şi eu un erou...numele meu e tot MAN. 

Sunt cel mai tare erou...doar că sunt sub acoperire.

Ceea ce va fi aici sunt aventurile mele...pot fi justitiarul tau, omul bun devenit rău care mai apoi regreta ceea ce a devenit, pot fi pui de ninja, vampir bun, vârcolac prost, mutant tampit, solistul universal pentru toate trupele rock...tot ce vrei tu...I'm the Queen!

tot ce va fi aici va fi un pamflet şi  trebuie tratat ca atare. vor fi şi fantezii dar şi întâmplări reale...citiţi şi vă amuzaţi. dacă nu zâmbiţi măcar puţin înseamnă că umorul meu e necioplit, ori sunt ameţită când scriu ori n-am inspiraţie, ori îmi bat joc... îmi rezerv lucrul acesta, it's my way...pace ţie cetitorule.

ne-au murit eroii...

că ne ducem pe apa sâmbetei...o ştim cu toţii...că nu mai avem modele de urmat...şi pe asta o ştim prea bine...că nu mai ai cu cine vorbi lucruri serioase...o ştim din proprie experienţă. toată lumea se vaită că nu mai faci nimic în ţara asta, că oamenii sunt de c****...
dăm vina pe invidii, pe oamenii neserioşi care nu ştiu ce vor de la viaţă...oamenii în principiu au idee cam ce şi-ar dori...că nu le pun în aplicare asta e cu totul altă poveste...
că nu ştiţi să atrageţi oamenii şi să îi păstraţi...e numai vina voastră. sunteţi vechi în breaslă cică...se poate să fi avut o idee acum sute de ani...dar dacă aţi rămas cunoscuţi doar pentru bălăcăreală...ştiţi vorba aia...ulciorul nu merge de multe ori la apă. faima se câştigă cumva, ce-i drept...cinstit nu prea se mai câştigă dar deja lucrurile devin plictisitoare dacă veniţi cu aceeaşi placă...v-o sarit cd-ul? lumea s-a cam plictisit...nici măcar cei mai naivi nu mai cad în plasă...nu vă mai rămâne dragilor decât "falimentul"...oameni nu mai aveţi, şi ăia pe care i-aţi avut au făcut ceva mai bun cu viaţa lor....
cei mai bine cred că vă şade cu berula şi spartul seminţelor în faţa blocurilor...ca tot românul ratat ce discuta despre politica infectă...
eroi actuali nu mai avem...tânjim după ei, dar n-avem unde să-i găsim...cel mai bine e să-i regasim pe cei din cărţi...poate ne mai inspiră...poate ne găsim curajul, poate...
sincer nu ştiu ce să mai zic...un om demn de mândrie nu am mai găsit...cei care se laudă şi încearcă marea cu degetul sunt doar nişte snobi...

pace voua!