Faceți căutări pe acest blog

vineri, 16 august 2013

Azi m-a chemat Popa...

...pentru o zi mi-am schimbat numele...poate am salvat ziua...ziua a fost mişto. În ciuda faptului că echipăa "muncitorească " avea toate motivele să fie stresată şi presată de "mustafirii bau-bau" ziua a decurs super...

lumea agitată, nerăbdătoare... toată lumea vrea promptitudine deşi nu se ţine o coadă...dar a fost coool....

Eternă întrebare "Aici serveşte cineva?" a avut un răspuns genial... "MAMA!!!" Colega mea nervoasă a servit aşa frumos răspunsul....la două minute o bunfnit-o râsul conştientă cât de fantastic  sunat răspunsul asta la o întrebare cretină...evident nimeni nu stătea degeaba dar întrebarea devenise atât de sâcâietoare căci trebuia o dată şi o dată închisă gura mare a mofturoşilor care vor să le alegi în parte fiecare cartof, fiecare firicel de varză cu mărar dacă se poate...
la câteva minute după scurta ieşire a colegei îmi ies eu din fire..."Dumnezeii lor de cutii...mama zmeului mă lasă cineva să adun şi eu astea de aici până nu-mi rup capul?" S-a dus dracu tot calmul pe care trebuie să-l ai la locul de muncă...mai ales că era anunţată o "vizită" de gradul 3. Brusc lumea devenise atât de docilă, zâmbăreaţă...se temea oare să nu trăznească "Dumnezeu" pe acolo?
Anyway...azi m-am simţit foarte "botezată". Dacă mi-am uitat "placuţa" de identificare acasă :)). "Viorica" s-a reîntors pentru o zi. E bine totuşi că nu s-a prea observat schimbarea de nume...cel puţin nu la mine...mai trist era pentru bucătăreasă...o chemea "Castravete Fabio". La nici 2 minute a sosit "musafirul" chestionându-ne legat de principiile "billuţei" noastre dragi. Cine nu le ştia şi-a îmghiţit limba, fie a tirat-o unde a văzut cu ochii :)). Am rămas eu la purtător să "spicuiesc" şi să-mi scot colega din îmbârlogătura...dar degeaba...tot pe ea a "stresat-o".

Nu ştiu  care a fost rezultatul...într-un final răbdarea a ajuns la capăt dar nu într-un mod isteric...ci într-un mod amuzant...colega mea aproape se săturase de câţi "sosigi" vând eu străinilor sau cum dispar eu din peisaj când se caută pe cineva care înţelege "ingliş". Mă minunam eu de ce mă cheamă expres şeful în partea cealaltă a magazinul. Era o situaţie "străină"...

no, tulai Doamne... ce m-am pierdut în mii de detalii.... nu ştiu dacă aţi priceput o iotă...dacă n-aţi priceput ce am vrut eu să zic "aici-işea"... am povestit cum e o zi de la lucru...abia "descifrez" şi eu scriitura asta îndescifrabilă...dacă n-am şi eu un scris mai citeţ...

gata...nu vă mai stresez...mai mult vă dezamăgesc...dacă aţi ajuns să citiţi până aici înseamă că mai am şanse să mă întorc pe drumul cel bun... trageţi-mă de mânecă să nu mai scriu idioţenii şi să mă ţin de "serialul" meu

pace vouă....

Un comentariu:

  1. Pretty fucking funny, dar putin cam imbarligat. :)))))) Imi place raspunsul colegei tale, sunt multi multi cretini cand vine vorba de clientala. Si greu e sa ai rabdare cu ei doamne :D

    PS: Fuck seriale!!!

    RăspundețiȘtergere