scriu aici in ziua in care ar fi trebuit sa ma intorc in Cluj...de ce nu m-am intors? Am racit cobza, abia sunt in stare sa vorbesc ceva si nu sunt chiar apta pentru munca ce am prestat-o timp de 4 zile in cele 5 zile in care am fost in orasul ala FAIN...mda...sunt agent de vanzari la o binecunoscuta companie de aproximativ o saptamana...si am colindat Clujul dar numai pe unde nu am vrut...n-am avut timp sa colind cluburile si nici macar gradina botanica. Am muncit oamenilor. N-am frecat oamenilor...nu e chiar pe placul meu jobul fiincda trebuie sa "vrajesc" potentialii clienti si sa semneze contracte cu mine, caci daca se duce la casierie nu castig nmk, pierd doar timp si energie...
Clujul e oras tare FAIN, nu se compara cu ce am vazut din Bucuresti care era de-a dreptul mirezabil...adevarul e ca am vazut mai mult din Cluj decat din capitala.
Oamenii sunt de tot felul...unii iti raspund la usa in lejerie fara nicio retinere si tu ramai cu o fata unui om care ar vrea sa fuga de la acea usa dar obligatiile te fac sa stai locului si sa vorbesti natural chiar daca tanarul din fata ta e in lejerie. Sunt "gospodine" care iti trantesc usa cand doar zici "buna ziua", pesionari care vor "liniste" si nu vor sa asculte solutia mea in ceea ce priveste limitarea cheltuielilor financiare.
Nu uit o familie de penstionari pe care i-am descoperit cand eram singura pe teren si-mi ziceam ca ma las de meserie, ca nu stiu sa vorbesc cu oamenii...am avut parte tot de usi inchise si acesti oameni in varsta au fost foarte bucurosi sa le deschid usa...erau singuri si bolnavi si oricine i-ar fi cautat era o bucurie pentru ei...doamna era maruntica dar era din cauza bolii crunte ce o avea de vreo 4 ani...cancer de oase...am inteles de la sotul ei ca scazuse in inalte aproape jumatate de metru!...el era foarte sensibil si plangea la fiecare pas ce si-l spunea...dar femeia avea o stare de spirit incredibila...nu am vazut pe fata ei decat zambetul! Mi-au povestit ca au ramas cam singurei fiindca au plecat copii de ceva ani in Italia...am povestit multe cu ei...le-am spus ca nu sunt clujeanca, ca sunt trimisa aici in delegatie, ca nici viata mea nu e prea roz...ca fac ceea ce fac de nevoie...si ca sunt singura acasa de o buna bucata de vreme. imi facea plecere sa vorbesc cu ei dar ma uitam la ceas si inca nu facusem nmk pe ziua aceea (ma refer la contracte)...tot in casa lor am gasit si primul meu client, o vecina de-a lor, la care am urcat mai tarziu si am incheiat primul meu contract...si apoi au mai urmat 2 contracte in aceeasi scara!...inainte de a pleca de la ei drept rasplata ca i-am ascultat mi-au dat cate un borcan de dulceata si zacusca care au fost ca o mana cereasca pentru mine fiindca la pensiune nu avea deloc o cina si nu mai aveam deloc timp sa fac cumparaturi pentru a manca ceva in camera. Le-am multumit de nu stiu cate ori pentru ospitalitatea cu care m-au primit si chiar nu mi-a parut rau ca n-am incheiat niciun contract cu ei. Au fost alti vecini care aveau nevoie de mine. imaginea lor multa vreme n-am s-o uit.
altceva memorabil...a da...sefa...era super de treaba, foarte dinamica si avea ceva ce te stimula sa mergi sa-ti faci treaba, mai ales ca trimitea tuturor mesaje de incurajare. A fost multumita de mine si foarte intelegatoare mai ales in ultima zi cand era intr-o stare deplorabila, fiindca racisem de nici nu mai eram in stare sa vorbesc. Ma lasase sa ma plimb si eu putin prin Iuliul Mall, care e unul frumos daca iti arde de cumparari si daca ai destui bani in portofel...bani aveam, chef de cumparaturi nu prea...totusi m-am ales cu o carte dintr-un anticariat de acolo de-a lui Eliade.
La pensiune a fost aproape totul ok...cu exceptia ca am mancat la micul dejun tot oua si ma scarbisem de ele...camerele erau ok, poate putin cam mici fiindca nu prea era loc mai ales ca m-am tot lovit de patul colegei de camera si m-am ales cu cateva vanatai.
Colegii mei, aproximativ toti erau de treaba cu exceptia unuia care dupa ce ca nu prea era handsome avea un caracter ce lasa de dorit ce-l facea si mai respingator. Era sa-i torn ceaiul in cap, norocul lui a fost ca un alt coleg si-a dat seama ca eu vorbeam serios si mi l-a luat din mana chiar la timp. Nu-mi parea rau ce ceai...oricum nu era stralucit.
Vremea in Cluj a fost in general cam rece...de aceea am si racit racit groaznic.
Ce pot sa mai spun altceva...in Cluj am invatat meserie, am ramas cu greata de oua, cateva vanatai facute in graba prin camera, si am cunoscut oameni...as mai repeta experienta. Azi ar fi trebuit sa ma intorc, dar cum racisem, si ma mai gandeam si la facultate...si la treburile de acasa...
Clujule...MAI VREAU LA TINE!!:((
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu