lunile anului în cântece

Sper să vă placă melodiile şi să fie cele mai inspirate alegeri!

sacra

Sacra temporis alicubi in nebulas amissum est. Profana origine hide. Quando cognoscimus ipsum sanctitatis origo.

Sacrul a fost pierdut undeva în negura timpului. Profanul ascunde originea. Revenim la sacralitate când ne cunoaştem originea.

Sper că traducerea e bună. :-s. Dar asta nu vă împiedică să ascultaţi o melodie.

Cu dedicaţie vouă, ăstora cu spirit critic

Înainte de a judeca viaţa mea sau caracterul meu ... pune-te în locul meu, parcurge calea pe care am mers eu, traieşte durerea mea, îndoielile mele, râsul meu... Parcurge anii ce i-am parcurs eu şi împiedică-te unde m-am împiedicat eu.. şi apoi ridică-te cum am facut-o eu... Mă mai poţi judeca? Fiecare are propria poveste!


Şi în final o melodie pe care o ador şi mai jos versurile mele preferate :D

Hello, hello, it’s only me
Infecting everything you love
Somewhere beyond the pain there must be a way to believe
Hello, hello remember me?
I’m everything you can’t control
Somewhere beyond the pain there must be a way to learn forgiveness

all the people are the same...just a few thoughts

Oamenii sunt la fel oriunde ai merge.

Când vrei să faci o schimbare de mediu dai peste acelaşi fel de oameni. Nu scapi de ipocriţi, mincinoşi, ăia "deştepţi", semi-cocalari şi semi-piţipoance, etc, etc, etc.
Unii dintre ei scot vorbe mari...păcat că nu sunt ale lor. Vorba aia, netul e plin de vorbe de duh şi daca mai e în engleză şi mai bine...şti limbi străine frăţică.

Pe oriunde ai fi nu scapi de oamenii care pretind a-ţi fi prieteni. Chiar te şi ajută în unele dintre cele mai grele momente dar o fac cu un scop. Ajutorul în ziua de azi nu mai e caritabil. Ajuţi pentru că vrei ceva în schimb. Când nu mai are omul ce oferi îi dai cu şutul şi nu te mai interesează ce se întâmplă cu el. Trăim în societatea în care prieteniile cu beneficii sunt la bază. Parcă trăim într-o lume a alchimiei bazată pe legea schimbului echivalent.

Nu lipsesc nici măscăricii zeflemitori cu capetele seci a căror calitate supremă nu lipseşte niciodată: prostia. Dacă sunt buni de gură asta nu înseamnă că au şi o inteligenţă debordantă. Ba din contră. Vorbărie multă sărăcia omului. Asta nu mai e valabil dacă vrei să treci drept papagal.

E imposibil să nu te întâlneşti muuult prea des cu genul de oameni care copiază tipologia omului cerebral. Stârnesc şi râsul dar te apucă durerile când încep a filosofa. Contrazic pe cei din jur şi se contrazic pe sine. Sunt obositori şi nu mai poţi să-i mai înghiţi.

Şi nu mai vreau să mai continui lista. Ştiu că sunt înconjurată fie de oameni falşi, fie de dobitoci şi am de-a face cu ei fiindcă nu am încotro. Aşa zişii prieteni sunt mai degrabă lipitori care îţi fură sufletul. Dobitocii nu lipsesc pentru că soarta ţi-a fost dată să le dai socoteală, că dee, mai trebuie să şi munceşti pentru pâinica pentru ziua de mâine. Se întâmplă tot mai des ca în anumite domenii să ai şefi care nu au nici cea mai mica tangenţă cu domeniul, dar ei sunt specialişti fiindcă sunt şefi. Mai bine fac ceva mai simplu decât să mă învăţ prost după toate dobitoacele cu 5 clase pe post şefi parveniţi.

Pace ţie "cetitotule"!

lucruri mărunte

lucruri mărunte şi banale îţi readuc zâmbetul când totul pare pierdut...
tot ce pare nesemnificativ au semnificaţii profunde...
frustrarea cuiva "hiperdotat" în ceea ce priveşte capacităţile tale naşte şi mai multă încredere în propriile forţe...

omul banal ascunde multe...asta pentru că "spuma" nu îi merită.
"Spuma", sau cei care se cred tare "inteligenţi" sunt campioni în tot ceea ce înseamnă lucruri simple, banale şi jalnice: glume la care râd toţi proştii şi miştocăreala. Şi cel mai amuzant e atunci când le dai peste bot. Mai ales când încearcă să folosească cuvinte mari, cu "tâlc", de "duh" când le-ai dovedit că nu eşti atât prost pe cât pari. Şi replica lor sună ceva de genul "eşti tu mare filosof,inteligent, parlamentar, etc. etc. ".
şi râzi în sinea ta...mai, mai că-ţi vine să te tăvăleşti de râs...dar nu le poţi să le împărtăşeşti ideile tale...pentru că sunt prea "prosteşti", că vorba aia eşti strâmb, eşti chior, verde, cu coarne şi le-ai invadat spaţiul că nu îţi era de ajuns Pluto a ta. Te-au sitgmatizat aşa şi din acel stigmat nu mai ieşi...pentru că sunt prea "înguşti".

No pa mă! Noapte bună! Să aveţi mintea odihnită, să debitaţi cât mai multe!

P.S.
în seara asta mi-a ieşit o scamatorie faină. pe mulţi o sa-i facă invidioşi :))

For my fallen angel

As I draw up my breath
And silver fills my eyes
I kiss her still
For she will never rise
On my weak body
Lays her dying hand
Through those meadows of Heaven
Where we ran
Like a thief in the night

The wind blows so light
It wars with my tears
They won't dry for many years
Loves golden arrow
At her should have fled
And not Death ebon dart
To strike her dead


...
O melodie superbă...cu nişte versuri pe măsură

Plec

Pe alei ce-acum îmi sunt străine
Mai hoinăreşte un simplu câine;
Cânva erau mult primăvăratice
Acum sunt prea tomnatice.
Băncile mă tot refuză,
Copacii mă tot acuză.
Din tot ce-i vechi
Nimic nu mă mai recunoaşte
Să nu mai am oare urechi
Să mai aud?

Aud şi văd
Şi simt durere.

Amara înstrăinare mă cuprinde
Focul ce-a fost pe vremuri nu se reaprinde.
Plec.
Şi plec din lumea ta în care m-ai renegat.
Şi plec în nepăsare
Fiindcă asta doare.

Şi mă voi întoarce
Doar când mă vei recunoaşte.

Adio