globul de cristal...

dezamăgire...încerc să ajut un om apropiat mie să iasă din condiţia mizerabilă în care se află. Nu se întâmplă altceva decât să mă lovesc de un zid al refuzului. Şi ce e mai interesant e că-mi dă lecţii de conduită. Gândirea îi este ca vederea unui om mahmur ce vede ca în tunel. Omul e închis în globul său de cristal. Ştie că ceea ce ştie e perfect corect şi că e cel mai bine. Refuză să vadă dincolo de zidurile de nepătruns pe care le-a construit de frică. Frică de ce anume? Dacă ar fi un om mai deschis nu ar avea problemele pe care le are. Vede în Lume o răutate fără margini. Lumea nu ar răni prea mult dacă nu ar avea portiţe lăsate de victime. Vedem numai când unei mare vedetuţe îi scapă o pată de traspiraţie cum e pusă la zid.
Nu trebuie să constrim ziduri şi să ne închidem în lumea noastră pentru că nu îi putem face faţă. Dăm vina pe condiţia socio-economică şi cu asta ne-am spălat pe cap şi ne-am justificat comportamentul anormal. Ignorăm unele reguli aparent insignifiante dar care fac sarea şi piperul în socializare.

Mă simt ca Don Quijote luptându-mă cu morile de vânt. M-oi fi tâmpit ca el să plec în aventuri!

din nou revoluţie?

Nu înţeleg ce e în mintea românilor în zilele astea...atâtea şi atâtea proteste care nu schimbă prea mult situaţia actuală a ţărişoarei noastre. Ne tot strigăm drepturile dar se pare că există doar un cor al muţilor ce se adresează surzilor. Ne dorim ca Băse şi compania să plece cât mai curând, dar nu ne putem debarasa de ei prea uşor. Brusc, răbdarea la noi nu mai există. Ne tot îndemnăm să fim români, să ne unim împotriva unora care ne seamănă din cap până în picioare. Diferenţa e că ei sunt acolo sus şi noi nu. Am fi exact la fel daca am fi în situaţia lor. Numa' că românul e umil şi cu coada între picioare când nu-şi depăşeşte condiţia şi-şi ia nasul la purtare când ajunge unde îşi doreşte. Noi vrem schimbare, dar parcă de fiecare dată când s-a schimbat ceva din rău în rău ne-a mers. Asta pentru că de după '89 am fost naivi, creduli şi orbi. Furtişagul a început timid şi dacă nimeni nu s-a prins cine ce face s-a ajuns să se fure fără nicio ruşine.
Suntem un popor pătimaş...l-am susţinut pe Arafat...a avut efect...acum ce mai susţinem? Să plece Chiorul, Blonda şi Piticul? Not so soon as we wish! Nu ştim unde să ne oprim, ducem totul la extreme până ne pierdem cumpătul. Prefer să cred că nu suntem un popor de creiere spălate cum e în Coreea de Nord. Mi-aş dori să fim mai puţin influenţabili, să nu ne mai lăsăm traşi pe sfoară de cei care ne întărâtă să ne mâncăm între noi, de cei care ne conduc cu adevărat dintr-un con de umbră.
Ajungem să fim de toată jena, scandând ca nişte curci slogane care mai degrabă ne reprezintă pe noi, poporul de rând, umil, naiv care se trezeşte la realitate mult prea târziu. Nişte pensionari scandau ieri "Prostovanii! Prostovanii!" Care sunt ăia oare?

alte gânduri

S-a încheiat un an tumultos într-un mod şi mai tumultos...evenimente şi persoane trec pe lângă tine ori nu scapi de ele şi nu te lasă să trăieşti aşa cum ţi-ai dori.

De anul nou mi-am dorit puţin mai multă înţelepciune...doar aşa aş putea să-mi îndeplinesc şi alte dorinţe...pot găsi liniştea, împăcarea cu sine, mulţumirea...

Am trăit poate şi cu o doză nefastă de pesimism. Oriunde îmi îndreptam ochii vedeam numai mizerie, putregai şi o mare minciună. O simplă schimbare de ambient aproape că a rezolvat toate nemulţumirile mele. Deşi mi-am propus o vreme să tac în ceea ce priveşte persoana mea, se pare că gândurile mi s-au schimbat.
Deşi mi-e greu să vorbesc se pare că o pot face...
Nu am să fac acum altceva decât să fac restul de "curăţenie" ce mi-a rămas şi să mă bucur de puţina fericire. Am alte gânduri, alte planuri...nu mă încarc cu "remorci"după mine...vreau să trăiesc din plin, să simt, să plutesc...să zbor...să zbor ţinându-te de mână!

prostuţ copil...

fantasmele coapte în a ta minte
nimic în lumea asta nu le cuprinde.
parfum stricat se-mprăştie în zări
tu umbli pe mii şi mii de cărări.

zac bolnave idei tâmpite
ce-ţi tropăie prin minte
ca nişte ţoape cu copite
înfulecând fasole, linte.

copil netot şi-nfumurat
acum respiră uşurat
nedrept e tot în lume...
dar minunea e la tine.