din nou revoluţie?

Nu înţeleg ce e în mintea românilor în zilele astea...atâtea şi atâtea proteste care nu schimbă prea mult situaţia actuală a ţărişoarei noastre. Ne tot strigăm drepturile dar se pare că există doar un cor al muţilor ce se adresează surzilor. Ne dorim ca Băse şi compania să plece cât mai curând, dar nu ne putem debarasa de ei prea uşor. Brusc, răbdarea la noi nu mai există. Ne tot îndemnăm să fim români, să ne unim împotriva unora care ne seamănă din cap până în picioare. Diferenţa e că ei sunt acolo sus şi noi nu. Am fi exact la fel daca am fi în situaţia lor. Numa' că românul e umil şi cu coada între picioare când nu-şi depăşeşte condiţia şi-şi ia nasul la purtare când ajunge unde îşi doreşte. Noi vrem schimbare, dar parcă de fiecare dată când s-a schimbat ceva din rău în rău ne-a mers. Asta pentru că de după '89 am fost naivi, creduli şi orbi. Furtişagul a început timid şi dacă nimeni nu s-a prins cine ce face s-a ajuns să se fure fără nicio ruşine.
Suntem un popor pătimaş...l-am susţinut pe Arafat...a avut efect...acum ce mai susţinem? Să plece Chiorul, Blonda şi Piticul? Not so soon as we wish! Nu ştim unde să ne oprim, ducem totul la extreme până ne pierdem cumpătul. Prefer să cred că nu suntem un popor de creiere spălate cum e în Coreea de Nord. Mi-aş dori să fim mai puţin influenţabili, să nu ne mai lăsăm traşi pe sfoară de cei care ne întărâtă să ne mâncăm între noi, de cei care ne conduc cu adevărat dintr-un con de umbră.
Ajungem să fim de toată jena, scandând ca nişte curci slogane care mai degrabă ne reprezintă pe noi, poporul de rând, umil, naiv care se trezeşte la realitate mult prea târziu. Nişte pensionari scandau ieri "Prostovanii! Prostovanii!" Care sunt ăia oare?