e pasiv...

Postul Paştelui... toată lumea se străduieşte să fie pioasă, să se "îngrijească" de suflet. Măcar dacă ar face-o ca la carte!
Este o aşa ipocrizie, cel puţin babele asta ne şi arată. Vin pe la uşi în prag de Paşte tot felul de sectanţi dornici să te convingă să-ţi "găseşti" alinarea în biserile lor. Mi-e îmi par că umblă ca bieţii Juniori de la Rds să convingă să semneze contracte. Dacă nu te găsesc acasă îţi lasă fluturaşul în uşă.
Vin şi "brazilienii" noştri cu cazurile "sociale" şi cu drept dovadă nişte xeroxuri de proastă calitate. Tot invocă numele lui Dumnezeu doar, doar înduplecă omul să dea ceva mărunţiş.
Ne tot rugăm lui Dumnezeu. Ne rugăm pentru sănătate, înţelepciune, prosperitate, să ne ferească de rele.
Binele ştim bine că nu vine singur dar uneori răul vine şi ne dărâmă în ciuda tuturor măsurilor de precauţie.

Părerea mea? Dumnezeu e cam pasiv. Credeam în bunătatea sa nemărginită când eram copil, aproape că îmi era spălat creierul. A fi om bun pare-se că nu aduce prea multe foloase. Amărâtului nu-i prinde prea bine să stea să aştepte să se întâmple minuni de la Cel de Sus pentru că asta nu se va întâmpla.

Dumnezeu parcă a fost pasiv de nu ştiu câte ori. Am trecut prin două războaie mondiale, multe alte războaie, chiar şi de câte o sută de ani. Ne-am omorât unii pe alţii din fel şi fel de motive şi  nu a făcut nimic. Am asistat ştergrea(aproape) de pe faţa pământului a evreilor, POPORUL ALES.
Atât de mult îşi iubeşte odraslele? Ne ducem de râpă şi rugăciunile fierbinţi nu ne ajută.

Dacă pierd ceva nu aştept minunea să îmi rămână aşa, pur şi simplu. Nu mai aştept minuni, fiindcă al nostru Creator e pasiv. Unii oameni s-au speriat de gândirea mea. În esenţă, e doar realistă.