tam-tam

văd sunt oameni care adoră să trăiască în zgomot. nu suportă să stea o zi fără să nu înţepe pe cineva care gândeşte diferit.
oamenii ăştia sunt foarte agitaţi, obositori şi te bagă în rahaturi fără să vrei tu. oamenilor acestora eu le-am dat eject din viaţa mea, de cele mai multe ori într-un mod mai puţin plăcut deşi nu mi-am dorit deloc asta. atâta timp cât nu suportă adevărul gol-goluţ şi nu-l recunoaşte ca atare, ba mai mult te pun la zid că ai îndrăznit să-l expui, nu trebuie luaţi în serios. aceştia nu reprezintă o înteligenţă supremă, o entitate la care poporul de rând să se raporteze.
într-un final nu ai să cunoşti decât nişte banali profani dornici de ieşit din anonimat, puşi pe fapte mari, dar numai cu gura, tari în clanţă, cu un limbaj ambiguu pe care nici ei nu-l înţeleg, ori limbaj de semi-bodegă ori de mâncător de seminţe.
am crezut că am încheiat orice discuţie cu astfel de personaje, dar se pare că ei continuă să facă spectacol în jurul lor, să încerce să facă un eveniment. nu vreau altceva decât linişte, să pot să-mi limpezesc mintea. mă aşteaptă un alt examen al vieţii, care în momentul de faţă e crucial pentru viitorul meu.
cei care vă recunoaşteţi în descriere am nişte rugăminţi pentru voi: nu vreau niciun răspuns de la voi, chiar vreau să mă scutiţi de prezenţa voastră, căutaţi să vă schimbaţi dacă tot tânjiţi după respect. drumul vostru  merge spre ratare şi doar o schimbare de atitudine şi judecarea lucrurilor cu înţelepciune poate să vă ajute.

fără mare tam-tam...pace vouă!

P.S. fără nicio legătură...My Immortal

c'mon girl!

zilele le număr pe degete...până la bani, până când trebuie să mă înscriu la licenţă, până când o dau...chiar şi până Tuborg Greenfest...la care cu siguranţă nu ajung...vreau multe însă nimic din ce îmi doresc nu se poate realiza.
la capitolul bani stau groaznic, am fost uşurată de ei cu ajutorul facturilor de parcă m-ar fi taxat pe 3 luni de iarnă, cu drăgălaşa mea licenţă pe care credeam că nu o s-o mai termin...
deşi am împrăştiat cv de nici nu mai ştiu pe unde, ceva de lucru nu mi-am găsit...aveam mai multe oferte când lucram de zori la licenţă.
sunt aproape de o stare depresivă, mă enervează tot...inclusiv că nu sunt lăsată să dorm şi atunci când apuc.
maybe I need some help...dar cum...
pfff...gândul că nu o sa ajung la Evanescence...arrr...şi îi ador de când eram "chitoc"...în special pe Amy Lee...nu mă sponsorizează şi pe mine cineva? e pentru o cauză nobilă:)) faceţi un copil fericit!

deja-vu...leave me alone

se întâmplă să ai senzaţia că retrăieşti aceeaşi experienţă. aceeaşi durere de cap, aceeaşi stare de rău, până şi aceeaşi furie.
nevoia de a fi lăsat în pace e crud să o retrăieşti, e nemilos să vezi că liniştea din nou ţi-e refuzată. doar strigătul pare mai mare, neliniştea şi mai adâncă şi furia fără de margini. constant o figură o văd de fiecare dată şi feţe diferite, aceeaşi oameni.

Diva's...

căutând ieri ceva remedii pe net pentru o pârleală la ştrand, am citit o chestie funny de pe blogul lui Cabral, legat de duduiele ce se încuie în solar pentru un bronz de milioane. frumuseţea cere sacrificii. sacrificii fac şi divele pop, alteori lucrurile le scapă din mână. o dată idolul adolescenţilor, azi mai mult o umbră a ceea ce a fost, cu ceva reveniri dar niciodată suficiente pentru a fi ce a fost - Britney Spears. aceeaşi soartă a avut-o şi Christina Aguilera. Prima mai are câte un pic de noroc şi la fiecare noroc mai şi gafează. Aguilera s-a făcut cât casa şi o mai şi arată.
erau dive, aproape că erau idolii adolescenţei mele, mi-e dor de muzica lor, dar parcă nu-i.
divele aproape întruchipau perfecţiunea: fericite, împlinite, cu lumea la picioare. what can I say...aparenţele înşeală.
când Britney a dat rateruri în viaţa personală, cariera muzicală a intrat în declin...a fost de râsul tuturor.
o melodie şi un videoclip care ilustrează perfect viaţa acestora e Everybody's fool de la Evancescence. la momentul apariţiei s-a lansat acuza că ar fi fost copiat după videoclipul piesei Everytime a lui Britney. poate că există câteva asemănări însă mesajul şi ideea în sine sunt diferite. în realitate nu face decât să expună adevărata viaţa a idolilor, să realizăm că în spatele zâmbetelor perfecte există numai minciuni.
ce pot să spun mai mult? There's nothing better than a GOOD LIE!...asta spune Amy Lee în videoclip, solista rock, preferata mea din liceu...şi cum aşteptam anişori pâna la lansarea următorului album...regret că nu pot ajunge la concertul trupei...altă dată...sper doar să se îndrăgostească de a noastră Românică şi să revină cât mai repede.
pentru moment cam atâtica...mai stau la umbră cât mai pot, sper numa' să se calmeze şi pielea mea de homar  făcut la cuptor, asta numai până mâine...altă umblătură....
până atunci  let' rock with Evanescence...Everybody's fooooooooooooool!

who the hell is guilty?

nu îmi place politica deloc dar găsesc câteodată câte o parte amuzantă. în urma dezastrului de la alegerile locale, portocalii, acum înverziţi, au încercat să găsească vinovatul/vinovaţii. no, tulai doamne cine-o fost de vină? "udreo, în timp ce tăiam pensii şi salarii tu îţi arătai decolteu!". "ce mă, aţi uitat că aţi vrut posturi pentru amantele voastre?"
nu mai nici pic de iubire pe lumea asta? vaaai! nu mai are rost să mai spun cum mai este clasa politică actuală. până atunci vă las să vă delectaţi cu ceva de la Blue (foarte tari pe vremea aia când eram adolescentă). păcat că n-am găsit o parodie, era mai potrivit pentru ai noştrii politicieni.

nu fă aceleaşi greşeli...

...pe care le-am făcut eu. omul cât trăieşte tot învaţă, dar când eroarea de judecată te conduce pe un drum care te determină să ratezi tot ce e mai frumos, să ratezi să trăieşti, să simţi cu adevărat, nu poţi rămâne indiferent.
nu e momentul să se trăiască în visare şi speranţe deşarte că celălalt va face ceva ca să fii tu fericit. oamenii de lângă tine ar trebui să fie cei pentru care trăieşti dar asta nu înseamnă că trebuie să fii inactiv, să aştepţi ca cei neînţelegători cu tine să te înţeleagă fără ca tu să nu faci nimic, să tânjeşti doi ani ca să fi cu cel iubit. astfel aşteptarea şi tânjirea sunt în van.
am avut aceeaşi problemă în trecut şi încă mă lupt cu rămăşiţele vechiului eu. nu sunt un om perfect, am greşit şi voi mai greşi, însă învăţăturile câştigate până acum îmi vor face alegerile să pară mai uşoare. am pierdut multe, am pierdut oameni dar nu mă vor împiedica să merg mai departe. durerile le resimt încă puternic şi se vor intensifica dacă văd că cineva face aceeaşi prostie ca mine.
sunt însă întristată când mă lovesc de zidul încăpăţânării. văd că acei oameni se complac parcă în situaţia lor. să aştepţi ani ca familia să înţeleagă că tu iubeşti un om şi că vrei să-ţi trăieşti cu el până la sfârşitul vieţii, ori să aştepţi ca omul pe care îl iubeşti în taină să îţi răspundă la sentimente fără ca tu să faci ceva...
poate că mi-am ales greşit cauzele pentru care să-mi spăl păcatele mele. într-un final cauza pentru care lupt rămâne propria mea persoană. sfatul meu pentru ea: viaţa merge mai departe. deja mă simt mai bine...e nevoie doar de răbdare...merg mai departe în ciuda sentimentelor...

înapoi la realitate...

viaţa e făcută să fie trăită. dar după ce murim cui rămânem? în tradiţie, sufletul nemuritor fie rătăceşte printre cei vii, fie ajunge în locul potrivit faptelor sale.
nu ştim dacă aşa se întâmplă cu adevărat. ştim doar ce se întâmplă în realitatea noastră. după moarte sufletul trăieşte în conştiinţa noastră, a celor rămaşi vii.
cei mai mulţi morţi rămân la un moment uitaţi, uitaţi râmân şi cei vii, numai că aceştia pot simţi durerea şi constată mai devreme cruda realitate. uitarea şi înstrăinarea de cei dragi încă din timpul vieţii nu face altceva decât să ducă la moartea sufletului. astfel se face că  avem de-a face cu un suflet mort umblător. acesta are o gazdă cam nesuferită, încă neexpirată. sufletul mort umblător hoinăreşte la fel ca cel mort de-a binelea, şi simte durerea care e dublată de corpul infectat de existenţa patetică.
sufletul mort umblător se învârte în cerc. când găseşte ceva bun pentru el, atât de mult îl studiază şi se învârte în jurul său până ajunge de unde a plecat: la starea de nimic şi fără ce a găsit, a ajuns înapoi la realitate sau cum zice Amy Winehouse, Dumnezeu să o ierte, Back To Black

in vino veritas

se pare că eforturile mele din ultima vreme nu au rămas neobservate. practic am depasit etapa de amator si am devenit ceva mai experimentată într-un domeniu plin de migală, nervi întinşi şi câteodată stresant. voi avea ocazia de a încerca să văd dacă am şi o latură mai pedagogică. pentru moment nu dau prea multe detalii, totul e  proiect, însă sper că va fi o frumoasă "aventură"

pot face faţă...

de câte ori trebuie să am parte de dezamăgire din partea oamenilor? de ce trebuie mereu să zâmbesc fals şi să mă prefac că nu citesc pe faţă eterna minciună? văd dincolo de aparenţe, citesc dincolo de ascunziş şi nu pot ignora viaţa dublă. de ce ne complicăm vieţile? ascunzându-ne adevărata natură nu facem decât să rănim nevinovaţi.. adevărul de eliberează, nu încarcă conştiinţa şi nu ai nevoie să-ţi aduci amintea de prea multe lucruri decât de cele pe care le simţi.
plutesc în derivă până când voi da de oameni sinceri. voi când veniţi?