de o vreme încoace simt aşa un dezgust pentru tot. o parte din vină (nu foarte mult) l-a avut şi ghinionul care m-a urmărit.
nu ştiu dacă ghinionul e ceva caracteristic poporului român, ori şi-o face cu mâna lui.
lupta ce se dă în clasa politică românească nu e altceva un război pentru interese personale care însă ne ustură urât pe noi, oamenii de rând. da' parcă noi suntem şi mai dobitoci...ieşim în turmă pe ger, ne strigăm oful şi păsul dar nu ne facem datoria de cetăţeni. se pare că astă iarnă nu ne-au clănţănit destul dinţii în gură, dar ne-am topit rău în vacanţă ori am leşinat pe drumul spre votare dar în bumţi-bumţi pub ne-am putut deplasa.
mi-e aşa o ruşine. eu am făcut tot ce am putut pentru schimbare, dar sunt un singur om într-o masă indiferentă la mizeria în care ne scăldăm cu atâta pasivitate. mi-ar fi ruşine să fiu în ţară străină şi să spun că sunt româncă.
în orice caz ţara noastră e ţara tuturor posibilităţilor. La referendum ambele tabere s-au declarat câştigătoare. una din cauza nepăsării noastre, cealaltă că rezultatul nevalidat a coincis cu dorinţa lor. mda...
pace vouă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu