sâmbătă, 31 iulie 2010
ziua buna incepe cu....o amenda:))
azi, ultima zi din Cuptor a fost "grozava". ma trezesc pe la 6 dimineata sa ma pregatesc sa plec la viitorul meu loc de munca (inca sunt in proba) si pentru plecarea mea in satul Boz pentru practica...apoi pe la 8 fara iau si eu autobuzul. doar ca n-am avut bilet...n-am avut de unde sa iau. si am zis eu ca imputitii astia de controlori stiu excat cand sa dea o raita...dimineata in zilele de weekend cand n-are omu' de unde sa isi cumpere bilet...si in mod sigur m-au prins...m-am inmuiat cand i-am vazut in autobuz dar mi-am revenit repede...ce Doamne iarta e doar o amenda. in fine...din cauza lor am intarziat la munca dar n-a fost paguba...la munca totul a fost ok cu exceptia ca am stricat un dvd pt arhiva..."e programul de vina, mai ales ca e unu gratis de pe net" si nu m-am mai alarmat fiindca mai stricasem unul acum cateva zile...apoi plec de acolo sa ajung in gara sa plec in Boz. "trenul asta nu cicula in weekend" mi-a picat fata cand mi-a zis...si am luat un bilet pentru urmatorul desi stiam ca deja e prea tarziu. aaa si am uitat sa va zic ca ma intalnisem cu mama sa-i dau chitanta sa plateasca ea amenda, sa ma scap dracu de ea. am mers cu ea sa iau niste bilete de la automat...un bilet l-a si scos deja imediat ce am bagat banii...si a si scos restul care era doar maruntis...am zis ca mai cumpar unu si am bagat din maruntis...surpriza...automatul a papat banii!...dau pumni...bag cheia sa se duca banii sa-mi tipareasca si mie biletul... nimic! am zis sa merg pana la primarie cu mama sa platesc amenda...nu m-a mai dus capul ca azi e sambata si evident era...inchis1:))...am plecat spre casa, am zis ca nu mai plec in Boz ca acolo raman pana maine! mi-am promis ca nu mai ies din casa azi...ca nu mai de belele sunt...si nici bine nu intru in bloc ca vad si o vrabie strivita de masina...si am zis...NU MAI IES AZI DIN CASA! si cel mai probabil ma tin de cuvant.
miercuri, 21 iulie 2010
miercuri, 30 iunie 2010
marți, 25 mai 2010
vrabia tupeista...
sa va povestesc ce mi s-a intamplat azi...stateam pe banca pe Balcescu asteptand o colega sa iasa de la western union. M-am gandit sa scot sandvisul sa mananc fiindca eram contienta ca va o zi foooarte lunga. Prin preajma mea era o vrabiuta care se apropia de mine foarte intrigant...s-a suit pe banca, pe ghiozdanul colegei...foarte mirata am fost...si tot zboara, zboara in fata mea pana se suie pe GENUNCHIUL MEU. Am incremenit...nu voiam sa o sperii...m-am miscat incet...nu s-a miscat...m-am prins ca ea ravnea la sandvisul meu. Ii dau cateva frimituri si le ciuguleste din palma mea...nu stiu de ce dar atata liniste era in sfletul meu...si parca fericita...Dar sa vezi ce smechera era...n-a mai vrut sa manance din palma...ci direct din sandvisul meu...si n-a mai vrut sa manance de nicaieri decat din sandvisul meu care era de 4-5 ori mai mare ca ea...hotomana...ce tupeu ce fata ei! eu ii dadeam frimituri si ea vroia tot sandvisul...vazand ca n-are sanse sa ajunga la el a plecat sa fure mancarea porumbeilor...
e incredibil cat de tupeise sunt animalele...ce sa mai zicem de tupeul oamenilor...
voi ati avut contacte mai ciudate cu animalele?
e incredibil cat de tupeise sunt animalele...ce sa mai zicem de tupeul oamenilor...
voi ati avut contacte mai ciudate cu animalele?
duminică, 21 martie 2010
si cu bune si cu rele...
avantaje si dezavantaje sa fi in delegatie in Cluj...
1. ajungi intr-un cartier pe care nu-l cunosti deloc. Sefu te insoteste pe teren vreo ora si apoi te lasa acolo si merge la caldurica(nu era obligat ce-i drept). Tu ce faci? Dai de babe comuniste si voci pitigaiate. muncesti pana la epuizare...nu ca n-as fi fost deja epuizata...defapt muncesti pana te apuca o foame crunta. Avantajul...ai totusi libertatea sa-ti iei ceva de halit...dezavantajul...pentru o zi stai si mananci pe o banca ca boschetarii! (puteam cere ajutor dar am zis sa-mi nu sacai seful).
2.seful e dispus sa te caute cand te ratacesti
3. sfarsitul programului...intalnirea cu ceilalti colegi...sa ajungem si noi la pensiune...dracu stie pe unde sunt ei...dar cine sa-i gaseasca...seful mi-a dat indicatii bune dar eu tot nu intelegeam...suna un alt coleg:)) "Paul, unde dracu am ajuns?", "Vino si ia-ma de aici!:(("
4. cand esti pe teren: "vreau acasa1:((", cand esti la pensiune:"parca nu e chiar asa de rau"
5. tot astepti sa-ti puna diurna pe card...intr-un final ti-o pune...nu mori de foame...yeeeee(nu era valabila pentru mine, doar ce primisem cu 2-3 zile diurna pe saptamana trecuta)
6.cel mai mare dezavantaj...pleci si iti iei ramas bun de la colegii pe care cine stie cand ii mai revezi.
7. Back to facultate...voi fi ca picata din luna...cum eram si in cartierul zorilor:))
8. MAXIMA MOMENTULUI - parerea unor francezi despre Romania: "in Romania totul e gratis si se fura"
1. ajungi intr-un cartier pe care nu-l cunosti deloc. Sefu te insoteste pe teren vreo ora si apoi te lasa acolo si merge la caldurica(nu era obligat ce-i drept). Tu ce faci? Dai de babe comuniste si voci pitigaiate. muncesti pana la epuizare...nu ca n-as fi fost deja epuizata...defapt muncesti pana te apuca o foame crunta. Avantajul...ai totusi libertatea sa-ti iei ceva de halit...dezavantajul...pentru o zi stai si mananci pe o banca ca boschetarii! (puteam cere ajutor dar am zis sa-mi nu sacai seful).
2.seful e dispus sa te caute cand te ratacesti
3. sfarsitul programului...intalnirea cu ceilalti colegi...sa ajungem si noi la pensiune...dracu stie pe unde sunt ei...dar cine sa-i gaseasca...seful mi-a dat indicatii bune dar eu tot nu intelegeam...suna un alt coleg:)) "Paul, unde dracu am ajuns?", "Vino si ia-ma de aici!:(("
4. cand esti pe teren: "vreau acasa1:((", cand esti la pensiune:"parca nu e chiar asa de rau"
5. tot astepti sa-ti puna diurna pe card...intr-un final ti-o pune...nu mori de foame...yeeeee(nu era valabila pentru mine, doar ce primisem cu 2-3 zile diurna pe saptamana trecuta)
6.cel mai mare dezavantaj...pleci si iti iei ramas bun de la colegii pe care cine stie cand ii mai revezi.
7. Back to facultate...voi fi ca picata din luna...cum eram si in cartierul zorilor:))
8. MAXIMA MOMENTULUI - parerea unor francezi despre Romania: "in Romania totul e gratis si se fura"
sâmbătă, 13 martie 2010
Oh, my dear
Tacuta in fata biroului
Muncind cu capul plecat
Si cu ochii intristati
Meditezi la viata ta.
Vezi in oglinda un monstru
Se sfarama suflete.
Te doare enorm,
Oamenii ce au tinut la tine
I-ai indepartat .
Probabil erau mai naivi
Si au avut incredere in tine.
Vise desarte n-am
Sperante moarte poate inca mai am
Undeva in adancul sufletului.
Sunt rece si am devenit indiferenta.
Oare din vina Cui sunt asa?
Probabil amandoua avem aceleasi stari
Eu sunt asa fiindca increderea mi-a fost tradata
Tu… findca ai tradat increderea celor din jur.
Te doare cand te vezi singura.
Te scufunzi in munca
Doar pentru a uita
Cum e viata ta.
Te cuprind remuscarile draguto draga.
Eu n-am ce remuscari sa am.
Doar supararea ca am fost prea naiva.
Poate ca sunt la fel de singura ca tine
Dar mi-e bine
Nu eu mi-am dat prietenii la o parte.
Viata mea merge inainte
Poate cum mai multe greutati
Ce le infrunt de una singura.
Dar asa ma calesc, ceva mai rau nu putea fi.
Universul tau iti pica in cap,
In somn iti auzi propriile reprosuri.
Asta e viata ta… oare?
E doar intuitia mea
Doar o presupunere
Dar stiu cert ca nu ti-e bine.
Simt asta.
Ti-as fi fost alaturi
Daca nu mi te considerai superioara
Si nu m-ai fi jucat in picioare.
Ca rasplata ai golul sufletesc
Ce l-am avut cum multa vreme in urma.
Toata prietenia noastra s-a facut tarana.
Se poate intari de-a lungul
Si poate capata forme…
Chiar si a unui castel de nisip.
Dar nu mai poate fi ceva viu
Pentru N-AM SA TE IERT.
N-am de gand sa razbun
Ti-o faci cum manusica ta.
Eu imi vad de viata mea
Dar imi place sa arunc cate o privire in spate
Si sa vad ce au ajuns cei care au pretins ca-mi sunt prieteni
Cineva e izolat de lume de realitate
Caci n-a inteles sa se schimbe
Tu mai ai o sansa
Sa pretuiesti oamenii ce vor sosi in viitor in viata ta.
Eu te urasc ca mi-ai innegrit sufletul
Cand daruiam totul pentru tine.
Dar trecutul e trecut,
E o lectie invatata.
Eu merg pe drumul meu
Tu pe al tau.
Mergi cu Dumnezeu inainte
Prietena draga
Ce mi-ai fost pe vremuri cea mai buna.
Drumul meu se-ndeparteaza
Iar tu ma vezi indepartandu-ma pentru totdeauna.
Muncind cu capul plecat
Si cu ochii intristati
Meditezi la viata ta.
Vezi in oglinda un monstru
Se sfarama suflete.
Te doare enorm,
Oamenii ce au tinut la tine
I-ai indepartat .
Probabil erau mai naivi
Si au avut incredere in tine.
Vise desarte n-am
Sperante moarte poate inca mai am
Undeva in adancul sufletului.
Sunt rece si am devenit indiferenta.
Oare din vina Cui sunt asa?
Probabil amandoua avem aceleasi stari
Eu sunt asa fiindca increderea mi-a fost tradata
Tu… findca ai tradat increderea celor din jur.
Te doare cand te vezi singura.
Te scufunzi in munca
Doar pentru a uita
Cum e viata ta.
Te cuprind remuscarile draguto draga.
Eu n-am ce remuscari sa am.
Doar supararea ca am fost prea naiva.
Poate ca sunt la fel de singura ca tine
Dar mi-e bine
Nu eu mi-am dat prietenii la o parte.
Viata mea merge inainte
Poate cum mai multe greutati
Ce le infrunt de una singura.
Dar asa ma calesc, ceva mai rau nu putea fi.
Universul tau iti pica in cap,
In somn iti auzi propriile reprosuri.
Asta e viata ta… oare?
E doar intuitia mea
Doar o presupunere
Dar stiu cert ca nu ti-e bine.
Simt asta.
Ti-as fi fost alaturi
Daca nu mi te considerai superioara
Si nu m-ai fi jucat in picioare.
Ca rasplata ai golul sufletesc
Ce l-am avut cum multa vreme in urma.
Toata prietenia noastra s-a facut tarana.
Se poate intari de-a lungul
Si poate capata forme…
Chiar si a unui castel de nisip.
Dar nu mai poate fi ceva viu
Pentru N-AM SA TE IERT.
N-am de gand sa razbun
Ti-o faci cum manusica ta.
Eu imi vad de viata mea
Dar imi place sa arunc cate o privire in spate
Si sa vad ce au ajuns cei care au pretins ca-mi sunt prieteni
Cineva e izolat de lume de realitate
Caci n-a inteles sa se schimbe
Tu mai ai o sansa
Sa pretuiesti oamenii ce vor sosi in viitor in viata ta.
Eu te urasc ca mi-ai innegrit sufletul
Cand daruiam totul pentru tine.
Dar trecutul e trecut,
E o lectie invatata.
Eu merg pe drumul meu
Tu pe al tau.
Mergi cu Dumnezeu inainte
Prietena draga
Ce mi-ai fost pe vremuri cea mai buna.
Drumul meu se-ndeparteaza
Iar tu ma vezi indepartandu-ma pentru totdeauna.
joi, 11 martie 2010
mai VREAU sa fiu in Cluj
scriu aici in ziua in care ar fi trebuit sa ma intorc in Cluj...de ce nu m-am intors? Am racit cobza, abia sunt in stare sa vorbesc ceva si nu sunt chiar apta pentru munca ce am prestat-o timp de 4 zile in cele 5 zile in care am fost in orasul ala FAIN...mda...sunt agent de vanzari la o binecunoscuta companie de aproximativ o saptamana...si am colindat Clujul dar numai pe unde nu am vrut...n-am avut timp sa colind cluburile si nici macar gradina botanica. Am muncit oamenilor. N-am frecat oamenilor...nu e chiar pe placul meu jobul fiincda trebuie sa "vrajesc" potentialii clienti si sa semneze contracte cu mine, caci daca se duce la casierie nu castig nmk, pierd doar timp si energie...
Clujul e oras tare FAIN, nu se compara cu ce am vazut din Bucuresti care era de-a dreptul mirezabil...adevarul e ca am vazut mai mult din Cluj decat din capitala.
Oamenii sunt de tot felul...unii iti raspund la usa in lejerie fara nicio retinere si tu ramai cu o fata unui om care ar vrea sa fuga de la acea usa dar obligatiile te fac sa stai locului si sa vorbesti natural chiar daca tanarul din fata ta e in lejerie. Sunt "gospodine" care iti trantesc usa cand doar zici "buna ziua", pesionari care vor "liniste" si nu vor sa asculte solutia mea in ceea ce priveste limitarea cheltuielilor financiare.
Nu uit o familie de penstionari pe care i-am descoperit cand eram singura pe teren si-mi ziceam ca ma las de meserie, ca nu stiu sa vorbesc cu oamenii...am avut parte tot de usi inchise si acesti oameni in varsta au fost foarte bucurosi sa le deschid usa...erau singuri si bolnavi si oricine i-ar fi cautat era o bucurie pentru ei...doamna era maruntica dar era din cauza bolii crunte ce o avea de vreo 4 ani...cancer de oase...am inteles de la sotul ei ca scazuse in inalte aproape jumatate de metru!...el era foarte sensibil si plangea la fiecare pas ce si-l spunea...dar femeia avea o stare de spirit incredibila...nu am vazut pe fata ei decat zambetul! Mi-au povestit ca au ramas cam singurei fiindca au plecat copii de ceva ani in Italia...am povestit multe cu ei...le-am spus ca nu sunt clujeanca, ca sunt trimisa aici in delegatie, ca nici viata mea nu e prea roz...ca fac ceea ce fac de nevoie...si ca sunt singura acasa de o buna bucata de vreme. imi facea plecere sa vorbesc cu ei dar ma uitam la ceas si inca nu facusem nmk pe ziua aceea (ma refer la contracte)...tot in casa lor am gasit si primul meu client, o vecina de-a lor, la care am urcat mai tarziu si am incheiat primul meu contract...si apoi au mai urmat 2 contracte in aceeasi scara!...inainte de a pleca de la ei drept rasplata ca i-am ascultat mi-au dat cate un borcan de dulceata si zacusca care au fost ca o mana cereasca pentru mine fiindca la pensiune nu avea deloc o cina si nu mai aveam deloc timp sa fac cumparaturi pentru a manca ceva in camera. Le-am multumit de nu stiu cate ori pentru ospitalitatea cu care m-au primit si chiar nu mi-a parut rau ca n-am incheiat niciun contract cu ei. Au fost alti vecini care aveau nevoie de mine. imaginea lor multa vreme n-am s-o uit.
altceva memorabil...a da...sefa...era super de treaba, foarte dinamica si avea ceva ce te stimula sa mergi sa-ti faci treaba, mai ales ca trimitea tuturor mesaje de incurajare. A fost multumita de mine si foarte intelegatoare mai ales in ultima zi cand era intr-o stare deplorabila, fiindca racisem de nici nu mai eram in stare sa vorbesc. Ma lasase sa ma plimb si eu putin prin Iuliul Mall, care e unul frumos daca iti arde de cumparari si daca ai destui bani in portofel...bani aveam, chef de cumparaturi nu prea...totusi m-am ales cu o carte dintr-un anticariat de acolo de-a lui Eliade.
La pensiune a fost aproape totul ok...cu exceptia ca am mancat la micul dejun tot oua si ma scarbisem de ele...camerele erau ok, poate putin cam mici fiindca nu prea era loc mai ales ca m-am tot lovit de patul colegei de camera si m-am ales cu cateva vanatai.
Colegii mei, aproximativ toti erau de treaba cu exceptia unuia care dupa ce ca nu prea era handsome avea un caracter ce lasa de dorit ce-l facea si mai respingator. Era sa-i torn ceaiul in cap, norocul lui a fost ca un alt coleg si-a dat seama ca eu vorbeam serios si mi l-a luat din mana chiar la timp. Nu-mi parea rau ce ceai...oricum nu era stralucit.
Vremea in Cluj a fost in general cam rece...de aceea am si racit racit groaznic.
Ce pot sa mai spun altceva...in Cluj am invatat meserie, am ramas cu greata de oua, cateva vanatai facute in graba prin camera, si am cunoscut oameni...as mai repeta experienta. Azi ar fi trebuit sa ma intorc, dar cum racisem, si ma mai gandeam si la facultate...si la treburile de acasa...
Clujule...MAI VREAU LA TINE!!:((
Clujul e oras tare FAIN, nu se compara cu ce am vazut din Bucuresti care era de-a dreptul mirezabil...adevarul e ca am vazut mai mult din Cluj decat din capitala.
Oamenii sunt de tot felul...unii iti raspund la usa in lejerie fara nicio retinere si tu ramai cu o fata unui om care ar vrea sa fuga de la acea usa dar obligatiile te fac sa stai locului si sa vorbesti natural chiar daca tanarul din fata ta e in lejerie. Sunt "gospodine" care iti trantesc usa cand doar zici "buna ziua", pesionari care vor "liniste" si nu vor sa asculte solutia mea in ceea ce priveste limitarea cheltuielilor financiare.
Nu uit o familie de penstionari pe care i-am descoperit cand eram singura pe teren si-mi ziceam ca ma las de meserie, ca nu stiu sa vorbesc cu oamenii...am avut parte tot de usi inchise si acesti oameni in varsta au fost foarte bucurosi sa le deschid usa...erau singuri si bolnavi si oricine i-ar fi cautat era o bucurie pentru ei...doamna era maruntica dar era din cauza bolii crunte ce o avea de vreo 4 ani...cancer de oase...am inteles de la sotul ei ca scazuse in inalte aproape jumatate de metru!...el era foarte sensibil si plangea la fiecare pas ce si-l spunea...dar femeia avea o stare de spirit incredibila...nu am vazut pe fata ei decat zambetul! Mi-au povestit ca au ramas cam singurei fiindca au plecat copii de ceva ani in Italia...am povestit multe cu ei...le-am spus ca nu sunt clujeanca, ca sunt trimisa aici in delegatie, ca nici viata mea nu e prea roz...ca fac ceea ce fac de nevoie...si ca sunt singura acasa de o buna bucata de vreme. imi facea plecere sa vorbesc cu ei dar ma uitam la ceas si inca nu facusem nmk pe ziua aceea (ma refer la contracte)...tot in casa lor am gasit si primul meu client, o vecina de-a lor, la care am urcat mai tarziu si am incheiat primul meu contract...si apoi au mai urmat 2 contracte in aceeasi scara!...inainte de a pleca de la ei drept rasplata ca i-am ascultat mi-au dat cate un borcan de dulceata si zacusca care au fost ca o mana cereasca pentru mine fiindca la pensiune nu avea deloc o cina si nu mai aveam deloc timp sa fac cumparaturi pentru a manca ceva in camera. Le-am multumit de nu stiu cate ori pentru ospitalitatea cu care m-au primit si chiar nu mi-a parut rau ca n-am incheiat niciun contract cu ei. Au fost alti vecini care aveau nevoie de mine. imaginea lor multa vreme n-am s-o uit.
altceva memorabil...a da...sefa...era super de treaba, foarte dinamica si avea ceva ce te stimula sa mergi sa-ti faci treaba, mai ales ca trimitea tuturor mesaje de incurajare. A fost multumita de mine si foarte intelegatoare mai ales in ultima zi cand era intr-o stare deplorabila, fiindca racisem de nici nu mai eram in stare sa vorbesc. Ma lasase sa ma plimb si eu putin prin Iuliul Mall, care e unul frumos daca iti arde de cumparari si daca ai destui bani in portofel...bani aveam, chef de cumparaturi nu prea...totusi m-am ales cu o carte dintr-un anticariat de acolo de-a lui Eliade.
La pensiune a fost aproape totul ok...cu exceptia ca am mancat la micul dejun tot oua si ma scarbisem de ele...camerele erau ok, poate putin cam mici fiindca nu prea era loc mai ales ca m-am tot lovit de patul colegei de camera si m-am ales cu cateva vanatai.
Colegii mei, aproximativ toti erau de treaba cu exceptia unuia care dupa ce ca nu prea era handsome avea un caracter ce lasa de dorit ce-l facea si mai respingator. Era sa-i torn ceaiul in cap, norocul lui a fost ca un alt coleg si-a dat seama ca eu vorbeam serios si mi l-a luat din mana chiar la timp. Nu-mi parea rau ce ceai...oricum nu era stralucit.
Vremea in Cluj a fost in general cam rece...de aceea am si racit racit groaznic.
Ce pot sa mai spun altceva...in Cluj am invatat meserie, am ramas cu greata de oua, cateva vanatai facute in graba prin camera, si am cunoscut oameni...as mai repeta experienta. Azi ar fi trebuit sa ma intorc, dar cum racisem, si ma mai gandeam si la facultate...si la treburile de acasa...
Clujule...MAI VREAU LA TINE!!:((
Abonați-vă la:
Postări (Atom)