nu fă aceleaşi greşeli...

...pe care le-am făcut eu. omul cât trăieşte tot învaţă, dar când eroarea de judecată te conduce pe un drum care te determină să ratezi tot ce e mai frumos, să ratezi să trăieşti, să simţi cu adevărat, nu poţi rămâne indiferent.
nu e momentul să se trăiască în visare şi speranţe deşarte că celălalt va face ceva ca să fii tu fericit. oamenii de lângă tine ar trebui să fie cei pentru care trăieşti dar asta nu înseamnă că trebuie să fii inactiv, să aştepţi ca cei neînţelegători cu tine să te înţeleagă fără ca tu să nu faci nimic, să tânjeşti doi ani ca să fi cu cel iubit. astfel aşteptarea şi tânjirea sunt în van.
am avut aceeaşi problemă în trecut şi încă mă lupt cu rămăşiţele vechiului eu. nu sunt un om perfect, am greşit şi voi mai greşi, însă învăţăturile câştigate până acum îmi vor face alegerile să pară mai uşoare. am pierdut multe, am pierdut oameni dar nu mă vor împiedica să merg mai departe. durerile le resimt încă puternic şi se vor intensifica dacă văd că cineva face aceeaşi prostie ca mine.
sunt însă întristată când mă lovesc de zidul încăpăţânării. văd că acei oameni se complac parcă în situaţia lor. să aştepţi ani ca familia să înţeleagă că tu iubeşti un om şi că vrei să-ţi trăieşti cu el până la sfârşitul vieţii, ori să aştepţi ca omul pe care îl iubeşti în taină să îţi răspundă la sentimente fără ca tu să faci ceva...
poate că mi-am ales greşit cauzele pentru care să-mi spăl păcatele mele. într-un final cauza pentru care lupt rămâne propria mea persoană. sfatul meu pentru ea: viaţa merge mai departe. deja mă simt mai bine...e nevoie doar de răbdare...merg mai departe în ciuda sentimentelor...

înapoi la realitate...

viaţa e făcută să fie trăită. dar după ce murim cui rămânem? în tradiţie, sufletul nemuritor fie rătăceşte printre cei vii, fie ajunge în locul potrivit faptelor sale.
nu ştim dacă aşa se întâmplă cu adevărat. ştim doar ce se întâmplă în realitatea noastră. după moarte sufletul trăieşte în conştiinţa noastră, a celor rămaşi vii.
cei mai mulţi morţi rămân la un moment uitaţi, uitaţi râmân şi cei vii, numai că aceştia pot simţi durerea şi constată mai devreme cruda realitate. uitarea şi înstrăinarea de cei dragi încă din timpul vieţii nu face altceva decât să ducă la moartea sufletului. astfel se face că  avem de-a face cu un suflet mort umblător. acesta are o gazdă cam nesuferită, încă neexpirată. sufletul mort umblător hoinăreşte la fel ca cel mort de-a binelea, şi simte durerea care e dublată de corpul infectat de existenţa patetică.
sufletul mort umblător se învârte în cerc. când găseşte ceva bun pentru el, atât de mult îl studiază şi se învârte în jurul său până ajunge de unde a plecat: la starea de nimic şi fără ce a găsit, a ajuns înapoi la realitate sau cum zice Amy Winehouse, Dumnezeu să o ierte, Back To Black

in vino veritas

se pare că eforturile mele din ultima vreme nu au rămas neobservate. practic am depasit etapa de amator si am devenit ceva mai experimentată într-un domeniu plin de migală, nervi întinşi şi câteodată stresant. voi avea ocazia de a încerca să văd dacă am şi o latură mai pedagogică. pentru moment nu dau prea multe detalii, totul e  proiect, însă sper că va fi o frumoasă "aventură"

pot face faţă...

de câte ori trebuie să am parte de dezamăgire din partea oamenilor? de ce trebuie mereu să zâmbesc fals şi să mă prefac că nu citesc pe faţă eterna minciună? văd dincolo de aparenţe, citesc dincolo de ascunziş şi nu pot ignora viaţa dublă. de ce ne complicăm vieţile? ascunzându-ne adevărata natură nu facem decât să rănim nevinovaţi.. adevărul de eliberează, nu încarcă conştiinţa şi nu ai nevoie să-ţi aduci amintea de prea multe lucruri decât de cele pe care le simţi.
plutesc în derivă până când voi da de oameni sinceri. voi când veniţi?

urăsc România tot mai mult...

tot mai multă dezamăgire cunosc...trăiesc într-o ţară în care drepturile nu mi se respectă... cu ceva vreme în urmă am facut o sesizare la ITM împotriva foştilor meu angajatori care nu şi-au respectat angajamentele. Primesc în sfârşit un răspuns de la Bucureşti (căci de acolo e firma) care sună ceva de genul : "la adresa.... nu a putut fi contactat niciun reprezentant al acestei societăţi. Totodată, înştinţarea transmisă la adresa menţionată mai sus a fost returnată instituţiei noastre cu mentiunea destinatar mutat. Menţionăm că S.C. "X" nu figurează la registrul comerţului cu niciun punct de lucru declarat". Sigur...în realitate pe vremea când lucram acolo "bucureşteanul" care mai degrabă este un cetăţean german escroc, avea în administrare 40 de standuri.
nu am vreme şi bani de cheltuit să-mi recuperez ce îmi este de drept. mă costă foarte scump. o modalitate ar fi să-mi calc pe inimă şi să mă mut o vreme la Bucureşti să urmăresc eu însumi activitatea la locul de faţă şi apoi să demasc una din sutele de mii de escrocherii care duc poporul român la sapă de lemn. suntem furaţi şi minţiţi mult prea mult. degeaba tot batem tobele de corupţia de la nivel înalt, dar totul porneşte de jos, de la firme necunoscute prin care se spală munţi de bani. noi suntem de vină, e de vină şi sistemul în care trăim. nimic nu se vindecă, ci se extinde ca o plagă asupra noastră care ne sufocă. aş fi vrut să mă nasc în altă epocă, nu atât de infamă ca aceasta. eu mai aştept minuni deşi nu mai cred în ele

so sad...

o linişte adâncă şi tristă. e liniştea pe care nu ţi-o doreşti. telefonul nu mai sună de zile întregi...nici măcar cei de la Orange nu mă mai deranjează cu ofertele şi concursurile lor.
liniştea asta doare. am fost căutată atâta timp cât a fost nevoie de mine.
poate că îmi mai doresc şi eu să schimb o vorbă...God damn it! I'm a human being!!!
e trist cum oamenii te lasă baltă. te lasă baltă din laşitate, din indiferenţă şi nepăsare şi multe alte motive greu de înţeles.
nu mă mai căutaţi dacă singurul vostru motiv este că aveţi nevoie de un favor! n-o să mai am nevoie de voi sons of bitches!!!

deja mă doare capul

nici bine nu te-ai trezit că deja mă şi doare capul.
Da, mi-l faci iar calendar!
urăsc să găseşti mereu numai la mine un mare haos. poate că sunt haotică dar "lucrurile" mele le găsesc din prima fiindcă haosul meu e bazat pe logică.
când încep să caut ceea ce am nevoie înseamnă că spaţiul mi-a fost perturbat de elemente străine, de persoane care muncesc titanic să mă schimbe, să devin o clonă a ideilor lor personale şi lipsite de sens şi logică. Nu tu argumente pertinente, nu tu idei să pună punctui pe I, doar vorbărie goală şi circ. N-am probleme mentale, căci nu încep şi urlu din senin în parc cand cineva nu-mi împărtăşeşte ideile. dacă mi se pune adevărul în faţă îl iau ca atare şi văd ce e de făcut. sunt doar obosită de "elementele" care îşi închipuie că mă cunosc de parcă ar fi trăit cu mine 20 de ani. alti au trăit atât cu mine şi au trăit degeaba. nu mai înghit închipuiţii care cred că cunosc mintea umană şi fac o facultate de 2 bani, nu profesează dar se cred mari specialişti.
mi-e scârbă de oamenii disperaţi să iasă din mediocritatea lor făcât circ ieftin exact acolo unde nu-şi are locul. limbajul pompos nu mă caracterizează, văd că acest aspect îi preocupă pe aceşti oameni dornici de afirmare, neah, îţi dă un aer mai sofisticat.
nu mai vreau ca dimineaţa şi toate zilele să-mi fie stricate de astfel de "făpturi" înzestrate cu darul de a te enerva la culme si apoi să te aducă până la a îndesa un pumn mic şi finuţ într-o gură spurcată care nu mai tace fiindcă i s-a "stricat" discul.
deja sunt enervată până la culme şi o sa ajung să păruiesc şi o să jupoi în mod constant. dacă aş avea o telecomandă pentru tot ce mă înconjoară aşa aş da un "off" bazaconiilor supărătoare. mai bine v-ati muta pe Pluto. acolo e prea linişte şi e nevoie de voi!!!