travel...

După o săptămână de muncă o ieşire din oraş a fost bine meritată. Făgăraşul a fost prima opţiune, oraş aflat în plin festival nu ştiu cât la 100 pot spune că era medieval. Cetatea, cam toată în şantier, nu prea era accesibilă în toate cotloanele. În afara ei, plin de tarabe cu lucruşoare de tot felul, o "tabară" a unor "prieteni" de-ai mei "medievali". Majoritatea s-au strâmbat la "apariţia" mea ca turist pe acolo. Am avut intenţia să îi salut dar nu puteam să fac acest lucru fiind întâmpinată de privirile viperine şi pline de ranchiună de parcă le-aş fi făcut ceva. Oricum mi s-ai părut superbe lebedele de pe şanţul umplut cu apă ce înconjura cetatea şi nu ma mai săturam să le fotografiez. Caii de asemenea erau superbi, păcat că am surprins un călăreţ care trăgea din pipă...acum ce să-i faci... trăim în secolul XXI, nu putem scăpa chiar de toate obiceiurile. De neuitat sunt primele impresii...mai întai biserica în construcţie cu mult aurita cupolă aurită ce-mi amintea de palatele ţigăneşti din Drăgăneşti-Olt, şi omul nevoile în văzul lumii fără să-i pese cât de puţin. De aici m-am ales cu un mic suvenir, un medalion cu un şnur care s-a şi rupt la prima tentativă de a-l pune la gât:))
Cea de-a doua destinaţie a fost Bâlea Lac...pot spune că experienţa a fost senzaţională numai că m-a cam omorât drumul plin de serpentine...am avut parte şi de ceva senzaţii tari. Tiroliana (sper să nu o fi botezat) s-a dovedit a fi un leac pentru frica de înălţime, chiar dacă am urlat niţel şi am închis ochii de frică. Am supravieţuit, deci voi mai încerca. Peisajul montan, aerul de munte...totul a fost absolut superb...şi încă mai vreau acolo...
Multe lucruri au fost frumoase...şi multe vor rămâne nespuse pentru că aşa trebuie să fie...păcat că la finalul călătoriei am fost cam "bolnavă". Data viitoare îmi voi lua măsuri de precauţie...

pace, pace între două dobitoace...

Ştiţi voi, în copilărie când ne certam la un joc sau ceva de genul aveam tot un joc care, cam de fiecare dată, închidea gura ambelor părţi: "pace, pace între două dobitoace. dobitoaca cea mai mare esti chiar tu. dobitoaca cea mai mică...". Azi am avut buna intenţie de a împăca doua căpăţâne. Într-un final nu am ajuns decât să mă enervez la culme mai ales că de ambele părţi "duhnea" a prostie omenească şi lacune de logică şi argumentare. Le-am luat pe amandouă cu ideea că "deşteptul cedează". Ce să funcţioneze frate, cine naiba să cedeze! Am încercat să le determin să nu-şi mai aducă reproşuri ce nu au legătură cu subiectul dezbătut. Ştiu ele mai bine fiindcă sunt coapte! cică! :)). Mi-am băgat picioarele, nu mădularul fiindcă nu sunt purtătoare de aşa ceva (nu le înţeleg pe femeile care înjură şi-şi bagă şi scot tot ce n-au) şi am zis să facă cum vor numai să nu mai aud balamuc să mă scoată pe mine din sărite...
Îmi venea să le aplic jocul acela din copilărie, dar ştiam că nu are deloc efect. Mă alegeam pe cap cu 2 guri slobode si oltene pe deasupra. De ce adulţii nu mai pot fi ascultători ca în copilărie când se ceartă ca "bitangii"? 

shame...

de o vreme încoace simt aşa un dezgust pentru tot. o parte din vină (nu foarte mult) l-a avut şi ghinionul care m-a urmărit.
nu ştiu dacă ghinionul e ceva caracteristic poporului român, ori şi-o face cu mâna lui.
lupta ce se dă în clasa politică românească nu e altceva un război pentru interese personale care însă ne ustură urât pe noi, oamenii de rând. da' parcă noi suntem şi mai dobitoci...ieşim în turmă pe ger, ne strigăm oful şi păsul dar nu ne facem datoria de cetăţeni. se pare că astă iarnă nu ne-au clănţănit destul dinţii în gură, dar ne-am topit rău în vacanţă ori am leşinat  pe drumul spre votare dar în bumţi-bumţi pub ne-am putut deplasa.
mi-e aşa o ruşine. eu am făcut tot ce am putut pentru schimbare, dar sunt un singur om într-o masă indiferentă la mizeria în care ne scăldăm cu atâta pasivitate. mi-ar fi ruşine să fiu în ţară străină şi să spun că sunt româncă.
în orice caz ţara noastră e ţara tuturor posibilităţilor. La referendum ambele tabere s-au declarat câştigătoare.  una din cauza nepăsării noastre, cealaltă că rezultatul nevalidat a coincis cu dorinţa lor. mda...

pace vouă!

isterie de vară

"vara nu dorm, vara nu dorm..." toată ziua pe unde merg (şi nu sunt tare plimbăreaţă pe vremea asta caniculară) aud melodia asta stresantă a "Conectorului". parcă mă apucă toţi dracii, mai ales când mai fac câte o noapte albă de stau cu ochii pe pereţi şi a doua zi îmi lălăie de-mi bubuie capul. o zi am fost şi eu la ştrand în vara asta şi în fiecare oră toţi "kissomanii" se delectau cu melodia asta şi altele, care la fel se repetau oră de oră.< butonez telecomanda. din 4 canale de muzică pe trei canale "Conectorul" nu are somn. "imnul" verii a devenit la un moment dat şi subiect de banc pe facebook. ce să mai zic...eu vara nu dorm de căldură, din cauza durerilor de cap şi a ieşirilor nocturne ocazionale (mai bine m-aş simţi dacă n-aş dormi din cauza ultimului motiv menţionat).

picaj...

pică vieţi din cer...aparate de zbor parcă se prăbuşesc mai des în lunile de cuptor. îmi doresc să nu mai zbor, să nu mai sar în gol pentru adrenalină...nimic nu mai e stabil. picăm pe stradă de căldură, a tot picat guvernul.
totul cade, se prăbuşeşte, se răstoarnă, se duce dracu tot.
pică leul, iar floarea noastră imaculată, clasa politică, e pasivă, e mai mult preocipată pentru "ciolan".
circul suprem a fost în ultima vreme. Ponta "copy-paste", "jos Băse" este pe buze din nou, Năstase e la zdup.
altă comedie: "amorul interzis de la Enescu", "ciuculete în război cu fii", "zăvo + pepe = war forever" şi restul.

poate că nici eu nu sunt pe un drum foarte bun dar prefer să merg pe orizontală decât să încerc să mă înalţ acolo de unde sigur voi cădea. încerc să menţin cursul să nu plutesc în derivă sau că fiu în picaj.

nightmare...1st part

azi am scăpat de primul hop al licenţei. zilele trecute aproape că mă dădeam cu  capul de pereţi doar, doar îmi intră 2000 de pagini de bibliografie, ori îmi reamintesc poveştile de la cursurile la care dormeam pe jumătate.
după trei ore de chinuit talentul şi înflorind teorii şi o plimbare mult prea însorită au urmat 4 sau 5 ore de somn de refacere...nu de alta dar vechile probleme cu sinuzita au revenit şi dacă nu mă refaceam cu orele de somn luam calea spitalului ca o altă colegă...(sper să fie bine şi să nu fi ajuns la zeamă de cuţit).
somnul a fost bun...însă nu am scăpat de coşmarul licenţei...încă mă visez pe coridoarele "întunecate" ale facultăţii şi mă bântuie coordonatorul de licenţă...de vină o fi fost durerea de cap însă tot mi-e teamă de bau-bau, comisia. o aştept să mă desfiinţeze cu tot cu licenţă, însă nu am niciun motiv să am această teamă. probabil sunt de vină visele de coşmar pe care nu mi le amintesc.
să vină o dată ziua de joi să scap definitiv de toată agitaţia, să trec cu bine de bau-bau şi să curgă, la naiba ofertele de muncă cum veneau atunci când mă omoram cu licenţa.
să îmi ţineţi pumnii, să nu îmi bântuiţi visele şi sper să ne vedem la berulă atunci când dau de bănuţi.

tam-tam

văd sunt oameni care adoră să trăiască în zgomot. nu suportă să stea o zi fără să nu înţepe pe cineva care gândeşte diferit.
oamenii ăştia sunt foarte agitaţi, obositori şi te bagă în rahaturi fără să vrei tu. oamenilor acestora eu le-am dat eject din viaţa mea, de cele mai multe ori într-un mod mai puţin plăcut deşi nu mi-am dorit deloc asta. atâta timp cât nu suportă adevărul gol-goluţ şi nu-l recunoaşte ca atare, ba mai mult te pun la zid că ai îndrăznit să-l expui, nu trebuie luaţi în serios. aceştia nu reprezintă o înteligenţă supremă, o entitate la care poporul de rând să se raporteze.
într-un final nu ai să cunoşti decât nişte banali profani dornici de ieşit din anonimat, puşi pe fapte mari, dar numai cu gura, tari în clanţă, cu un limbaj ambiguu pe care nici ei nu-l înţeleg, ori limbaj de semi-bodegă ori de mâncător de seminţe.
am crezut că am încheiat orice discuţie cu astfel de personaje, dar se pare că ei continuă să facă spectacol în jurul lor, să încerce să facă un eveniment. nu vreau altceva decât linişte, să pot să-mi limpezesc mintea. mă aşteaptă un alt examen al vieţii, care în momentul de faţă e crucial pentru viitorul meu.
cei care vă recunoaşteţi în descriere am nişte rugăminţi pentru voi: nu vreau niciun răspuns de la voi, chiar vreau să mă scutiţi de prezenţa voastră, căutaţi să vă schimbaţi dacă tot tânjiţi după respect. drumul vostru  merge spre ratare şi doar o schimbare de atitudine şi judecarea lucrurilor cu înţelepciune poate să vă ajute.

fără mare tam-tam...pace vouă!

P.S. fără nicio legătură...My Immortal