"n"-şpe lucruri care le urăsc azi de mor

1. domnişoara mea "dinozaur" care e nestatornică şi hâşâie în acvariu exact când am nevoie de linişte să dorm...pe ea o iertăm, e o necuvântătoare cu care greu ne întelegem.
2. momentul în care după îndelung timp aleg să-mi spun o rugaciune la masă (nu ştiu ce mi-a venit, în fine) şi în momentul acela hodoroc-tronc...apăi ce rugăciune mai era aia când în minte îmi veneau toate înjurăturile
3. "dezbaterea" subiectului "bătaia pe apa sfinţită" la care eu doar adaug "dar cu ce e miraculoasă apa aia?" "waaaai, cum poţi să spui aşa ceva? tu nu....."şi continuă pledoaria la care eu închiei simplu şi răspicat "o grămadă de escroci ne fură în numele credinţei, zic asta pentru că sunt doar realistă."
4.telefonul meu e pe ducă, bateria se transformă uşor în pepene...sun şi eu acasă să văd dacă nu cumva am uitat actele de garanţie le-am uitat acasă sau în altă parte....suuună, suuună...niciun raspuns...apoi moare bateria.
5. continuarea la nr 4. ...ajung acasă...erau acolo actele..."bine bă, vezi că am uitat actele...nu mi-ai răspuns la telefon."..."am văzut că le-ai uitat"... "ŞI TE-AM SUNAT!!!"..."nu l-am auzit"..."şi dacă ai le-ai văzut de ce nu m-ai sunat?"..."apăi era prea târziu." prea târziu pentru ce? oricum mă întorceam...fie ca eram în faţa magazinului, fie din drum.
6.ajung în sfârşit să văd ce pot face cu bateria buclucasă...ioooi...trebuie trimisă la reparat si durează două sâptămâni. ce mama zmeului să repari la o baterie ce stă să bubuie?
7. întreb şi eu un domn în staţia de autobuz cât e ceasul. nu ştia dar mă lămurise că trebuie să apară şi autobuzul meu....2 minute au trecut până să ajungă...mi s-au părut 30...nene, nu mă interesează că ai patru ficiori şi doi dintre ei sunt stabiliti în America şi că ai casă faină la ţară...te-am întrebat doar cât e ceasul.
8."ce-s cu nervi ăştia? ai avut o zi naşpa azi la lucru?" "cum să nu, chiar în ziua mea liberă" aaaah


sper că nu-mi mai vin alte pacoste pe cap azi...

me, my superhero...1st page

Ducem dorul romanelor bune de aventură? Nu ne mai satisfac romanele şi filmele cu supereroii din benzile desenate? Ştim că filmele ne scot din cotidian, ne face să visăm, să ne gândim ce bine ar fi fost să fi avut un Spiderman, Batman.

Hehe...sunt şi eu un erou...numele meu e tot MAN. 

Sunt cel mai tare erou...doar că sunt sub acoperire.

Ceea ce va fi aici sunt aventurile mele...pot fi justitiarul tau, omul bun devenit rău care mai apoi regreta ceea ce a devenit, pot fi pui de ninja, vampir bun, vârcolac prost, mutant tampit, solistul universal pentru toate trupele rock...tot ce vrei tu...I'm the Queen!

tot ce va fi aici va fi un pamflet şi  trebuie tratat ca atare. vor fi şi fantezii dar şi întâmplări reale...citiţi şi vă amuzaţi. dacă nu zâmbiţi măcar puţin înseamnă că umorul meu e necioplit, ori sunt ameţită când scriu ori n-am inspiraţie, ori îmi bat joc... îmi rezerv lucrul acesta, it's my way...pace ţie cetitorule.

ne-au murit eroii...

că ne ducem pe apa sâmbetei...o ştim cu toţii...că nu mai avem modele de urmat...şi pe asta o ştim prea bine...că nu mai ai cu cine vorbi lucruri serioase...o ştim din proprie experienţă. toată lumea se vaită că nu mai faci nimic în ţara asta, că oamenii sunt de c****...
dăm vina pe invidii, pe oamenii neserioşi care nu ştiu ce vor de la viaţă...oamenii în principiu au idee cam ce şi-ar dori...că nu le pun în aplicare asta e cu totul altă poveste...
că nu ştiţi să atrageţi oamenii şi să îi păstraţi...e numai vina voastră. sunteţi vechi în breaslă cică...se poate să fi avut o idee acum sute de ani...dar dacă aţi rămas cunoscuţi doar pentru bălăcăreală...ştiţi vorba aia...ulciorul nu merge de multe ori la apă. faima se câştigă cumva, ce-i drept...cinstit nu prea se mai câştigă dar deja lucrurile devin plictisitoare dacă veniţi cu aceeaşi placă...v-o sarit cd-ul? lumea s-a cam plictisit...nici măcar cei mai naivi nu mai cad în plasă...nu vă mai rămâne dragilor decât "falimentul"...oameni nu mai aveţi, şi ăia pe care i-aţi avut au făcut ceva mai bun cu viaţa lor....
cei mai bine cred că vă şade cu berula şi spartul seminţelor în faţa blocurilor...ca tot românul ratat ce discuta despre politica infectă...
eroi actuali nu mai avem...tânjim după ei, dar n-avem unde să-i găsim...cel mai bine e să-i regasim pe cei din cărţi...poate ne mai inspiră...poate ne găsim curajul, poate...
sincer nu ştiu ce să mai zic...un om demn de mândrie nu am mai găsit...cei care se laudă şi încearcă marea cu degetul sunt doar nişte snobi...

pace voua!

i'll follow my dreams...

ţinând cont că totul în lumea asta e efemer...că nimic şi nimeni nu rămâne cu tine în timp...am ratat multe, am luat proaste decizii, m-am alăturat persoanelor greşite, am iubit omul nepotrivit... şi asta a dus la prăbuşirea mea, la irosirea timpului, nefăcând nimic şi doar aşteptând doar să-mi revin miraculos. nimic nu pică din cer şi vreau doar ca ceea ce-mi propun să se realizeze având pe cineva cu care să împărtăşesc...Deuţo dragă, mai ai un pic de răbdare...va fi cineva la fel de răbdator ca tine. mai aşteaptă până atunci când se numără bobocii....de-acum încolo fă doar ce-ţi place...you'll be back!

what can I say...

...unii sunt de o mândrie atât de prostească.
mă ignori, mă "scoţi" din viaţa ta, te "sinucizi" doar, doar speri că o să mă determini să-mi tai venele...dude. good joke! esti "out" poate de mai multă vreme de cât crezi tu. ştiu că viaţa e mai crudă cu tine. fără să vreau, fără să mă intereseze aflu despre omul penibil şi jenant, parte care ai ascuns-o destul de bine deşi ceva odinioară nu-mi plăcea şi nu realizam ce.
alt om penibil...ioi ce happy sunt, cât de bine îmi merge. musai să stie tot poporul, poate mă invidiază cineva. uite aşa dau raporul lumii întregi şi când dau un vânt...nimeni nu trebuie să ştie şi asta totuşi, sunt cam puturoase vâturile tale şi sensibiloşi o să borască :)).
intelighenţia frustrată a cam intrat într-un con de umbră, poate cum nu mai frecventăm aceleaşi cercuri. mai degrabă şi l-au zborul spre Occident sau ţările calde.
prietenii ăia vechi din copilărie...ignoranţă totală...oare de ce? din prea multă mândrie...io? marea corijentă şi repetentă, marele gabarit să  mai salut o veche prietenă?
so what?
acestea este un pamflet şi trebuia tratat ca atare.

durerea la apus de viaţă

singurătatea la bătrâneţe pare una dintre cele mai amare suferinţe pe care le poate avea un om. unora le e dor de copii, şi-au făcut şi ei un rost, au familiile lor. însă când unui bătrân îi lipseşte partenerul de viaţă cu care am împarţit bune şi rele...

astăzi un bătrân, încă sănătos şi aparent zdavăn nu mai putea să-şi ţină în frâu tristeţea şi supărarea. oricui îi spunea păsul, nu mai conta că e străin, că e într-un magazin...nimic nu mai avea sens...existenţa sa nu mai avea niciun scop. astăzi se împlinea nu mai ştiu cât timp de la trecerea în nefiinţă a minunatei sale soţii care i-a fost alături mai bine de 50 de ani. îmi parea nespus de rău pentru el şi mi-aş fi dorit să fi putut alina durerea...nu am putut altceva ce să spun decât că a fost un om norocos să o aibă alături atâţia ani.

e trist, e înduioşător...poate că există mai multe cazuri similare...însă întrebarea este dacă fiecare om poate să-şi găsească...OMUL alături de care se poată trăi până la adânci bătrâneţi...

generaţia actuală e atât de superficială...nu mai pune preţ pe nimic, renunţă prea uşor, e prea grăbită, mereu nesatisfăcută...sunt tot mai mulţi oameni care nu-şi mai găsesc un rost şi se complac în situaţia asta pentru că se consideră speciali şi cei de lângă nu sunt suficienţi de buni sau sunt inferiori...

fac şi eu parte din această generaţie, nimeni nu-mi mai spune nimic, tot pare lipsit de conţinut...numai vorbe goale, gesturi mecanice...şi cam atât, nu mai spun nimic, nu mai vreau să zic nimic iar orice adăugare e de prisos...acum nu mai simt nimic...se pare că doar răspund sentimentelor ce mă încojoară...am nevoie de o resuscitare. 

urâââââââât

cu ocazia anului nou mi-am propus să fac nişte schimbări în ceea ce priveşte viaţa mea. rezultatul aproape că m-a dezamăgit dar ştiu că pe termen lung mi-e de folos dacă reuşesc tot ce mi-am propus...cert e că acum sunt mai iritată şi enervată şi culmea, lumea mă vede excesiv de calmă...o fi doar liniştea înainte de furtună...în rest nimic schimbat, nimic în bine...lumea are aceleaşi preocupări: înjură pe Băse, pe cocalari şi piţopoance, ori îşi cântă iubirea pe nişte pereţi seci virtual, ori nimeni nu mai ştie ce vrea de la viaţă. urâââât! nu ştiu de ce dar cred că în curand o să-mi iau zborul...sorry!