Primăvara a venit...

...dar nu şi la mine.
Poate e astenia de primăvară,
poate nu sunt eu în apele mele.
Sau sunt dezamăgirile...
Azi e soare, mâine-i nor,
zilele trec ca un vapor,
ca-ntr-un port
sau ca maşinile la semafor.
La mine-i încă toamnă,
e încă toamna de astă toamnă;
timpul a ramas pe loc
sau am sărit în cealaltă toamnă.
Somnul mi-e la fel de lung şi rece,
starea de somnolenţă nu mai trece.
Mi-e dor de primăveri şi de veri însenitate,
cu puţine ploi riscante,
să vorbesc cu tunetele,
fotografii să-ţi facă fulgerele.
Ploile scurte de vară,
duminicile pe cate o carară*
de munte,
fără să vezi caprele cornute.
Azi sunt iar tomnatică,
dar parcă aş vrea să mă mai şi înveselesc,
şi să nu mai clocesc.
Aşa că...nu mă mai lăsaţi să hibernez,
vreau să mă înviorez!


*cărare