Pentru românaşii care nu se dezlipesc de ecranul televizorului...circ...
Pentru rating e nevoie de senzaţional...
SENZAŢIONAL...ţigăncile lui Guţă la TV...
Analfabete urlătoare...
Limbaj de om redus şi unul funny..."botanistă"=))
un film senzaţional cu Narcisica lui Guţa...
"înarmată" cu o cutie plină de ţoale cumpărate de fostul ei consort după care umblă în limbă şi o portavoce=))
Sărmana de ea a tot urlat în portavocea aia până a rămas fără voce...dar tot urla...
drept răsplată...furtunul de apă...banane aruncate...
comedieeeee...divina comedie...
Mă rog nu ştiu ce asemănare este între comedia asta şi "Divina Comedie" a maestrului Dante Aligheri.
Cert e că rolurile sunt puţintel inversate.
Drăguţa de Berenice nu mai stă să fie căutată de în tărâmul morţilor de mult iubitul Dante...
Berenice a noastră e pe pământ, dar trece prin cele 9 cercuri ale Infernului.
Dante...adică Guţă...îl doare în cot...în schimb altă gagică a lui pune piciorul în prag:))
Toată această tevatură a avut ca rezultat un public specator care se prăpădeau de râs şi nu s-au sfiit să imortalizeze situaţia demnă de o comedie cu proşti...
Şi uite aşa românii sunt "vrăjiţi" să nu-şi mai mişte fizicul din faţa televizorului, cu spectacol ieftin şi penibil, cu ţigănci analfabete puse pe scandal, care nu ştiu să lege 2 vorbe în limba română curată...
Nu mai zic nimic, mi-e silă că doar cu aşa ceva ne mai putem noi românii distra. Regresăm ca naţie şi suntem de râsul curcilor...
Pace vouă!
joi, 30 iunie 2011
vineri, 24 iunie 2011
toanele omului sub influenţa anesteziei:))
Ce face omul după ce pleacă de la o intervenţie stomatologică?
Destule!:))
Sună acasă. "sunt bine. vin acum acasă. sunt cu falca cam anchilozată dar sunt bine. bine. pa"
După vreo 20 de metri. Un ţânc negrotei: "Dă şi mie...", omu' răspunde "De unde să-ţi dau bă, nu vezi că acum am iesit de la dentist?"
Ajunge în staţia de autobuz, se uită buimac la program. "A trecut autobuzul. Mă duc pe jos." După vreo 3 minute trece autobuzul pe lângă el:))
Merge ce merge, merge mai mult de jumatate din drumul spre casă...îl apucă un chef de cântat...mai bine zis de mormait. "Bă dar e anchilozată bine falca" ajunge el la o concluzie. Dar continuă să mormăie.
Ajunge acasă.
"Când vorbeşti semeni cu Cristi Minculescu":))
"Da? bine, bine dar eu mor de foameeee"
"Până la cât nu ai voie să pui nimic în gură?"
"Până la 14"
"Nasol"
"Apăi mă pun la somn"
Seara...a înviat mortul:)).
"A fost un fleac"
The end...
Destule!:))
Sună acasă. "sunt bine. vin acum acasă. sunt cu falca cam anchilozată dar sunt bine. bine. pa"
După vreo 20 de metri. Un ţânc negrotei: "Dă şi mie...", omu' răspunde "De unde să-ţi dau bă, nu vezi că acum am iesit de la dentist?"
Ajunge în staţia de autobuz, se uită buimac la program. "A trecut autobuzul. Mă duc pe jos." După vreo 3 minute trece autobuzul pe lângă el:))
Merge ce merge, merge mai mult de jumatate din drumul spre casă...îl apucă un chef de cântat...mai bine zis de mormait. "Bă dar e anchilozată bine falca" ajunge el la o concluzie. Dar continuă să mormăie.
Ajunge acasă.
"Când vorbeşti semeni cu Cristi Minculescu":))
"Da? bine, bine dar eu mor de foameeee"
"Până la cât nu ai voie să pui nimic în gură?"
"Până la 14"
"Nasol"
"Apăi mă pun la somn"
Seara...a înviat mortul:)).
"A fost un fleac"
The end...
miercuri, 22 iunie 2011
luni, 20 iunie 2011
psihologie vulgară...
Ca orice om conectat la lumea virtuală, hoinăresc şi urmăresc tot felul bloguri că dee, nu pot să nu mă abţin.
Pe un blog (pe care îl urmăresc mereu) am descoperit o postare care m-a surprins puţin, m-a făcut să zâmbesc şi mai, mai să cred că ceea ce s-a scris e adevărat. Eventual aş putea să încerc să verific pe câteva cazuri. Nu vreau să spun mai multe...vreau doar să daţi un click şi să citiţi. Nu am vrut să dau aşa un copy paste şi gata. Acel tip de discurs nu mă reprezintă, şi cred că nici beată nu aş rosti acel cuvânt pentru că nu am aşa ceva...aş spune ceva mai "simpatic".
Vă las să citiţi. Dacă vă simţiţi vă rog nu roşiţi. Just smile!
http://electrocardiogramevirtuale.blogspot.com/2011/06/vulgar.html?spref=fb
Pe un blog (pe care îl urmăresc mereu) am descoperit o postare care m-a surprins puţin, m-a făcut să zâmbesc şi mai, mai să cred că ceea ce s-a scris e adevărat. Eventual aş putea să încerc să verific pe câteva cazuri. Nu vreau să spun mai multe...vreau doar să daţi un click şi să citiţi. Nu am vrut să dau aşa un copy paste şi gata. Acel tip de discurs nu mă reprezintă, şi cred că nici beată nu aş rosti acel cuvânt pentru că nu am aşa ceva...aş spune ceva mai "simpatic".
Vă las să citiţi. Dacă vă simţiţi vă rog nu roşiţi. Just smile!
http://electrocardiogramevirtuale.blogspot.com/2011/06/vulgar.html?spref=fb
some "art" by me
De plictiseală mă uitam şi eu peste încercările mele în photoshop. Sunt multe "lucrări". Care este cea mai bună? Dati-vă şi voi cu părerea.
Cu dedicaţie intelighenţiei frustrate II
Mereu şi mereu un soi de oameni se găsesc să facă "curăţenie" în ceea ce priveşte învăţământul universitar. Nu mă refer la cadrele didactice căci ele au legile lor la care eu nu mă pricep.
Mă refer la "minţile" luminate din rândul studenţilor puşi pe fapte mari. Nu numai că sunt nişte pupincurişti care acaparează tot încât "mediocrii" nu mai au şanse.
Nesimţirea nu are în ziua de azi limite. Tânăra "elită" chiar îşi permite să negocieze subiectele de examen şi mereu să vocifereze chiar şi când nu e cazul, dar ce să faci dacă super ego-ul o cere şi trebuie satisfăcut.
Dragii de ei, se simt frustraţi pentru că au impresia că la examenele scrise stundenţii nu sunt bine supraveghiaţi. Nu mai vor fraude, nu mai vor să se copieze în niciun fel. Au depus o cerere la secretariat prin care se solicita 4 profesori la supraveghere în loc de 2. Dar culmea ironiei, una dintre "intelighenţe" tremura ca varga sub ochii mei, foarte crispată, să nu fie observată chiar semestrul trecut. Şi nu a fost doar o dată...făcuse o pasiune pentru un anume loc care s-a nimerit tot pe lângă mine. Acum ştiu, veţi comenta legat de faptul că preferam si eu un loc. Era un loc ferit de "tufele de veneţia", acele specimene puţin mai retardate bine pricepute însă pentru un curs "Cum să fi o piţipoancă veritabilă". Dar se pare că era nelipsit şi de minţi "ilustre".
Din partea mea să vină miliţienii să mă supravegheze. Mă descurc şi fără copiat în cazul care nu am prea învăţat. Câteva idei reţinute de la cursuri şi un picuţ dezvoltate mă ajută să ies cu un 7 sau un 8.
Eu pot trăi cu oamenii ăştia atâta timp cât nu îmi afectează munca. Dar atâta timp cât se "plâng" că au făcut munca altora pâna la ora 4 dimineaţa dar de fapt tu ăla mai mediocru descoperi că s-a dus pe plută munca ta, că şi-a bătut joc de ea şi apoi vin cu explicaţii de 2 bani. Nici nu merită osteneala să îi confruţi. Se folosesc se limbaje sofisticare pe care trebuie să le analizezi să vezi dacă le-au folosit în contextul potrivit.
Cu voi aştia "deştepţi" nu mai pot cu voi. Vreau să facem un pact. Voi să lăsaţi mediocrii cu prostiile voastre şi noi vă lăsăm în pace. Dacă vreţi să faceţi ceva mai întrebaţi-ne şi pe noi, că doar şi noi suntem studenţi.
În rest ce să vă mai spun, rămâneţi în filosofia voastră, noi cu a noastră. Spor la învăţat şi sper să vă dea Dumnezeu cea din urmă.
Pace vouă!
P.S.
Sorry dacă s-au mai strecurat greşeli de exprimare sau de ortografie...ca de obicei...mă ia valul...
Mă refer la "minţile" luminate din rândul studenţilor puşi pe fapte mari. Nu numai că sunt nişte pupincurişti care acaparează tot încât "mediocrii" nu mai au şanse.
Nesimţirea nu are în ziua de azi limite. Tânăra "elită" chiar îşi permite să negocieze subiectele de examen şi mereu să vocifereze chiar şi când nu e cazul, dar ce să faci dacă super ego-ul o cere şi trebuie satisfăcut.
Dragii de ei, se simt frustraţi pentru că au impresia că la examenele scrise stundenţii nu sunt bine supraveghiaţi. Nu mai vor fraude, nu mai vor să se copieze în niciun fel. Au depus o cerere la secretariat prin care se solicita 4 profesori la supraveghere în loc de 2. Dar culmea ironiei, una dintre "intelighenţe" tremura ca varga sub ochii mei, foarte crispată, să nu fie observată chiar semestrul trecut. Şi nu a fost doar o dată...făcuse o pasiune pentru un anume loc care s-a nimerit tot pe lângă mine. Acum ştiu, veţi comenta legat de faptul că preferam si eu un loc. Era un loc ferit de "tufele de veneţia", acele specimene puţin mai retardate bine pricepute însă pentru un curs "Cum să fi o piţipoancă veritabilă". Dar se pare că era nelipsit şi de minţi "ilustre".
Din partea mea să vină miliţienii să mă supravegheze. Mă descurc şi fără copiat în cazul care nu am prea învăţat. Câteva idei reţinute de la cursuri şi un picuţ dezvoltate mă ajută să ies cu un 7 sau un 8.
Eu pot trăi cu oamenii ăştia atâta timp cât nu îmi afectează munca. Dar atâta timp cât se "plâng" că au făcut munca altora pâna la ora 4 dimineaţa dar de fapt tu ăla mai mediocru descoperi că s-a dus pe plută munca ta, că şi-a bătut joc de ea şi apoi vin cu explicaţii de 2 bani. Nici nu merită osteneala să îi confruţi. Se folosesc se limbaje sofisticare pe care trebuie să le analizezi să vezi dacă le-au folosit în contextul potrivit.
Cu voi aştia "deştepţi" nu mai pot cu voi. Vreau să facem un pact. Voi să lăsaţi mediocrii cu prostiile voastre şi noi vă lăsăm în pace. Dacă vreţi să faceţi ceva mai întrebaţi-ne şi pe noi, că doar şi noi suntem studenţi.
În rest ce să vă mai spun, rămâneţi în filosofia voastră, noi cu a noastră. Spor la învăţat şi sper să vă dea Dumnezeu cea din urmă.
Pace vouă!
P.S.
Sorry dacă s-au mai strecurat greşeli de exprimare sau de ortografie...ca de obicei...mă ia valul...
joi, 16 iunie 2011
să ne cinstim sub clar de eclipsă...
Mă întorc şi eu seara devreme de pe undeva şi ajung acasă când cartierul e încă vioi...
Numai că nu l-am vrut aşa....
*
Pe drumul către casă mă tot holbam la lună care mi se părea tare interesantă şi ciudată. Mă tot întrebam de ce o fi aşa şi apoi mi-a aprins un beculeţ. "E eclipsa". Tot drumul am tot admirat-o şi mi-am adus aminte că se tot băteau tobele pe subiectul ăsta: că e mai lungă decât de obicei, că vai draga are nu ştiu ce efecte asupra noastră, că ăia din zodia mea pot fi cei mai afectaţi...nu ştiu ce calcule au făcut mari astrologi dar eu o dată cu eclipsa am făcut un pas spre a revenit la normal, să-mi rezolv probleme cu somnul, că de când cu insomniile tot cu capsa pusă am fost. Frate, eclispa nu mi-a facut nimic rău, ba din contră, am reuşit slavă domnului să dorm ca un om normal fără "ajutoare", dar nu pot garanta că la fel se va întâmpla şi în următoarea noapte.
Ajung la mine în cartier şi zumzăia...oamenii încă circulau, maşinile erau fără număr... fără număr era şi muzică de la băncile de lângă blocul meu...urla maneaua din maşina unui vecin bătut de soartă de nici muzica din căşti nu o mai înţelegeam. Drăguţii mei vecini se cinsteau sub clar de lună eclipsată. Era plin de doze de bere, ba chiar au şi pus o masă între bănci, ca să fie totul cât mai comod ca la mama acasa. Bine că scara blocului era aproape căci aveam impresia că o iau razna ca vârcolacii.
Întind nişte rufe spălate la geam, muzica lor continua...
Vreau şi eu linişte...atâta cer...cer prea mult?
Pace vouă!
P.S.
Rectificare...am trecut pe langă bănci şi masa aceea a fost pusă acum de curând acolo, e bine fixată în pământ, nu vine şi pleacă aşa, de ocazii speciale...
Numai că nu l-am vrut aşa....
*
Pe drumul către casă mă tot holbam la lună care mi se părea tare interesantă şi ciudată. Mă tot întrebam de ce o fi aşa şi apoi mi-a aprins un beculeţ. "E eclipsa". Tot drumul am tot admirat-o şi mi-am adus aminte că se tot băteau tobele pe subiectul ăsta: că e mai lungă decât de obicei, că vai draga are nu ştiu ce efecte asupra noastră, că ăia din zodia mea pot fi cei mai afectaţi...nu ştiu ce calcule au făcut mari astrologi dar eu o dată cu eclipsa am făcut un pas spre a revenit la normal, să-mi rezolv probleme cu somnul, că de când cu insomniile tot cu capsa pusă am fost. Frate, eclispa nu mi-a facut nimic rău, ba din contră, am reuşit slavă domnului să dorm ca un om normal fără "ajutoare", dar nu pot garanta că la fel se va întâmpla şi în următoarea noapte.
Ajung la mine în cartier şi zumzăia...oamenii încă circulau, maşinile erau fără număr... fără număr era şi muzică de la băncile de lângă blocul meu...urla maneaua din maşina unui vecin bătut de soartă de nici muzica din căşti nu o mai înţelegeam. Drăguţii mei vecini se cinsteau sub clar de lună eclipsată. Era plin de doze de bere, ba chiar au şi pus o masă între bănci, ca să fie totul cât mai comod ca la mama acasa. Bine că scara blocului era aproape căci aveam impresia că o iau razna ca vârcolacii.
Întind nişte rufe spălate la geam, muzica lor continua...
Vreau şi eu linişte...atâta cer...cer prea mult?
Pace vouă!
P.S.
Rectificare...am trecut pe langă bănci şi masa aceea a fost pusă acum de curând acolo, e bine fixată în pământ, nu vine şi pleacă aşa, de ocazii speciale...
luni, 13 iunie 2011
şi uite ce a iesit din joacă
Am lucrat în aşa ceva vreo 5 luni dar nu mi-am exprima creativitatea cum îmi doream.
Câteodară mi se părea că montam prea multe emisiuni, ştiri şi jurnale încât mă plafonam. Always să face mereu aceleaşi lucruri...
Apoi nu am mai lucrat, m-am concentrat pe facultate şi am redescoperit o pasiune mai veche, dansul.
Îmi pare rău că m-am cam lăsat pe tânjeală. Dar asta nu e o aşa crimă. Eu fac pot un montaj video excepţional doar când am inspiraţie. Evident, când montezi pot ieşi capodopere sau mediocrităţi.
Ceea ce regret este că râpciul meu de calculator nu mă prea ajută. Pentru moment mă mulţumesc şi cu ceea ce am.
Sper să vă fi plăcut scurtul montaj care mi-a luat o oră la randare (WTF! pt o chestie de maxim 5 minute)
Vizionare plăcută!
http://www.trilulilu.ro/dededarkangel89/e50a96beac6cfb
http://www.youtube.com/watch?v=8TiNTlqn4kM&feature=channel_video_title
din categoria tâmpenii: 1. Săgetătorii şi gemenii vor fi cei mai afectaţi...
...de eclipsa de lună care va fi...nici nu ştiu exact când dar va fi cumva fie în noaptea asta, fie în 15 iunie.
Nu ştiu ce să cred. Eu oricum azi sunt mai somnoroasă, stau acasă şi voi dormi. Cred că deja m-a prins eclipsa chiar dacă nu a început:))
S-a făcut vâlvă la una dintre cele mai tabloidizate emisiuni din România. Mă rog, nu ştiu de ce trebuie să facem atâta caz pentru un eveniment astronomic. E drept îmi place astrologia dar recunosc un subiect care e exagerat.
2. Dar ce pretenţi să ai de la o asemenea emisiune în care chemi nişte ţopăitoare blonde moldovence care zău că sunt comice mai ales că povesteau despre burlacul Pepe. "pie Piepie îl ştiem de mult...pie Piepie...." asta e replica ce îmi rămâne în minte şi îmi vine să mă tăvălesc de râs. O fi efectul eclipsei de lună, efectul ăleia care n-a venit:)).
3. Foarte patetici sunt soţii Lis. Boşorogul Viorel tre' să-şi care juna soaţă, Oana ori de câte ori i se întâmplă ceva. De exemplu a muşcat niţel din pavimentul unui mall. "cu răni serioase la cap şi piciorul în ghips..." ceva de genu suna un titlu ce anunţa un subiect la emisiunii. Zău că îţi ajunge să tot vezi pe fiinţele astea la tv...făcând nimic interesant. Tot poporul român idiot tre' să ştie că Lis îşi ţine balena în puf, când alţii n-au ce pune pe masă.
Fraţilor voi mai puteţi? O zi vreau şi eu să stau acasă şi butonez telecomanda şi nu găsesc nimic bun. Nu mai zic nimic.
Pace vouă!
P.S.
Poate că unele lucruri ce le-am expus nu conincid cu ceea s-a povestit în emisiunea aceea, dar acest fapt s-a întâmplat pentru că eu chiar nu am mai avut chef să urmăresc emisiunea. Tot ce am scris s-a bazat pe "informaţiile"primite în acel moment şi intuiţie.
Nu ştiu ce să cred. Eu oricum azi sunt mai somnoroasă, stau acasă şi voi dormi. Cred că deja m-a prins eclipsa chiar dacă nu a început:))
S-a făcut vâlvă la una dintre cele mai tabloidizate emisiuni din România. Mă rog, nu ştiu de ce trebuie să facem atâta caz pentru un eveniment astronomic. E drept îmi place astrologia dar recunosc un subiect care e exagerat.
2. Dar ce pretenţi să ai de la o asemenea emisiune în care chemi nişte ţopăitoare blonde moldovence care zău că sunt comice mai ales că povesteau despre burlacul Pepe. "pie Piepie îl ştiem de mult...pie Piepie...." asta e replica ce îmi rămâne în minte şi îmi vine să mă tăvălesc de râs. O fi efectul eclipsei de lună, efectul ăleia care n-a venit:)).
3. Foarte patetici sunt soţii Lis. Boşorogul Viorel tre' să-şi care juna soaţă, Oana ori de câte ori i se întâmplă ceva. De exemplu a muşcat niţel din pavimentul unui mall. "cu răni serioase la cap şi piciorul în ghips..." ceva de genu suna un titlu ce anunţa un subiect la emisiunii. Zău că îţi ajunge să tot vezi pe fiinţele astea la tv...făcând nimic interesant. Tot poporul român idiot tre' să ştie că Lis îşi ţine balena în puf, când alţii n-au ce pune pe masă.
Fraţilor voi mai puteţi? O zi vreau şi eu să stau acasă şi butonez telecomanda şi nu găsesc nimic bun. Nu mai zic nimic.
Pace vouă!
P.S.
Poate că unele lucruri ce le-am expus nu conincid cu ceea s-a povestit în emisiunea aceea, dar acest fapt s-a întâmplat pentru că eu chiar nu am mai avut chef să urmăresc emisiunea. Tot ce am scris s-a bazat pe "informaţiile"primite în acel moment şi intuiţie.
Facebook, raiul narcisiştilor
Azi dimineaţă am găsit un articol legat de spaţiul virtual în care toţi narcisiştii se pot manifesta fără frontiere, lucru ce ne poate exaspera pe noi ăştia "mediocrii".
Ce se găseşte pe facebook? Vă spun părerea mea în câteva fraze şi apoi las specialiştii să ne lumineze.
Găsim toate piţipoancele posibile şi imposibile de pe Pământul ăsta care mă mir că încă ne mai poate ţine şi nu scapă singur de tot ce îl intoxică.
Nu scăpăm de piţipoance fie ele "tunate" sau nu. Poze în oglidă cât cuprinde, buzişoare roz ţuguiate, ochişori spoiaţi privind într-o direcţie pierdută (ce sugerează lipsa direcţiei în viaţa specimenului, sau mai bine zis vidul din creieraş), busturi şi posterioare pozate cu telefonul mobil, poze de album fără număr de la toate party-urile de fiţe... Patetic, jalnic şi...şi...şi nu mai are rost să continui. Suntem invadaţi de piţipoance manechinuite, recunoscute şi notorii, de piţipoance ratate care se împrietenesc cu cele enumerate mai înainte pentru a-şi satisface orgoliu şi a se simţi cineva. Vedem piţi fotomodele de liceu "cunoscute" care sunt practic asaltate de piţi-ii-le ratate de facultate care nu au avut ocazia să fie ca astea mai mici. Oricum văd că e un trend să fi liceană şi fotomodel în acelaşi timp, mai ales să participi la tot felul de castinguri gen ăla a lui Bote.
Să nu credeţi că iert şi partea masculină. Găsim Don Juani, Jose Mugueli, Jose Fernando şi Jose Fernando. Îi găsim totuşi mai rezonabil ca fotomodeli dar e clar că pe wall-urile lor găsim mereu comentarii cu apelativele, "pisi","iubi","frumoaso", şi bla, bla, bla.
Nu are rost să mai continui să-i caracterizez. O fac unii specialişti mai cu puţină subiectivitate. Eu îi văd pe aceşti indivizi ca fiind unii superficiali, oportunişti, parveniţi în care centrul universului e propria persoană.
Gata nu mai zic nimic. Doar delectaţi-vă în continuare cu articolul de mai jos. Pace vouă!
Facebook, raiul narcisistilor
sursa: Garbo.ro
Facebook-ul si alte retele de socializare pot fi asemuite unui platou de filmare. Acolo putem sa controlam fiecare aspect al felului in care aparem in fata celorlalti, putem sa construim scenarii si sa aratam doar cele mai favorabile aspecte ale persoanei noastre. Facebook-ul este raiul narcisistilor. Veti vedea de ce.
Viitorul copilului tau e important? Fa-ti o asigurare ING si castiga o excursie la Olimpiada!
Cel mai cunoscut site de socializare este raiul narcisistilor, dupa cum arata un studiu publicat de catre jurnalul Cyberpsychology, Behaviour And Social Networkin.
Reteaua de socializare Facebook are darul de a ne oferi posibilitatea sa controlam felul in care vrem sa fim perceputi de catre prieteni sau straini, a aratat studiul realizat de catre Soraya Mehdizadeh de la Universitatea York din Canada. 100 de persoane (50 de barbati si 50 de femei) au luat parte la acesta cercetare.
Aceste persoane au fost examinate psihologic pentru a se stabili cat de mult le place sa isi dea importanta si in acelasi timp cat de mult ravnesc atentia si aprobarea celorlalti si cum se manifesta aceste aspecte ale personalitatii umane pe Facebook.
Cum se manifesta narcisismul?
Conform studiului semnat de Soraya Mehdizadeh, narcisismul este un tipar al grandiozitatii, al nevoii de atentie, de admiratie si reprezinta un simt exagerat al propriei importante care se manifesta in toate modurile.
Narcisismul este asociat cu o perceptie proprie pozitiva asupra unor trasaturi proprii cum ar fi inteligenta, atractivitatea fizica si puterea. Dupa cum arata mai toate teoriile despre narcisism, utilizarea intercatiunii sociale este implicata doar pentru a hrani stima de sine narcisista.
Narcisistii nu se concentreaza prea tare pe relatiile inter-personale apropiate, pe caldura relatiilor sau pe alte aspecte pozitive ale comunicarii cu oamenii. Pentru ei, relatiile nu sunt altceva decat o alta modalitate de a se arata populari si plini de succes.
Din acelasi motiv, narcisistii isi vor cauta si parteneri atragtori si cu un status social ridicat, fara sa investeasca prea mult timp in aceste relatii, insa. Pentru ei, relatiile nu sunt altceva decat glorie publica.
Site-urile de socializare si mai ales Facebook, constituie deci o resursa importanta pentru analizarea tipologiei narcisistului. Facebook este considerat un teren foarte fertil pentru narcisism. Pentru narcisisti, acesta este mediul ideal, acela unde se pot detasa fara probleme de partea emotionala, construindu-si in schimb o identitate care sa merite a fi adulata de catre un public numeros.
Comunicarea online prin intermediul retelelor de socializare a generat astfel, o noua forma de auto-prezentare. Aceasta unealta sociala online ne ofera posibilitatea de a analiza manifestarea personalitatii si constructia identitatii in zilele noastre.
In viata de zi cu zi, prin contactul si comunicarea face-to-face (fata in fata), caracteristicile fizice si cunostintele noastre despre o anumita persoana formeaza identitatea sa. Este o identitate stabila si tri-dimensionala. Cunosti acea persoana, astfel este foarte dificil pentru ea sa isi demonstreze un alt sine sau sa creeze impresii care sunt in neconcordanta cu ceea ce stii tu despre ea. Lucrurile se schimba insa atunci cand vine vorba despre comunicarea online.
Care este relatia dintre personalitatea offline (reala) si personalitatea online, aceea a auto-reprezentarii?
Aceeasi cercetare a mai aratat ca oamenii se comporta diferit fata de realitate, interactionand in mediul online. Cand vine vorba despre identitatea online, vorbim insa despre altceva, fiindca in spatiul virtual putem crea identitati ideale, identitati care nu se suprapun neaparat cu ceea ce un om este si in viata de zi cu zi.
Facebook-ul si alte retele de socializare pot fi asemuite unui platou de filmare. Acolo putem sa controlam fiecare aspect al felului in care aparem in fata celorlalti, putem sa construim scenarii si sa aratam doar cele mai favorabile aspecte ale persoanei noastre.
In cadrul studiului de la Universitatea York, paginile de Facebook ale participantilor la studiu au fost analizate pentru a vedea modul in care acestia utilizaeaza anumite prcatici pentru a se auto-promova. Astfel, au fost analizate: a) Sectiunea About me (Despre mine) b) Poza de profil c) primele 20 de fotografii din sectiunea Pozele mele (My Photos) d) Sectiunea de Notite, in eng. “notes” si e) modul in care utilizatorii isi updateaza statusurile.
Auto-promovarea online este definita ca fiind orice informatie descriptiva textuala sau vizuala care este postata pentru a-i persuada pe ceilalti in legatura cu cele mai deosebite calitati ale utilizatorului profilului de Facebook.
Cercetarea a mai gasit ca exista o legatura si intre sentimentul de slaba auto-stima si activitatea foarte intensa pe Facebook. Nu e de mirare ca, in perioadele noastre de instabilitate emotionala, retelele sociale par sa devina acea modalitate prin care incercam sa ne recastigam stima de sine.
Stima de sine si modul cum ne prezentam celorlalti
In psihologie, stima de sine defineste modul cum o persoana isi auto-evalueaza valoarea, per ansamblu. Toti oamenii au o nevoie vitala sa isi mentina si/ori sa isi creasca aceasta valoare, astfel indivizii se lupta pentru a-si conserva stima - de- sine atat in mediul online, cat si in cel offline (real).
Oamenii cu o stima de sine scazuta sunt de asemenea, foarte activi in cadrul retelelor de socializare. Aici ei isi pot ridica foarte usor capitalul de incredere, prezentandu-se oamenilor in cele mai pozitive ipostaze, pentru a beneficia de adulatie si pentru a-si creste astfel, stima de sine.
Exista o corelatie intre cat de narcisista este o persoana si numarul intrarilor sale pe Facebook intr-o zi, a aratat studiul. Oamenii cu o stima de sine joasa prezinta de asemenea o forma de narcisism, spun cercetatorii. Acestia sunt si cei care isi monitorizeaza mai des profilul de Facebook si au o activitate mai bogata pe site-ul de socializare.
De asemenea, au fost gasite si diferente de gen cu privire la modul in care femeile si barbatii folosesc Facebook pentru a se auto-promova. Barbatii s-au dovedit a fi mai atenti in privinta cuvantului scris, postat pe Facebook, in timp ce femeile pun mai mult pret pe ce fel de fotografii isi promoveaza pe pagina lor. In acest fel, indiferent de gen, indivizii isi asigura popularitatea.
Facebook-ul este raiul narcisistilor fiindca aici ei pot sa isi gestioneze identitatea ideala, acea imagine de sine perfecta. De exemplu, utilizatorii isi selecteaza fotografiile care ii flateaza sau scriu descrieri despre ei insisi pentru a se auto-promova. Prin intermediul acestor identitai ideale, oamenii vor sa castige respectul si aprobarea celorlalti, pentru ca toate raspunsurile pe care le primesc la postarile lor, nu sunt altceva decat regulatoare ale stimei de sine narcisiste.
Facebook-ul este astazi, mai mult decat o unealta de comunicare ci si doza noastra zilnica de narcisism.
Ce se găseşte pe facebook? Vă spun părerea mea în câteva fraze şi apoi las specialiştii să ne lumineze.
Găsim toate piţipoancele posibile şi imposibile de pe Pământul ăsta care mă mir că încă ne mai poate ţine şi nu scapă singur de tot ce îl intoxică.
Nu scăpăm de piţipoance fie ele "tunate" sau nu. Poze în oglidă cât cuprinde, buzişoare roz ţuguiate, ochişori spoiaţi privind într-o direcţie pierdută (ce sugerează lipsa direcţiei în viaţa specimenului, sau mai bine zis vidul din creieraş), busturi şi posterioare pozate cu telefonul mobil, poze de album fără număr de la toate party-urile de fiţe... Patetic, jalnic şi...şi...şi nu mai are rost să continui. Suntem invadaţi de piţipoance manechinuite, recunoscute şi notorii, de piţipoance ratate care se împrietenesc cu cele enumerate mai înainte pentru a-şi satisface orgoliu şi a se simţi cineva. Vedem piţi fotomodele de liceu "cunoscute" care sunt practic asaltate de piţi-ii-le ratate de facultate care nu au avut ocazia să fie ca astea mai mici. Oricum văd că e un trend să fi liceană şi fotomodel în acelaşi timp, mai ales să participi la tot felul de castinguri gen ăla a lui Bote.
Să nu credeţi că iert şi partea masculină. Găsim Don Juani, Jose Mugueli, Jose Fernando şi Jose Fernando. Îi găsim totuşi mai rezonabil ca fotomodeli dar e clar că pe wall-urile lor găsim mereu comentarii cu apelativele, "pisi","iubi","frumoaso", şi bla, bla, bla.
Nu are rost să mai continui să-i caracterizez. O fac unii specialişti mai cu puţină subiectivitate. Eu îi văd pe aceşti indivizi ca fiind unii superficiali, oportunişti, parveniţi în care centrul universului e propria persoană.
Gata nu mai zic nimic. Doar delectaţi-vă în continuare cu articolul de mai jos. Pace vouă!
Facebook, raiul narcisistilor
sursa: Garbo.ro
Facebook-ul si alte retele de socializare pot fi asemuite unui platou de filmare. Acolo putem sa controlam fiecare aspect al felului in care aparem in fata celorlalti, putem sa construim scenarii si sa aratam doar cele mai favorabile aspecte ale persoanei noastre. Facebook-ul este raiul narcisistilor. Veti vedea de ce.
Viitorul copilului tau e important? Fa-ti o asigurare ING si castiga o excursie la Olimpiada!
Cel mai cunoscut site de socializare este raiul narcisistilor, dupa cum arata un studiu publicat de catre jurnalul Cyberpsychology, Behaviour And Social Networkin.
Reteaua de socializare Facebook are darul de a ne oferi posibilitatea sa controlam felul in care vrem sa fim perceputi de catre prieteni sau straini, a aratat studiul realizat de catre Soraya Mehdizadeh de la Universitatea York din Canada. 100 de persoane (50 de barbati si 50 de femei) au luat parte la acesta cercetare.
Aceste persoane au fost examinate psihologic pentru a se stabili cat de mult le place sa isi dea importanta si in acelasi timp cat de mult ravnesc atentia si aprobarea celorlalti si cum se manifesta aceste aspecte ale personalitatii umane pe Facebook.
Cum se manifesta narcisismul?
Conform studiului semnat de Soraya Mehdizadeh, narcisismul este un tipar al grandiozitatii, al nevoii de atentie, de admiratie si reprezinta un simt exagerat al propriei importante care se manifesta in toate modurile.
Narcisismul este asociat cu o perceptie proprie pozitiva asupra unor trasaturi proprii cum ar fi inteligenta, atractivitatea fizica si puterea. Dupa cum arata mai toate teoriile despre narcisism, utilizarea intercatiunii sociale este implicata doar pentru a hrani stima de sine narcisista.
Narcisistii nu se concentreaza prea tare pe relatiile inter-personale apropiate, pe caldura relatiilor sau pe alte aspecte pozitive ale comunicarii cu oamenii. Pentru ei, relatiile nu sunt altceva decat o alta modalitate de a se arata populari si plini de succes.
Din acelasi motiv, narcisistii isi vor cauta si parteneri atragtori si cu un status social ridicat, fara sa investeasca prea mult timp in aceste relatii, insa. Pentru ei, relatiile nu sunt altceva decat glorie publica.
Site-urile de socializare si mai ales Facebook, constituie deci o resursa importanta pentru analizarea tipologiei narcisistului. Facebook este considerat un teren foarte fertil pentru narcisism. Pentru narcisisti, acesta este mediul ideal, acela unde se pot detasa fara probleme de partea emotionala, construindu-si in schimb o identitate care sa merite a fi adulata de catre un public numeros.
Comunicarea online prin intermediul retelelor de socializare a generat astfel, o noua forma de auto-prezentare. Aceasta unealta sociala online ne ofera posibilitatea de a analiza manifestarea personalitatii si constructia identitatii in zilele noastre.
In viata de zi cu zi, prin contactul si comunicarea face-to-face (fata in fata), caracteristicile fizice si cunostintele noastre despre o anumita persoana formeaza identitatea sa. Este o identitate stabila si tri-dimensionala. Cunosti acea persoana, astfel este foarte dificil pentru ea sa isi demonstreze un alt sine sau sa creeze impresii care sunt in neconcordanta cu ceea ce stii tu despre ea. Lucrurile se schimba insa atunci cand vine vorba despre comunicarea online.
Care este relatia dintre personalitatea offline (reala) si personalitatea online, aceea a auto-reprezentarii?
Aceeasi cercetare a mai aratat ca oamenii se comporta diferit fata de realitate, interactionand in mediul online. Cand vine vorba despre identitatea online, vorbim insa despre altceva, fiindca in spatiul virtual putem crea identitati ideale, identitati care nu se suprapun neaparat cu ceea ce un om este si in viata de zi cu zi.
Facebook-ul si alte retele de socializare pot fi asemuite unui platou de filmare. Acolo putem sa controlam fiecare aspect al felului in care aparem in fata celorlalti, putem sa construim scenarii si sa aratam doar cele mai favorabile aspecte ale persoanei noastre.
In cadrul studiului de la Universitatea York, paginile de Facebook ale participantilor la studiu au fost analizate pentru a vedea modul in care acestia utilizaeaza anumite prcatici pentru a se auto-promova. Astfel, au fost analizate: a) Sectiunea About me (Despre mine) b) Poza de profil c) primele 20 de fotografii din sectiunea Pozele mele (My Photos) d) Sectiunea de Notite, in eng. “notes” si e) modul in care utilizatorii isi updateaza statusurile.
Auto-promovarea online este definita ca fiind orice informatie descriptiva textuala sau vizuala care este postata pentru a-i persuada pe ceilalti in legatura cu cele mai deosebite calitati ale utilizatorului profilului de Facebook.
Cercetarea a mai gasit ca exista o legatura si intre sentimentul de slaba auto-stima si activitatea foarte intensa pe Facebook. Nu e de mirare ca, in perioadele noastre de instabilitate emotionala, retelele sociale par sa devina acea modalitate prin care incercam sa ne recastigam stima de sine.
Stima de sine si modul cum ne prezentam celorlalti
In psihologie, stima de sine defineste modul cum o persoana isi auto-evalueaza valoarea, per ansamblu. Toti oamenii au o nevoie vitala sa isi mentina si/ori sa isi creasca aceasta valoare, astfel indivizii se lupta pentru a-si conserva stima - de- sine atat in mediul online, cat si in cel offline (real).
Oamenii cu o stima de sine scazuta sunt de asemenea, foarte activi in cadrul retelelor de socializare. Aici ei isi pot ridica foarte usor capitalul de incredere, prezentandu-se oamenilor in cele mai pozitive ipostaze, pentru a beneficia de adulatie si pentru a-si creste astfel, stima de sine.
Exista o corelatie intre cat de narcisista este o persoana si numarul intrarilor sale pe Facebook intr-o zi, a aratat studiul. Oamenii cu o stima de sine joasa prezinta de asemenea o forma de narcisism, spun cercetatorii. Acestia sunt si cei care isi monitorizeaza mai des profilul de Facebook si au o activitate mai bogata pe site-ul de socializare.
De asemenea, au fost gasite si diferente de gen cu privire la modul in care femeile si barbatii folosesc Facebook pentru a se auto-promova. Barbatii s-au dovedit a fi mai atenti in privinta cuvantului scris, postat pe Facebook, in timp ce femeile pun mai mult pret pe ce fel de fotografii isi promoveaza pe pagina lor. In acest fel, indiferent de gen, indivizii isi asigura popularitatea.
Facebook-ul este raiul narcisistilor fiindca aici ei pot sa isi gestioneze identitatea ideala, acea imagine de sine perfecta. De exemplu, utilizatorii isi selecteaza fotografiile care ii flateaza sau scriu descrieri despre ei insisi pentru a se auto-promova. Prin intermediul acestor identitai ideale, oamenii vor sa castige respectul si aprobarea celorlalti, pentru ca toate raspunsurile pe care le primesc la postarile lor, nu sunt altceva decat regulatoare ale stimei de sine narcisiste.
Facebook-ul este astazi, mai mult decat o unealta de comunicare ci si doza noastra zilnica de narcisism.
sâmbătă, 11 iunie 2011
Parcul...spaţiu dezolant...
Mă duc să arunc gunoiul. Mereu trec prin acelaşi spaţiu dezolant, ceea ce a fost pe vremuri un parc şi încă se străduieşte să pară unul.
Nu este împrejmuit, iarba creşte ca la ea acasă. Cărările sunt bine bătucite şi pe alocuri pe unde se mai joacă fotbal la fel pământul e bătucit.
Am traversat pe diagonală parcul. În mijlocul lui "tronează" topoganul de fier sub care şi-a găsit locul de dormit un "domn" tare ostenit. Evident că s-a simţit ca la el acasă. Şi-a scos cizmele de cauciuc, şi le-a aruncat undeva în spate. Dar pentru aceea statea lângă braţele sale o sticlă de 2 litri de Noroc. Stătea în picioare, nerăsturnată, foarte curată. Poate că omul a avut Noroc că a găsit un loc unde să doarmă. Trec mai departe fiindcă nu-şi are rostul să mă holbez la asemenea peisaje. Mai încolo văd doi căţei negri, cu blana zburlită şi murdară care săracii de ei aşteptau să le dau ceva de mâncare. Mi s-a rupt sufletul când i-am văzut dar ce să faci când nu ai puterea de a-i ajuta. Trec mai departe şi ajung la tomberoane. Ce să speri la unele în care se colecteaze gunoiul cu scopul de a se recicla. Tomberoane mari şi albe cu rugină pe ici, pe colo. Şi într-unul dintre ele cineva deja făcea deja "sortarea", mai ales ca de marginea toberonului erau agăţate vreo 5-6 plase.
Dezolant nu?
Parcul e vai şi amar de el. Cică Primăria l-a mai cosmetizat puţin. A vopsit topoganul, a pus 2 leagăne, 2 balansoare, 2 bări de căţărat şi cu asta s-a spălat pe cap.În rest nimic nou...au fost luate ţevile cele uriase pe care alergam când eram copil, leagănele cele vechi tot rupte şi ruginite sunt.
Domneşte mizeria fiindcă noi oamenii suntem mizerabili.
Ştim să tot vorbim că nu se face nimic, dar noi nu suntem capabili să facem nimic. Şi ne mai întrebăm încotro ne îndreptăm. Degeaba avem pretenţia la conduită morală când găsim oameni dormind sub topogane. Mi-e silă.
Pace vouă.
Nu este împrejmuit, iarba creşte ca la ea acasă. Cărările sunt bine bătucite şi pe alocuri pe unde se mai joacă fotbal la fel pământul e bătucit.
Am traversat pe diagonală parcul. În mijlocul lui "tronează" topoganul de fier sub care şi-a găsit locul de dormit un "domn" tare ostenit. Evident că s-a simţit ca la el acasă. Şi-a scos cizmele de cauciuc, şi le-a aruncat undeva în spate. Dar pentru aceea statea lângă braţele sale o sticlă de 2 litri de Noroc. Stătea în picioare, nerăsturnată, foarte curată. Poate că omul a avut Noroc că a găsit un loc unde să doarmă. Trec mai departe fiindcă nu-şi are rostul să mă holbez la asemenea peisaje. Mai încolo văd doi căţei negri, cu blana zburlită şi murdară care săracii de ei aşteptau să le dau ceva de mâncare. Mi s-a rupt sufletul când i-am văzut dar ce să faci când nu ai puterea de a-i ajuta. Trec mai departe şi ajung la tomberoane. Ce să speri la unele în care se colecteaze gunoiul cu scopul de a se recicla. Tomberoane mari şi albe cu rugină pe ici, pe colo. Şi într-unul dintre ele cineva deja făcea deja "sortarea", mai ales ca de marginea toberonului erau agăţate vreo 5-6 plase.
Dezolant nu?
Parcul e vai şi amar de el. Cică Primăria l-a mai cosmetizat puţin. A vopsit topoganul, a pus 2 leagăne, 2 balansoare, 2 bări de căţărat şi cu asta s-a spălat pe cap.În rest nimic nou...au fost luate ţevile cele uriase pe care alergam când eram copil, leagănele cele vechi tot rupte şi ruginite sunt.
Domneşte mizeria fiindcă noi oamenii suntem mizerabili.
Ştim să tot vorbim că nu se face nimic, dar noi nu suntem capabili să facem nimic. Şi ne mai întrebăm încotro ne îndreptăm. Degeaba avem pretenţia la conduită morală când găsim oameni dormind sub topogane. Mi-e silă.
Pace vouă.
încotro ne îndreptăm?...
În ziua de azi se pare că toţi trăim după o perdea. Nu ne arătăm cine suntem cu adevărat, facem cele mai mincinoase confesiuni pe care doar un om născut ieri le crede.
Pretindem că suntem prietenii cuiva dar nu dăm doi bani pe acea persoană, chiar puţin ne pasă de ea, de sentimentele ei, de speranţele ei, de visele ei... într-un cuvânt calcăm în picioare tot ce o reprezintă.
Ne face o confesiune care se presupune ca ramane între anumite persoane şi defapt ştie tot satul acea fărâmă din sufleţelul ei.
Suntem ipocriţi şi de neînţeles. Ne săpăm pe la spate unii pe alţii şi pentru aceea ne confesăm reciproc.
Dăm o nouă dimensiune noţiunilor. Cum ar fi prietenia. Spunem că suntem prieteni, buni amici, dar facem lucruri care depăşesc acea limită. Sau băgăm strâmbe peste tot ca bunului nostru prieten să-i meargă "bine", dar pentru aceea îi împărtăşeşti cele mai negre temeri şi coşmaruri.
Nu mai înţeleg nimic. Ceea ce se întâmplă azi mă debusolează. Şi nu ştiu încotro să mă îndrept. O soluţie ar fi să port în continuare acea mască de om împăcat cu sine şi restul lumii. Împăcată cu mine însumi sunt. Încrederea e mai greu de găsit.
Totul mi se pare năruit...sau totul se redimensionează...şi unii dintre noi, mai "învechiţi" nu ne putem adapta.
Pace vouă!
Pretindem că suntem prietenii cuiva dar nu dăm doi bani pe acea persoană, chiar puţin ne pasă de ea, de sentimentele ei, de speranţele ei, de visele ei... într-un cuvânt calcăm în picioare tot ce o reprezintă.
Ne face o confesiune care se presupune ca ramane între anumite persoane şi defapt ştie tot satul acea fărâmă din sufleţelul ei.
Suntem ipocriţi şi de neînţeles. Ne săpăm pe la spate unii pe alţii şi pentru aceea ne confesăm reciproc.
Dăm o nouă dimensiune noţiunilor. Cum ar fi prietenia. Spunem că suntem prieteni, buni amici, dar facem lucruri care depăşesc acea limită. Sau băgăm strâmbe peste tot ca bunului nostru prieten să-i meargă "bine", dar pentru aceea îi împărtăşeşti cele mai negre temeri şi coşmaruri.
Nu mai înţeleg nimic. Ceea ce se întâmplă azi mă debusolează. Şi nu ştiu încotro să mă îndrept. O soluţie ar fi să port în continuare acea mască de om împăcat cu sine şi restul lumii. Împăcată cu mine însumi sunt. Încrederea e mai greu de găsit.
Totul mi se pare năruit...sau totul se redimensionează...şi unii dintre noi, mai "învechiţi" nu ne putem adapta.
Pace vouă!
vineri, 3 iunie 2011
smile ... but don't be ignorant
Zâmbiţi, mâine va putea fi mai rău. Defapt rău e mereu dar pentru aia nu trebuie să stăm bosumflaţi. Găsiţi orice motiv să zâmbiţi, că doar o viaţă avem. Suntem înconjuraţi de oameni nasoli, dar nu trebuie să fim trişti din cauza lor. Trebuie să învăţăm să le zâmbim, să le dăm peste bot şi să le arătăm că ne merge bine. Frustrarea va fi de partea lor.
Eu una sunt sătulă să mai văd şi să stau să analizez de ce suntem înconjuraţi de asemenea "căpuşe", parveniţi, care te sapa pe la spate ca să le meargă lor bine, nişte mincinoşi care nici măcar puşi în faţa faptului nu recunosc nimic, şi pentru aia în viziunea lor sunt niste oameni de o valoare morală excepţională.
Nu am să mă mai stresez cu voi, şi nici oamenii care mai au câtuşi de puţină moralitate şi corectitudine. Nu mai supun oamenii la teste pe care ştiu din start că le pică unii cu brio. Probabil că voi fi ceva mai tăioasă şi răutăcioasă.
Posibil ca oamenii sănătoşi moral şi-au schimbat atitudinea în modul acesta mai devreme dar neah... eu am tot vrut să mai dau şanse, că aşa sunt eu, mai naivă, tind să cred că oamenii se schimbă, că merită şanse.
În continuare trebuie să trăim frumos, să ştim să râdem, căci viaţa e frumoasă aşa oricum ea uşoară, grea...Nu uitaţi să zâmbiţi, să trăim clipa, să nu avem regrete, să fim spontani...totul va fi bine...
CARPE DIEM quam minimum credula postero... memento mori - Traieşte clipa astăzi, fără să ai încredere ăn ziua de mâine...nu uita prietene ca eşti muritor
Azi dimineaţă am râs copios (râd şi acum ce e drept) pe seama unui biet câine ce visa şi sărmanul de el nu s-a trezit prea bine. Sper că va merge. Have fun!
Eu una sunt sătulă să mai văd şi să stau să analizez de ce suntem înconjuraţi de asemenea "căpuşe", parveniţi, care te sapa pe la spate ca să le meargă lor bine, nişte mincinoşi care nici măcar puşi în faţa faptului nu recunosc nimic, şi pentru aia în viziunea lor sunt niste oameni de o valoare morală excepţională.
Nu am să mă mai stresez cu voi, şi nici oamenii care mai au câtuşi de puţină moralitate şi corectitudine. Nu mai supun oamenii la teste pe care ştiu din start că le pică unii cu brio. Probabil că voi fi ceva mai tăioasă şi răutăcioasă.
Posibil ca oamenii sănătoşi moral şi-au schimbat atitudinea în modul acesta mai devreme dar neah... eu am tot vrut să mai dau şanse, că aşa sunt eu, mai naivă, tind să cred că oamenii se schimbă, că merită şanse.
În continuare trebuie să trăim frumos, să ştim să râdem, căci viaţa e frumoasă aşa oricum ea uşoară, grea...Nu uitaţi să zâmbiţi, să trăim clipa, să nu avem regrete, să fim spontani...totul va fi bine...
CARPE DIEM quam minimum credula postero... memento mori - Traieşte clipa astăzi, fără să ai încredere ăn ziua de mâine...nu uita prietene ca eşti muritor
P.S. şi un citat pe care l-am descoperit la un coleg pe facebook şi tare mult mi-a plăcut.
"Individul care nu se interesează de semenii săi este acela care întâlneşte cele mai mari greutăţi în viaţă şi care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste fiinţe se găseşte cel mai mare număr de rataţi." Alfred Adler...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)