Ghici!

"Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla..."

Ghiciţi poetul...daca ştiţi şi titlul şi mai bine

"un house mai poderat" Festivalul medieval "Cetăţi Transilvane"

A început şi mult aşteptatul Festivalul medieval de la Sibiu "Cetăţi Transilvane". Nu am fost la deschidere, dar cei care l-au deschis mai mult şi-au bătut joc. Cel puţin aşa mi se pare mie că reiese din următoarea înregistrare.

Cavalerii au în plan numai "băutură şi femei", iar domniţele s-au simţit "ca în Ibiza" cu "un house mai poderat".

Foarte medievali tataie! Costumele nu îi fac medievali...dar neah...Haina face omul în ziua de azi.

Eu înţeleg că umorul e ceea ce îi reprezintă dar se puteau adapta şi ei...se mai şi glumea în Evul Mediu, nu-şi turnau oamenii cenuşă în cap. Dar faceţi glume de toată jena.

Şi ce să mai spun...Mă bucur că Sibiul este un oraş "mişto".


P.S. Mulţumesc frumos pentru material...o probă numai bună că alţii iau orice ca pe o glumă

http://operatorchan.org/t/src/t256654_n129753_I_dont_want_to_live_on_this_planet_anymore.jpg

playing the cello

În amurg totul se retrage. Poate definitiv. Vietăţi se retrag pe muzica în surdină.
Violoncelul sună atât de dramatic, parcă ceva vrea să se sfârşească.
Se sfârşeste doar o altă zi.
Sau se sfârşeşte un om răpus. Şi doar violoncelul îi mai îndulceşte amurgul. Şi parca suna aşa Apocalyptic(a).

Ce se ascunde pe sub fard

Fardul ascunde multe. Nu. Nu vreau să vorbesc despre cel mai bun prieten al piţipoancelor când e vorba de spoială.
Un machiaj simplu şi discret la o simplă persoană ascunde o lungă poveste.
Fardul oferă expresivitate unui ochi mult prea plâns. Ascunde roşeaţa şi îl face mai vesel.
Ochiul, oricât l-ai farda tot va păstra ceva din tristeţe. Dar va fi frumos.
Fardul impune şi disciplină ochiului. Trebuie să se abţină să nu plângă, astfel tot ce trebuia să ascundă dezgoleşte şi mai mult. Doar o lacrimă i se permite. Şi acea lacrimă este cea mai expresivă manifestare a tristeţii.
Suntem triste din mii şi mii de motive. Fie greutăţile vieţii ne-a înconvoiat prea mult şi durerea poverii e prea mare. Suntem triste când vedem suferinţa celorlalţi, mai ales a celor nevinovate. Suferim când cei la care ţii ca la ochii din cap te dispreţuiesc pentru simplul fapt că sufleteşte le aparţi.

Azi eu port un fard...

Când ne dăm importanţă prea multă...

...ne băgăm în "zeamă" pentru că nu avem prea avem altceva de lucru. Schimbăm prefixul şi asta ne face oameni inteligenţi şi cu principii. Avem o aşa experienţă de viaţă cum nu s-a mai văzut şi sunt un punct de reper, un model demn de urmat încârcat cu maxime...de toata jalea!
Simţim nevoia de atenţie...şi pentru a ieşi din banalitate facem orice e posibil. Trăcănim aiurea, ne băgăm în seamă când nu este cazul, vorbim pe lângă subiect doar de dragul de a vorbi.
Numărul de cuceriri în rândul reprezentanţilor de sex opus nu îţi aduce experienţă de viaţă. Doar doar cineva încuiat poate crede că aşa ceva te face om trecut prin multe.
Vorbărie multă, pierderea în idei...ce să mai spun, aceşti oameni nu au sufieciente cuvinte să se exprime mai bine. Nu le plac lucrurile simple. Cu cât sunt mai complicaţi cu atât sunt mai "isteţi", mai interesanţi.
Îşi permit să critice şi să vorbească vrute şi nevrute că dee, "trăim într-o ţară liberă" dar ei nu au auzit de tăcerea din bunul simţ. Şi culmea, bunul simţ mereu lipseşte celor care mai simţitori. Am trăit şi vremea să-mi spună unul dintre dobitocii planetei că eu sunt nesimţită pentru că eu mai şi vorbesc...şi mereu am tăcut din curtoazie. Mda...ştiu...azi e considerată o prostie...
Mai bine să fiu considerată o proastă dar sunt cel puţin împăcată cu conştiinţa mea.

Cui nu-i place să tacă şi să înghită...aşa de bun simţ. Poate îl veţi învăţa.

doleanţă

Am şi eu o doleanţă,
Nu râde pe sub mustaţă.
Poate nu îţi prea convine
Fă bine şi stai pe vine.
Bagă bine la cutie
O să-ţi prindă bine, nu se ştie.
Nu mai face pe inteligentul
Că te dă gol intelectul.

Vreau  să am şi eu pace
Nu-mi pasă dacă-ţi place.
Poa' să pută a friptură
Sau să vină o viitură
Vreau să taci şi să asculţi
Poa' s-audă şi mai mulţi.

Îţi cam trebuie un bobârnac
N-ai să pui niciun capac
Poate doar la un canal
Căci eşti un nul banal.

Vreau să stai pe-acasă
De tine sincer nu-mi pasă.
Ţii doar umbră pamantului
Şi ai figura alcoolicului.

Baţi în zadar câmpii
Te înţeleg doar tâmpii
Eşti doar un semi colacar
Ce se spânzură de-un fular...

Pace vouă...Cui nu-i place să nu citească. Criticii să se abţină, să se suie pe-o colină...

[abureală]

the truth hurts and lies worse

Ne îndepărtăm unii de alţii. O facem din rea voinţă, din inconştienţă sau pentru că nu avem încotro.
Adevărul este crud dar nu te doboară ca o minciună veche şi plină de semnificaţie.

Suntem cei mai buni prieteni, dar de ce? Ce ne leagă atât de mult? Poate o mare minciună. Trecem împreună prin ce este mai greu, ne acoperim spatele reciproc, chiar ţinem unii la alţii ca la nişte fraţi.
Ne certăm din motive banale, din orgolii prosteşti şi uite aşa ne dezbinăm. Aşa se ajunge la epoca solitudinii.

Solitudinea e groaznică... În ea suntem pierduţi...lipsiţi de încredere, plini de sentimente negre. Pe cei care îi consideram prieteni îi săpăm pe la spate. De ce? Pentru că pierdem esenţialul. Filozofăm cum că mereu suntem trădaţi, înşelaţi. Poate am cerut-o. Poate am făcut acelaşi lucru mai înainte dar nu vrem a recunoaşte.

Hai să facem ceva mai bun...Să ne recunoaştem greşelile, să spunem adevărul şi să ne mai dăm o şansă. Ura şi tristeţea să le înlocuim cu sentimente mai bune şi zâmbete...Îndoiala să nu-şi mai găsească culcuş în sufletul nostru...trebuie să facem ceva, să ne schimbăm...astfel vom rătăci singuri pe-un câmp sterp.

P.S. Imaginea nu-mi aparţine...
Trudi...la cât mai multe desene pline de inspiraţie.

Arm' Jos!

Laşi totul baltă...pari să îţi iei rămas bun...Laşi arma, aproape că o arunci, aşa, în silă. Dar nu renunţi...renunţi doar a fi cavalerul prost ce iese în faţă, doar, doar vii cu o izbândă. Războaielenu se câştigă cinstit.
Te retragi în tăcere şi laşi să iasă la rampă nulităţile cele voinice.
Nu. Nu te lupţi cu morile de vânt că doar nu eşti Don Quijote, încă mai ai capul pe umeri.
Păşeşti cu paşi repezi, şi mai faci o scurtă oprire...Doar întorci capul să vezi ce lume nebună laşi în urmă...Încuiaţii te vor considera un laş...că renunţi...adevărata luptă acum începe, între minţile luminate şi gândurile înţelepte.

Primum vivere et deinde philosophari.

Meşteşug şi artă

Primul Festival Medieval din Sebeş a adunat diverşi artişi dintre care, din punctul meu de vedere au fost memorabili: Olarul şi trupa Bordo Sarkany.

Oamenii aceştia sunt geniali în tot ce fac. Ungurii de la Bordo Sarkany sunt nemaipomeniţi. Cânta cu o aşa măiestrie şi virtuozitate. Ce e drept eu nu am mai ascultat muzică medievală live niciodată. Păcat că le-a stricat muzica nişte ţoape care la ţopăiala lor extra simplă nu se sincronizau.
Îmi plăceau atât de mult cum cântau ungurii încat începusem să ţopăi subtil în spatele lor. Era entuziasmul acela ca la un concert super unde nu poţi sta locului. Îţi dai seama cum ar fi fost muzica lor cu o animaţie cu foc. GENIAL!
Publicul îi iubea, la rândul lor iubeau publicul şi erau numai un zâmbet.

Olarul...Doamne ce minunăţii ieşeau din mâinile sale...Şi de la 2 lei în sus îţi făcea pe loc tot ce îţi doreai, de la ulcioare, cănuţe, farfurioare şi restul. Nu înţeleg de ce meseria asta nu se mai practică. E superb să priveşti cu câtă uşurinţă modelează olarul lutul. Parcă se cunoşteau dintotdeauna.
Era uimitor cum cu o simpla atingere olarul dădea o formă atât de perfectă. Totul părea atât de uşor, atât de simplu.

Deja mi-e dor de atmosfera de acolo. Abia aştept următorul festival medieval. Deja vreau suveniruri! He he!

O altă faţă a Sebeşului

De Sebeş mă leagă o mulţime de lucruri.Prima oară l-am vizitat în liceu într-o excursie în care ţinta principală a fost Râpa Roşie. Prima impresie: un orăşel micuţ, cam sărăcăcios unde nu te poţi aventura oricând şi neînsoţit. Cine trece pe acolo totuşi merită să te opreşti măcar să vizitezi Biserica Evanghelică Lutherană. Această biserică ce datează din secolul XIII oferă culoare oraşului şi stârneşte curiozitatea. Râpa Roşie este o rezervaţie geologică cu o suprafaţă de 25 hectare situată la cca 3 km de oraş. Încă de la intrare în oraş privirea îţi fuge către formaţiunile de argile, gresii şi marne roşii cărăzimii. Eu o recomand pentru cei care au chef de hoinărit pe coclauri dar nu prea au o condiţie fizică prea bună.
Al doilea lucru ce mă leagă de acest oraş este faptul că am lucrat aici o săptămână. Am lucrat în zona centrală. Am descoperit în principiu o populaţie mai săracă. În oraş rămân vârstnicii şi tineretul până în 18 ani. Restul pleacă la studii sau în oraşe mai mari unde îşi pot face un rost mai bun.
Străzile sunt înguste, parcă totul e aglomerat.Frumos este parcul Arini care seamănă cu parcul Sub Arini din Sibiu numai că trebuie îngrijit mai mult. Acolo există o pensiune superbă cu o bază de agrement foarte tare...N-am să uit pensiune "La Unchiul Nicky" unde confortul îşi spune cuvântul.
Al treilea lucru ce mă leagă este primul festival medieval de aici. Oraşul s-a preschimbat...avea o altă faţă. Era mai viu, oamenii mai zâmbitori şi era un aer medieval. Localnicii erau foarte entuziasmaţi, mai ales că in oraşul lor nu a mai fost niciodată aşa ceva.Totul a fost aproape ca de poveste. Eram admiraţi pentru costume, lupte şi dans. Copii erau cei mai enziasmaţi. Fetiţele îşi doareau cu ardoare să înveţe paşi de dans iar băieţeii să încerce o spadă.Când eram în parada oamenii ieşeau în porţi şi ne sorbeau din priviri. Trecătorii parcă nu ştiau cum să facă să ne fotografieze pe toţi. Cameramanii şi fotografii ne-au însoţit pe parcursul întregii parade. Ce mai...lumea s-a oprit în loc să vadă cavalerii şi domniţele.
Seara era a rock-ului...Trupe ca Riff, Viţa de Vie, Pheonix sau Ioan Gyuri Pascu au ridicat în picioare publicul sebeşean. Viţa de Vie şi Pheonix au facut un show incendiar cum Sebeşul nu a mai văzut.Sebeşul s-a preschimbat...un alt oraş a devenit...semn că se pot întâmpla şi lucruri bune.Şi sper să se mai întâmple...sebeşenii merită.Oraşul merită. Dacă treci pe acolo nu ezita să faci un popas...nu regreţi.Fii tu care-l aduce pe drumul cel bun!

New single Evanescence

Luni, 8 august (ora SUA), trupa ofera pe MTV ultimul single „What you want”, in direct de la Nashville. Show-ul va incepe cu un interviu extins al trupei.
„Suntem atat de emotionati pentru luni!" a declarat Amy Lee, solista trupei intr-o declaratie pentru MTV News. „Sunt foarte incantata sa impartasesc in cele din urma acest lucru cu fanii nostri Noi nu puteam astepta!".

Get More: MTV Shows