"OI DE CAMERUN NU TREBUIESC TUNSE
marți, 10 aprilie 2012
oi de camerun:))
am găsit un site "fain" despre oile de camerun. trăiesc cu impresia că cel care a făcut site-ul nu ştie o boabă de română. cel mai probabil a fost ajutat de sfântul Gogu traducătorul. enjoy!!!
"OI DE CAMERUN NU TREBUIESC TUNSE
"OI DE CAMERUN NU TREBUIESC TUNSE
vineri, 6 aprilie 2012
e pasiv...
Postul Paştelui... toată lumea se străduieşte să fie pioasă, să se "îngrijească" de suflet. Măcar dacă ar face-o ca la carte!
Este o aşa ipocrizie, cel puţin babele asta ne şi arată. Vin pe la uşi în prag de Paşte tot felul de sectanţi dornici să te convingă să-ţi "găseşti" alinarea în biserile lor. Mi-e îmi par că umblă ca bieţii Juniori de la Rds să convingă să semneze contracte. Dacă nu te găsesc acasă îţi lasă fluturaşul în uşă.
Vin şi "brazilienii" noştri cu cazurile "sociale" şi cu drept dovadă nişte xeroxuri de proastă calitate. Tot invocă numele lui Dumnezeu doar, doar înduplecă omul să dea ceva mărunţiş.
Ne tot rugăm lui Dumnezeu. Ne rugăm pentru sănătate, înţelepciune, prosperitate, să ne ferească de rele.
Binele ştim bine că nu vine singur dar uneori răul vine şi ne dărâmă în ciuda tuturor măsurilor de precauţie.
Părerea mea? Dumnezeu e cam pasiv. Credeam în bunătatea sa nemărginită când eram copil, aproape că îmi era spălat creierul. A fi om bun pare-se că nu aduce prea multe foloase. Amărâtului nu-i prinde prea bine să stea să aştepte să se întâmple minuni de la Cel de Sus pentru că asta nu se va întâmpla.
Dumnezeu parcă a fost pasiv de nu ştiu câte ori. Am trecut prin două războaie mondiale, multe alte războaie, chiar şi de câte o sută de ani. Ne-am omorât unii pe alţii din fel şi fel de motive şi nu a făcut nimic. Am asistat ştergrea(aproape) de pe faţa pământului a evreilor, POPORUL ALES.
Atât de mult îşi iubeşte odraslele? Ne ducem de râpă şi rugăciunile fierbinţi nu ne ajută.
Dacă pierd ceva nu aştept minunea să îmi rămână aşa, pur şi simplu. Nu mai aştept minuni, fiindcă al nostru Creator e pasiv. Unii oameni s-au speriat de gândirea mea. În esenţă, e doar realistă.
Este o aşa ipocrizie, cel puţin babele asta ne şi arată. Vin pe la uşi în prag de Paşte tot felul de sectanţi dornici să te convingă să-ţi "găseşti" alinarea în biserile lor. Mi-e îmi par că umblă ca bieţii Juniori de la Rds să convingă să semneze contracte. Dacă nu te găsesc acasă îţi lasă fluturaşul în uşă.
Vin şi "brazilienii" noştri cu cazurile "sociale" şi cu drept dovadă nişte xeroxuri de proastă calitate. Tot invocă numele lui Dumnezeu doar, doar înduplecă omul să dea ceva mărunţiş.
Ne tot rugăm lui Dumnezeu. Ne rugăm pentru sănătate, înţelepciune, prosperitate, să ne ferească de rele.
Binele ştim bine că nu vine singur dar uneori răul vine şi ne dărâmă în ciuda tuturor măsurilor de precauţie.
Părerea mea? Dumnezeu e cam pasiv. Credeam în bunătatea sa nemărginită când eram copil, aproape că îmi era spălat creierul. A fi om bun pare-se că nu aduce prea multe foloase. Amărâtului nu-i prinde prea bine să stea să aştepte să se întâmple minuni de la Cel de Sus pentru că asta nu se va întâmpla.
Dumnezeu parcă a fost pasiv de nu ştiu câte ori. Am trecut prin două războaie mondiale, multe alte războaie, chiar şi de câte o sută de ani. Ne-am omorât unii pe alţii din fel şi fel de motive şi nu a făcut nimic. Am asistat ştergrea(aproape) de pe faţa pământului a evreilor, POPORUL ALES.
Atât de mult îşi iubeşte odraslele? Ne ducem de râpă şi rugăciunile fierbinţi nu ne ajută.
Dacă pierd ceva nu aştept minunea să îmi rămână aşa, pur şi simplu. Nu mai aştept minuni, fiindcă al nostru Creator e pasiv. Unii oameni s-au speriat de gândirea mea. În esenţă, e doar realistă.
luni, 26 martie 2012
dezamăgire
urăsc minciunile...le urăsc poate cel mai mult.
mereu acord încrederea cuvenită fiecărui om, poate ceva mai multă oamenilor la care ţin ca la ochii din cap.
întotdeauna merg pe încredere până în momentul în care anumite aspecte îmi trezesc suspiciuni.
nu cer mult...doar onestitate.
simt şi mi se confirmă că toată încrederea ce o acord mi-e călcată în picioare. fac ceva anume să cer aşa ceva?
orice legătură se dărâmă de la prima minciună. poate că o si uit dar nu uit că ştiu că sunt minţită.
totul e în derivă. ne minţim. nu mai vreau. totul se duce pe valea sâmbetei.
i feel so lost! it hurts so much
mereu acord încrederea cuvenită fiecărui om, poate ceva mai multă oamenilor la care ţin ca la ochii din cap.
întotdeauna merg pe încredere până în momentul în care anumite aspecte îmi trezesc suspiciuni.
nu cer mult...doar onestitate.
simt şi mi se confirmă că toată încrederea ce o acord mi-e călcată în picioare. fac ceva anume să cer aşa ceva?
orice legătură se dărâmă de la prima minciună. poate că o si uit dar nu uit că ştiu că sunt minţită.
totul e în derivă. ne minţim. nu mai vreau. totul se duce pe valea sâmbetei.
i feel so lost! it hurts so much
luni, 19 martie 2012
fila de azi...
Zi de relaxare...în principiu. M-am trezit la cât am avut chef, am ascultat numai ce am vrut, am început pregătirile pentru licenţă fiindcă am vrut.
Ce mi-aş fi dorit...aş fi vrut ca fosta mea dobitoacă, cică un fel de "şefă" să-mi fi depus banii ce m-i datorează.
Aş fi vrut ca dobitocii şi "necuvântătoarele" să nu-şi mai bage nasul unde nu trebuie...să nu se bage în "zeamă". Mai degrabă aş băga în seamă un maidanez flămând...merită mai multă atenţie.
Ce vreau acum expres?
Să vă vorbesc despre o trupă pe care o ascult de ceva vreme. Gotthard este o trupă hard rock şi heavy metal elveţiană care s-a bucurat de stabilitate şi prestigiu. Este genul de rock care cucereşte chiar şi genul de om hiper cuminte. (hehe, am reuşit să "convertesc"!). Când i-am descoperit am ascultat câteva melodii şi am văzut că îmi plac la nebunie, apoi am luat discografia şi am verificat dacă am toate albumele...uite aşa am intrat pe sfântul Wiki şi am aflat că solistul plin de carsimă, Steve Lee, nu mai este printre noi. M-am bucurat însă că au un nou solist numa' potrivit pentru trupă. Încă îl regret pe Steve, dar aştept cu nerăbdare urmatorul album care pare promiţător.
mai jos vă las cu 2 melodii,una dintre ele fiind cea cu noul solist, unica pe piaţa în momentul de faţă.
Ce mi-aş fi dorit...aş fi vrut ca fosta mea dobitoacă, cică un fel de "şefă" să-mi fi depus banii ce m-i datorează.
Aş fi vrut ca dobitocii şi "necuvântătoarele" să nu-şi mai bage nasul unde nu trebuie...să nu se bage în "zeamă". Mai degrabă aş băga în seamă un maidanez flămând...merită mai multă atenţie.
Ce vreau acum expres?
Să vă vorbesc despre o trupă pe care o ascult de ceva vreme. Gotthard este o trupă hard rock şi heavy metal elveţiană care s-a bucurat de stabilitate şi prestigiu. Este genul de rock care cucereşte chiar şi genul de om hiper cuminte. (hehe, am reuşit să "convertesc"!). Când i-am descoperit am ascultat câteva melodii şi am văzut că îmi plac la nebunie, apoi am luat discografia şi am verificat dacă am toate albumele...uite aşa am intrat pe sfântul Wiki şi am aflat că solistul plin de carsimă, Steve Lee, nu mai este printre noi. M-am bucurat însă că au un nou solist numa' potrivit pentru trupă. Încă îl regret pe Steve, dar aştept cu nerăbdare urmatorul album care pare promiţător.
mai jos vă las cu 2 melodii,una dintre ele fiind cea cu noul solist, unica pe piaţa în momentul de faţă.
joi, 1 martie 2012
calea către fericire
lacrimi nestemate,
lucruri ne-nsemnate,
cioburi sparte
şi idealuri deşarte.
multe păcate
trebuie spălate.
cărare către iertare,
drumuri către împăcare,
secrete în sertare,
gânduri către îmbarcare.
calea către fericire:
înlătură idealurile deşarte
de lume acestea ne desparte.
deschide drumul spre iertare,
aruncă secretele din sertare.
îmbarcă-te spre calea visului
trezeşte-te în miezul apusului.
iartă şi iubeşte,
cântă şi vorbeşte.
P.S. Uite Trudi că am mai scris ceva:))
lucruri ne-nsemnate,
cioburi sparte
şi idealuri deşarte.
multe păcate
trebuie spălate.
cărare către iertare,
drumuri către împăcare,
secrete în sertare,
gânduri către îmbarcare.
calea către fericire:
înlătură idealurile deşarte
de lume acestea ne desparte.
deschide drumul spre iertare,
aruncă secretele din sertare.
îmbarcă-te spre calea visului
trezeşte-te în miezul apusului.
iartă şi iubeşte,
cântă şi vorbeşte.
P.S. Uite Trudi că am mai scris ceva:))
sâmbătă, 11 februarie 2012
duminică, 5 februarie 2012
FIELD OF INNOCENCE...
zâmbet inocent, ochi veseli...
totul pare atât de frumos...prea frumos...e adevărat...
cam aşa ceva...pădurea e verde, cântecul ei profund se aude...
parfum de floare de câmp îl simt...sper el mă îndrept
treptat pădurea se pierde...
cărăruia se îngustă şi încet dispare...
unde-i acel câmp?
e doar un ZID!
un vânt vine spre mine menit parcă să mă alunge din pustiul spre care mă îndreptam.
zidul sună a gol...de parcă nimic nu ar exista acolo...e locul pierzaniei...
caut o uşă...la fie care pas devine din ce în ce mai rece...
uşa...nu există...
unde e câmpul promis?
Abandon...asta a fost de la bun început. Iluzia dulce a fost...
m-ai luat din întunecimi şi m-ai purtat în vise deşarte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)