Faceți căutări pe acest blog

duminică, 3 iulie 2011

"Simt enorm şi văd monstruos"

Deja mă cam doare capul prea des numai când încerc să ies şi eu puţin în lume. Văd că ies la rampă doar manechinuite preocupate de fanii săi şi de oamenii "nuli" şi "inexistenţi" care sunt "frustraţi" de existenţa lor, şi elita, spuma parvenită şi pupincuristă care contrazic cu propriile idei.
Văd o tendinţă la adolescenţi de a se preocupa de "discipline" total nefolositoare cum ar fi modelingul, se fac şcoli pentru aşa ceva...aşa numai, ca f*tomodelele să-şi satifacă mofturile, să arunce banii degeaba în loc să-şi plătească meditaţii să scape de corigenţe, doar, doar vor intra în Bac. Bacul se dovedeşte a fi un un mare dezastru de la an la an. Atâtea "creieraşe" nu au putut înţelege că un personaj dramatic al lui Camil Petrescu nu este niciun personaj din "Ultima noapte de dragoste,..."sau orice alt roman, ci unul dintr-o piesă de teatru. Şi mai fac şi tărăboi "că formularea cerinţei a fost una capcană". E o mare problemă dacă tu faci mari confuzii între noţiuni. Dar neah...ce să mai comentez...nu mai comentez nimic legat de acest subiect, că n-am dat eu bacul. Am trecut de el nu acum vreo 2 anişori fără prea multe probleme.
Inteligenţa frustrată...nici cu asta nu mai pot...dar nu am de gând să mai scriu ceva acum pentru am analizat-o de curând şi nu vreau să mă repet.
Şi ăştia care nu prea mă plac...n-aveţi ce face decât să mă înghiţiti aşa cum sunt. Spre nefericirea vostră eu exist şi am şi eu voinţă. Ştiu că pe multă lume incomodez dar aş aprecia să mi-o spuneţi în faţă nu să acţionaţi într-un mod penibil şi jalnic. Dar ce pretenţii să ai de la nişte laşi. Laşii nu ştiu altceva mai bun să facă decât să "critice", să bârfească pe la spate şi în faţă să pară ceea ce nu sunt cu adevărat...adică oameni de caracter.
Nu aveţi ce să faceţi decât să mă suportaţi. Oricum voi altă preocupare nu aveţi. Nu vedeţi că lumea se duce de râpă, chit că se tot vorbeşte de apocalipsă...2012 probabil e o mică fantezie, 2036...Apophis ne cam ameninţă cu o ciocnire de pomină, şi evident există posibilitatea să dispărem ca dinozaurii. Ar fi bine ca Apophis ăsta să se grăbească căci eu sunt plictisită de spectacolul lumii. La 50 de ani sau cat voi avea atunci probabil că voi fi o făptură îmbătrânită precoce fără chef de nimic şi o să-i rânjesc strâmb cu un reproş de genul "Nu puteai să te grăbeşti?".

Ne place să aberăm, să ne dăm importanţi...asta e lumea...şi neah, mi-am permis şi eu să aberez despre sfârşitul ei....

Pace vouă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu