Uneori ne dorim cu ardoare să treacă timpul să facem schimbările pe care ni le dorim. Copii vor să crească mari "să facă ce vor". Dat când ajung la maturitate îşi doresc o mică pauză din torenţii de responsabilităţi şi neajunsuri, îşi doresc să fie copii măcar o zi.
Mi-am dorit să treacă timpul, să pot arde anumite etape ale vieţii umane fireşti...Acum îmi doresc ca timpul să fi trecut mai încet.
Naivitatea e frumoasă când crezi în poveşti cu zâne, crăiese şi zmei. Dacă am putea da timpul înapoi.
Ajungi la un moment dat să urăşti trecutul, oamenii din trecutul tău...Anii trec...De ce tu încă îi mai urăşi? Ce a fost a trecut, ai supravieţuit, eşti viu şi întreg. Rănit ţi-a fost doar orgoliul care mai e şi prostesc. Nu face altceva decât să zbori ca un balon scăpat din mână. Orgoliul e şi mândria prostească...şi mai presupune şi alte neajunsuri despre care nu mi-am propus să vorbesc acum.
Tot ce a fost nu se mai poate schimba, dar te poţi schimba tu!
Parcă aş mai vrea să fiu în liceu...şi perioada aceea aproape că am urât-o...Mi-e dor de o prietenie strâsă...de susţinerea de atunci...Ajunsesem la concluzia că una dintre prieteniile acelea fusese una falsă...prin ochii de acum nu o mai văd chiar aşa. Asta pentru că au trecut ceva anişori.
Eu încerc să renunţ la orgoliul prostesc...nu mi-a adus decât numai neajunsuri, mai ales că am fost orgolioasă tocmai când nu a trebuit.
Trăiţi viaţa frumos...nu ştiţi când trece.
Cetitorule,
Iubeşte şi trăieşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu