o modă mereu "nedemodată"

Vreme ploioasă, mers teleghidat şi grăbit sa ajung la autobuz să merg până acasă să mănânc şi eu ceva.
Văd 2 specimene (căci altfel nu le pot spune) îmbrăcate de "oraş", probabil cu ţoalele cele mai bune.
Primul specimenŞ: statură medie, ten măsliniu, femelă, plină de zorzoane. Şi piţipoancele au obiceiul ăsta dar neah se mai acceptă. De la genunchi in jos dor şi jale, dar nu pe Valea Hârtibaciului (numele e al unui proiect din cadrul facultăţii, nu are relevanţă să vorbesc despre asta aici): ciorapi mov! nu sunt sigură dacă erau şi cu buline şi decupeuri maro. Şi troc-troc-troooc pe aproape de centru. Frate! Decupeuri cu şosete pe o vreme ploioasă?...
Ce să mai zic nu mai zic nimic, de atât sunt în stare o anumită categorie de oameni, nu am ce pretinde...dar...
la nici 20 de metri un alt specimen, aceleaşi trăsături.
Cu batic negru in cap, telefonul băgat pe sub batic, căci doamna era într-o conversaţie, geacă sau gecuţă imitaţie piele cel mai probabil, blugi mulaţi trapez dacă nu mă înşel(n-am nimic cu blugii astia, îmi plăceau pe vremuri) şi iar DECUPEURI...cu ciorapi de plasă:)) şi unghiile vopsite cu un vişiniu turbat.

Ştiu că sunt rea, că unii nu au avut norocul meu, că sunt oameni dezatru la capitolul modă, dar de când mă ştiu văd astfel de etalări pe Centru. Sunt sătulă! Sătulă ca şi de intelighenţia stresată să iasă în evidenţă cu ceva să te dea pe spate.

Mă deranjează "Damele" acestea cu gusturi proaste si care parca stilul lor e tras la indigo. Ies în evidenţă şi prin modul lor zgomotos de a se manifesta gen "Haoardeee!"

Cert e că moda asta niciodată nu se demodează. Rămâne în picioare cu toate reclamele lui Bote şi piţipoancelor lui, pardon aspirante la titlul de "Next Top Model".

Nici eu nu mă prea pricep să mă asortez că nu-mi place să-m bat capul cu asa ceva...dar totuşi...

Pace vouă!

P.S. Scuze dacă s-au strecurat greşeli, indiferent de gen... mă grăbeam să plec la facultate

Primăvara a venit...

...dar nu şi la mine.
Poate e astenia de primăvară,
poate nu sunt eu în apele mele.
Sau sunt dezamăgirile...
Azi e soare, mâine-i nor,
zilele trec ca un vapor,
ca-ntr-un port
sau ca maşinile la semafor.
La mine-i încă toamnă,
e încă toamna de astă toamnă;
timpul a ramas pe loc
sau am sărit în cealaltă toamnă.
Somnul mi-e la fel de lung şi rece,
starea de somnolenţă nu mai trece.
Mi-e dor de primăveri şi de veri însenitate,
cu puţine ploi riscante,
să vorbesc cu tunetele,
fotografii să-ţi facă fulgerele.
Ploile scurte de vară,
duminicile pe cate o carară*
de munte,
fără să vezi caprele cornute.
Azi sunt iar tomnatică,
dar parcă aş vrea să mă mai şi înveselesc,
şi să nu mai clocesc.
Aşa că...nu mă mai lăsaţi să hibernez,
vreau să mă înviorez!


*cărare

cu dedicaţie intelighenţiei frustrate...

Dragii mei tovărăşei ce mă înconjuraţi şi trebuie musai să vă suport,

Azi am chef să critic şi mi-a venit să vă critic pe voi. Voi, ăştia mai "dotaţi" întelectual, pupincurişti să ajungeţi sus. Ce am cu voi? Am multe, am de toate.
1. Mă scârţie pe creier discursurile voastre inteligente, faptul că vă băgaţi în seamă, faceţi pe filosfii şi-mi trântiţi citate din Cioran.
2. Tindeţi să acaparaţi totul. Vai dragă, sunteţi mai inteligenţi, sunteţi elita deci vă aparţine orice şansă de a face ceva nou pentru cunoaştere. E vorba de vreun concurs, olimpiadă sau schimb de experienţe, voi trebuie să fiţi acolo, că muritorii de rând nu au ce căuta. Stai frate, că suntem în secolul XXI, nu pe vremea Regulamentelor Organice. Toată lumea trebuie să aibă şanse, pretindeţi că e democraţie. Deci lasaţi şi pe cei mai "slabi" dotaţi (doar din punctul vostru de vedere!) să dovedească că pot, că pot să atingă nivelul vostru de mentalitate, concepţii de viaţă şi principii.
3. Sunteţi maeştri ai manipulării. Sunteţi ipocriţi cu feţişoare nevinovate, hipersensibili cand vi se reproşează ceva. Ştiţi să păreţi corecţi şi oneşti dar la final vă daţi arama pe faţă. Ştiţi cea mai bună metodă de a face omul să se simtă prost, să-l jigniţi şi în final să-l excludeţi, că nu are ce căuta acolo, mai ales cum a putut visa să poată întra în cercuri înalte.

Sunteţi ipocriţi, falşi şi pupincurişti, să mai adaug şi egoişti.
Nu vă suport. Vă daţi în spectacol, Bateţi surle şi trambiţe că faceţi şi dregeţi.
V-aş desfinţa din vorbe dar nu meritaţi efortul. Nu sunt la nivelul vostru, sunt genul de om ce îşi vede de traba lui, tac şi fac şi care vă ni vă agreează felul vostru de a fi.
Şi încă o chestie, nu suportaţi hazardul, dacă aveţi ghinion vi se pare ca lumea e împotriva voastră, pentru că în esenţă voi sunţeti mai frustraţi decât cei mediocrii, pentru că vă e teamă să nu fiţi depăşiţi de cineva simplu şi nu atât de complicat sau sofisticat ca voi.

Dacă nu vă place, tăceţi şi înghiţiţi în sec. Pentru că meritaţi.
Pace vouă, frustraţilor. Restul mediocrilor, ignoraţii, ignoranţa doare cel mai mult!


P.S. sorry dacă s-au strecurat greşeli...m-a cam luat valul:))

la ce sunt buni prietenii

...la o bârfă, la o poveste, la o distracţie. Poate pe post de ştergătoare de muci, atunci când boceşti de inunzi Pământul că lumea e rea cu tine, ca nu te mai suportă, că ea nu te mai înghite nici cum, că eşti în plus...
Prostii de genu. Have ever really a real bestfriend? Răspunsul meu e categoric nu. Ori nu i-am ales eu bine, ori nu m-au meritat sau nu i-am meritat eu.
Sunt mai multe tipuri de prieteni: cel inferior, egal şi superior.
Prietenul inferior: e cel care ţi-e inferior ţi-e. Evident că familia mereu îţi reproşează că te trage în jos, că te-a schimbat, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum. E tipul de om care nu prea are maniere, nu prea are principii de viaţă, face numai ce îl taie capul şi când dă cu capul în gard vine la tine şi boceşte. Evident că se simte complexat de tine, dar are ceva anume care te acoperă. Gură mare şi o ţârică abilităţi de pui de ninja, ca să se facă respectat. De ce te-ai "asociat" cu el? Din prostie, fiindcă la momentul când l-ai ales era singurul disponibil să îţi "bage în zeamă" complexele tale sau poate milă, să faci şi tu o faptă bună.
Cum vă împăcaţi? Bine atâta timp cât eşti mai slab, când din disperarea de a pierde şi pe ăsta te laşi manipulat, câteodată inconştient. Te ajută să treci peste clipe grele, e bun în a-i critica şi bârfi pe restul şi te binedispune cu glumele din program de prost gust câteodată.
Cum vă "despărţiţi"? Păi sigur nu-i place ca tu să ai iniţiative, gen "hai la bibliotecă". Îi place să facă mereu aceleaşi lucruri. Şi evident urâşte ca tu să-i controlezi viaţa, să mai şti ce e de capul lui la şcoală. Şi îţi ascunde multe, de teama ca tu sa nu-ţi iei tălpăşiţa şi bye-bye. Tu îl ierţi când îl decoperi şi uite aşa începe să te ia de prost, căci are impresia că te controlează. Wrong! Evident că tu ca un prieten bun ce eşti încerci să-i dai sfaturi să-l ajuţi şi el îţi vine cu replica "Eşti tu mai deştept?" Tu te enervezi şi-ţi bagi picioarele.
Ce se întâmplă după "despărţire"? Evident îţi vine să te dai cu capul de pereţi, nu mai vrei să auzi de el şi chiar ai tendinţa să-ţi pui mintea cu el.
Ca să exemplific, o astfel de best friend am avut în gimnaziu. Gândiţi-vă că ea a rămas repetentă şi eu am intrat la liceul pe care mi-l doream. Numele ei începe cu A şi e unul scurt.
Prietenul egal: are principii de viaţă, idei asemănătoare cu ale tale, pasiuni comune.
Ai impresia că ai găsit omul potrivit pentru tine, mai ales că cei care se aseamănă se adună. Faceţi multe lucruri împreună, prietenia e mai strânsă, mai intensă, ataşamentul e la ordinea zilei, filozofatul e la ordinea zilei.
Cuvm vă despărţiţi? Cu astfel de oameni împarţi totul. Fericirea, necazul şi dumic.atul. Dar apar probleme când unul dintre voi şi-a găsit fericirea şi celălalt nu. Cel nefericit se simte neglijat, dat la o parte. Când şi celălalt şi-a găsit fericirea primul e deja plictisit de fericirea lui şi deja râvneşte la ceea ce nu-i aparţine. Şi mereu şi mereu îţi va reproşa că a picat pe locul 2, că l-ai neglijat şi bla, bla ,bla. Apoi face pe victima, apoi pe ăla cu "caracterul" deja format şi filozofii menite să te facă să te simţi inferior lui, şi până la urmă nu mai există nicio cale de împăcare.
După despărţire: nu a existat nicio cale de înţelegere, nici nu va mai exista.
Exemplificare: Coincidenţa sau nu, numele ei începe tot cu A, dar e mai lung, fiinţă pe care o urăsc cel mai mult.
Prietenul superior: mi-e cam greu să definesc, e o tipilogie de om în care ale cărui preferinţe tu nu te înscri. Cam atât cu aşa zisă teorie, că deja mă cam plictiseşte şi cred că şi pe tine dragă cititorule de chestii banale ca ale mele.


Dar totuşi mai am de adăugat ceva.

Prietenia se bazează pe încredere. Încrederea e ceva ce se câştigă. Nu poţi cere cuiva să aibă încredere în tine. Trebuie să-i demostrezi că eşti de încredere.

Poţi avea mulţi prieteni buni. Eu una nu mai am niciun best friend.
E derutant să ai 2 sau 3 prieteni buni din acelaşi grup de prieteni. Începi să ai incredere în ei, dar la un moment dat în privinţa unui fapt vezi că au "poveşti" diferite. Pe care din ei să crezi mai ales că au călcat aproape în strachină.
Asta e o întrebare la care poate încă mai aştept răspuns.
Poate mă ajutaţi voi.
Do you?

Pace vouă.

Ca să vezi de ce sunt discriminaţi...

Mă grăbesc să mă întâlnesc cu o colegă să-i dau nişte notiţe în legatura cu un articol şi ca sa ajung cât mai repede iau autobuzul. În faţa mea pe scaune s-a aşezat o ţigancă cu puradelul ei. N-am avut absolut nimic cu ea până când s-a aşezat aproape cu faţa spre mine. Se uită ca o tâmpă la mine şi tot vorbea cu puradelul. Bă şi o apucă o tuse. Tuşea spre mine şi nici măcar nu avea bunul simţ sa pună mâna la gură. Am zis ca tuşeşte o dată, dar nu se mai oprea. M-am ridicat de pe scaun să nu prind şi eu niscai sămânţă din ce-o avea, Doamne fereşte TBC, că m-aş procopsi numai bine. Întâmplarea asta îmi aduce aminte de o altă ţigancă răcită cobză care era în personalul de Braşov, şi îşi sufla nasul în fustă.
Când s-o învăţa naţia asta să alinieze cu lumea? Rămân încuiaţi cu obiceiurile lor primitive, mentalitatea arhaică nesănătoasă în care femeia are o singură datorie, sa facă puradei, cât o echipă de fotbal dacă se poate.
Sunt câţiva ţigani mai răzleţi care tot bat surle şi trâmbiţe că sunt discriminaţi, dar nu fac nimic pentru semenii lor. Tot ce ştiu e să bage boală în oamenii de rând, să învârtă parale nemuncite şi să-şi construiască palate mari ornate şi mobilate kitchos, fără bun gust dar dacă e scump şi placat cu aur e frumos. Că de, aşa se arată bogăţia.
Nu aş avea nimic cu naţia asta, unii dintre ei chiar ar merita şanse, dar dacă nu sunt în rândul lumii nu au aceste ocazii.
Tot ce simt eu pentru ei este undeva intre milă şi scârbă.
Milă mi-e de alţi dar mai milă mi-e de mine.
Pace vouă!