...la o bârfă, la o poveste, la o distracţie. Poate pe post de ştergătoare de muci, atunci când boceşti de inunzi Pământul că lumea e rea cu tine, ca nu te mai suportă, că ea nu te mai înghite nici cum, că eşti în plus...
Prostii de genu. Have ever really a real bestfriend? Răspunsul meu e categoric nu. Ori nu i-am ales eu bine, ori nu m-au meritat sau nu i-am meritat eu.
Sunt mai multe tipuri de prieteni: cel inferior, egal şi superior.
Prietenul inferior: e cel care ţi-e inferior ţi-e. Evident că familia mereu îţi reproşează că te trage în jos, că te-a schimbat, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum. E tipul de om care nu prea are maniere, nu prea are principii de viaţă, face numai ce îl taie capul şi când dă cu capul în gard vine la tine şi boceşte. Evident că se simte complexat de tine, dar are ceva anume care te acoperă. Gură mare şi o ţârică abilităţi de pui de ninja, ca să se facă respectat. De ce te-ai "asociat" cu el? Din prostie, fiindcă la momentul când l-ai ales era singurul disponibil să îţi "bage în zeamă" complexele tale sau poate milă, să faci şi tu o faptă bună.
Cum vă împăcaţi? Bine atâta timp cât eşti mai slab, când din disperarea de a pierde şi pe ăsta te laşi manipulat, câteodată inconştient. Te ajută să treci peste clipe grele, e bun în a-i critica şi bârfi pe restul şi te binedispune cu glumele din program de prost gust câteodată.
Cum vă "despărţiţi"? Păi sigur nu-i place ca tu să ai iniţiative, gen "hai la bibliotecă". Îi place să facă mereu aceleaşi lucruri. Şi evident urâşte ca tu să-i controlezi viaţa, să mai şti ce e de capul lui la şcoală. Şi îţi ascunde multe, de teama ca tu sa nu-ţi iei tălpăşiţa şi bye-bye. Tu îl ierţi când îl decoperi şi uite aşa începe să te ia de prost, căci are impresia că te controlează. Wrong! Evident că tu ca un prieten bun ce eşti încerci să-i dai sfaturi să-l ajuţi şi el îţi vine cu replica "Eşti tu mai deştept?" Tu te enervezi şi-ţi bagi picioarele.
Ce se întâmplă după "despărţire"? Evident îţi vine să te dai cu capul de pereţi, nu mai vrei să auzi de el şi chiar ai tendinţa să-ţi pui mintea cu el.
Ca să exemplific, o astfel de best friend am avut în gimnaziu. Gândiţi-vă că ea a rămas repetentă şi eu am intrat la liceul pe care mi-l doream. Numele ei începe cu A şi e unul scurt.
Prietenul egal: are principii de viaţă, idei asemănătoare cu ale tale, pasiuni comune.
Ai impresia că ai găsit omul potrivit pentru tine, mai ales că cei care se aseamănă se adună. Faceţi multe lucruri împreună, prietenia e mai strânsă, mai intensă, ataşamentul e la ordinea zilei, filozofatul e la ordinea zilei.
Cuvm vă despărţiţi? Cu astfel de oameni împarţi totul. Fericirea, necazul şi dumic.atul. Dar apar probleme când unul dintre voi şi-a găsit fericirea şi celălalt nu. Cel nefericit se simte neglijat, dat la o parte. Când şi celălalt şi-a găsit fericirea primul e deja plictisit de fericirea lui şi deja râvneşte la ceea ce nu-i aparţine. Şi mereu şi mereu îţi va reproşa că a picat pe locul 2, că l-ai neglijat şi bla, bla ,bla. Apoi face pe victima, apoi pe ăla cu "caracterul" deja format şi filozofii menite să te facă să te simţi inferior lui, şi până la urmă nu mai există nicio cale de împăcare.
După despărţire: nu a existat nicio cale de înţelegere, nici nu va mai exista.
Exemplificare: Coincidenţa sau nu, numele ei începe tot cu A, dar e mai lung, fiinţă pe care o urăsc cel mai mult.
Prietenul superior: mi-e cam greu să definesc, e o tipilogie de om în care ale cărui preferinţe tu nu te înscri. Cam atât cu aşa zisă teorie, că deja mă cam plictiseşte şi cred că şi pe tine dragă cititorule de chestii banale ca ale mele.
Dar totuşi mai am de adăugat ceva.
Prietenia se bazează pe încredere. Încrederea e ceva ce se câştigă. Nu poţi cere cuiva să aibă încredere în tine. Trebuie să-i demostrezi că eşti de încredere.
Poţi avea mulţi prieteni buni. Eu una nu mai am niciun best friend.
E derutant să ai 2 sau 3 prieteni buni din acelaşi grup de prieteni. Începi să ai incredere în ei, dar la un moment dat în privinţa unui fapt vezi că au "poveşti" diferite. Pe care din ei să crezi mai ales că au călcat aproape în strachină.
Asta e o întrebare la care poate încă mai aştept răspuns.
Poate mă ajutaţi voi.
Do you?
Pace vouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu