Suntem oameni, mai greşim...şi de foarte multe ori fără intenţie. Recunoşti, încerci să-ţi repari greşeala şi ăla de lângă tine ce face...încă se simte eclipsat de tine (mereu a fost) şi îţi poartă sâmbetele. Nu numai că îşi arată frustrarea sa nelimitată şi se comportă ca un om bolnav psihic dar mai e şi patetic când spune că a trecut mai departe şi că speră la ceva mai bun. După ce pretinde că încă sunteţi prieteni mai e şi ipocrit şi-ţi cere să-i faci un "favor", gen "fă tu munca şi eu culeg laurii".
Deja mi-e scârbă. Oamenii de genul ăsta sunt jeguri la propriu, frustraţi de incapacitatea lor de a face ceva. Dragilor, sunt poate naivă dar nu proastă. Nu sunt născută ieri şi nici nu o să vă ofer satisfacţia de a câştiga ceva pe nedrept. Nu vă meritaţi respectul, parveniţii ca voi nu merită.
Cam atât pe scurt, deja mi-e greaţă să-mi dau seama de ce există şi felul ăsta de oameni. Postarea asta nu e una chiar asa generală, ci mai degraba adresata unei anumite persoane. Nu am chef să mă confrunt cu tine pentru că nu meriţi efortul. Mi-e silă de tine dar pentru aceea nu mă răzbun, căci răzbunarea e arma prostului. Ceea ce am scris aici e doar un mare PA pentru tine. Nu am nevoie de nicio explicaţie de la tine, tu nici atât de la mine. Ştiu exact ceea ce eşti, şi nu pretinde că tu mă cunoşti pe mine. Şi faptul că nu te confrunt nu înseamnă că sunt o laşă... pur şi simplu nu meriţi aşa ceva.
Pace ţie!
Şi vouă de asemenea...aveţi grijă pe cine aveţi alături...
poate ca e aiurea postarea asta dar deja era prea mult venin strâns... acum sunt mai uşurată...mersi fain încă îmi citiţi ofurile mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu