ipocriţii merită multe

Zilele trecute au fost unele "formidabile" pentru mine cu fosta mea şefă.
"Domnia" ei a mers saptamana trecută cu mine pe teren să facă o verificare la un chestionar (mă angajasem să fac şi eu un ban de buzunar ca orice student falit). Distinsa doamnă (dacă pot să-i mai spun aşa) care pretinde că face şi muncă de teren e cam picată de pe lună. Nu ştie că de o vreme buuuună troleibuzele nu mai circulă, mai ales că de vreun an, doi nici oraşul nu mai e împânzit cu cabluri. Surioara mea, spui că faci şi munca de teren, dar tu nu circuli cu mijloacele de transport în comun, şi că cele pe bază de curent au ieşit din funcţiune?
Doamna are şi marele defect de a nu a baga omul în seamă când îi explică ceva...eu vorbeam despre autobuzul care merge cel mai aproape de o anumită adresă...ea nu...tre' să se intereseze ea, să faca ea "tot". Şi din seria "eu nu te prea ascult, aud numai ce vreau": eu i-am explicat că aveam o problemă cu anumite adrese, nu că nu le găseam. Credeţi că a auzit? Evident că nu. Dar pentru aia eu am fost mincionoasă, că mi-am bătut joc de adrese, că nu am logică şi lista de laude a tot continuat. Mi-a facut terci nervi. A doua zi mi-a cerut să-i dau raportul, i l-am trimis prin sms. A treia zi am sunat-o sa-i predau materialele sau o măcar o parte din ele. A facut pe indisponibila. Aaaa nu eşti diponibilă? Păi nici eu! Sâmbătă aveam de gând să-mi continui munca, că dee să nu fiu aşa duşmănoasă după ce şi-a permis cam multe. Duminica m-am gândit să mă las de meserie pentru că e o idioată. Când m-am dus să predau lucruşoarele vai dragă nu mai vrea să mă vadă, să mai audă de mine că sunt o mincinoasă, nesimţită şi a mai continuat cu alte multe laude & co. Îmi venea să-i mut faţa din loc dar am zis că nu are rost să mă mai consum cu o frustrată. Acum iar am draci... pentru că femeiuşca mai şi minte de îngheaţă apele. Cică la ultimul proiesc eu nu făcusem niciun chestionar, că defapt ea a inceput unul! Scumpa mea dragă, ceea ce ai făcut tu a fost doar o verificare. Mă rog....Nu mai are rost să continui povestea.

Nu înţeleg de unde vine atâta nesimţire şi neruşinare...de ce unii au impresia că pot să-şi bată joc de munca altora? În loc sa-mi fie recunoscătoare că am ajutat-o să termine un alt proiect ţinând cont că eram chiar la început. Vorba unui amic "toţi nerecunoscătorii să păţescă lucruri nasoale". Pentru că merită.

Nu mai vreau să mai comentez prea mult ci doar să mai adaug versurile unei melodii care mi se potriveşte de minune în momentul acesta.

Mereu am incercat ca sa va fac pe plac,
Mereu m-am straduit, dar voi m-ati ignorat
Nimic nu va convine din tot ceea ce fac
Pentru voi sunt doar un nimeni, de-aia nu mai pot sa tac

Am incercat sa ma uit in jurul meu
Dar sa-nteleg ce se-ntampla...imi e greu
Nu vreau sa vad cum viata trece pe langa mine,
Nu mai pot sa ma prefac ca totul merge bine

Si nu mai vreau sa ma prefac ca totu-i bine
Nu mai pot sa mai suport
Am incercat sa ma mint ca va pasa de mine
Dar pentru voi sunt ca si mort

Tot ce mi se-ntampla pare sa treaca pe langa mine
Fara sa bag de seama totul trece asa cum vine
Si poate eu sunt de vina pentru tot ce mi se-ntampla
Stiu ca situatia mea acum nu-i asa de simpla
Lucruri pe care nu le vedeam acum ma obsedeaza
Si tot ce inainte-mi placea acum ma enerveaza
Si cateodata cad intr-o depresie totala
Care pe zi ce trece ma termina ma omoara
O furie ascunsa adanc ca o simtire
Si-apoi o cutremurare care ma face sa-mi vin in fire
Care ma face sa ma gandesc la lucruri lipsite de sens
Care ma face...pe zi ce trece sa ďnnebunesc.

Si nu mai vreau sa ma prefac ca totu-i bine
Nu mai pot sa mai suport
Am incercat sa ma mint ca va pasa de mine
Dar pentru voi sunt ca si mort, sunt ca si mort...

Ma-ntreb de ce nu pot sa zbor, vreau sa plutesc
Ma-ntreb de ce nu pot sa rad, vreau sa zambesc
Ma-ntreb de ce nu pot sa tip, vreau sa soptesc
Ma-ntreb de ce nu pot sa simt ca-nnebunesc....


P.S.
nu mă intersează nimic acum. Dacă vă mai place ceva din ceea ce fac bine, daca nu şi mai bine dar să nu vă mai daţi cu presupusul în ceea ce priveşte persoana mea, nu trăiţi iluzia că mă cunoaşteţi îndeajuns de bine încât să daţi pronosticuri.
Deja sunt destul ne nervoasă şi nu cred că vă doriţi să mă descarc pe voi.

Şi dacă mai sunt greşeli de exprimare, de ortografie acum nu îmi pasă...am nervi şi punct.

Pace Voua!