spatiu inchis, intunecos,
randuri intregi de banci,
bolte 'nalte si adanci
ce semanau cu niste stanci.
frig si frica, imbratisare
loc bun de alinare.
altar viu sub o rozeta,
rozeta 'nalta, luminoasa,
o fereastra spre speranta.
fantomatica e totusi...
ca si mine. dar mi-e bine
caci nu suport lumina.
orga suna fioros
ca si gandurile mele
iti blesteama sufletul mort
sa fi chinuit in veci.
crucea neagra o tin in palme
manecile-mi largi si violete
imi dezvelesc bratele moarte.
rochia stransa pe corpul fraged
imi da un aer de gothica.
sufletul mi-a fost curat
insa tu mi l-ai patat
cand increderea mi-ai tradat-o.
esti jalnic ca orice muritor
ce nu stie a pretui viata
si fiecare sentiment,
totul e o joaca pentru tine.
n-ai vrea sa cazi in mainile mele?
sa-ti simt pulsul accelerand,
sa-ti iasa ochii din orbite
si cu o voce tremurand
sa-mi ceri indurare.
imi place sa-ti privesc
figura "inocenta" aflata in agonie
durerea ta e miere pentru mine,
iar gatul tau e asa clocotitor
sa-mi infing coltii, ce imbietor!
acum esti damnat sa n-ai liniste,
sa n-ai somn,
sa-ti fie viata o povara
iar eu demonul tau.
asta ti-e rasplata.
n-ai auzit pana acum
fereste-te de rautatea omului bun!
dar la ce folos ti-e acum
veninul tau e deja in tine.

Gothika[asta e titlul]