Faceți căutări pe acest blog

joi, 25 august 2011

Când ne dăm importanţă prea multă...

...ne băgăm în "zeamă" pentru că nu avem prea avem altceva de lucru. Schimbăm prefixul şi asta ne face oameni inteligenţi şi cu principii. Avem o aşa experienţă de viaţă cum nu s-a mai văzut şi sunt un punct de reper, un model demn de urmat încârcat cu maxime...de toata jalea!
Simţim nevoia de atenţie...şi pentru a ieşi din banalitate facem orice e posibil. Trăcănim aiurea, ne băgăm în seamă când nu este cazul, vorbim pe lângă subiect doar de dragul de a vorbi.
Numărul de cuceriri în rândul reprezentanţilor de sex opus nu îţi aduce experienţă de viaţă. Doar doar cineva încuiat poate crede că aşa ceva te face om trecut prin multe.
Vorbărie multă, pierderea în idei...ce să mai spun, aceşti oameni nu au sufieciente cuvinte să se exprime mai bine. Nu le plac lucrurile simple. Cu cât sunt mai complicaţi cu atât sunt mai "isteţi", mai interesanţi.
Îşi permit să critice şi să vorbească vrute şi nevrute că dee, "trăim într-o ţară liberă" dar ei nu au auzit de tăcerea din bunul simţ. Şi culmea, bunul simţ mereu lipseşte celor care mai simţitori. Am trăit şi vremea să-mi spună unul dintre dobitocii planetei că eu sunt nesimţită pentru că eu mai şi vorbesc...şi mereu am tăcut din curtoazie. Mda...ştiu...azi e considerată o prostie...
Mai bine să fiu considerată o proastă dar sunt cel puţin împăcată cu conştiinţa mea.

Cui nu-i place să tacă şi să înghită...aşa de bun simţ. Poate îl veţi învăţa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu