Paradoxul vremurilor noastre...

Continuând astăzi curăţenia am găsit o foaie, veche puţintel, de pe vremea când eram în şcoala generală. Mi-am amintit că o primisem de la profesorul de religie, David, om cu mare suflet.
La vremea aceea nu prea eram conştientă de ceea ce exprimă lumea încomjurătoare, mă jucam încă în nisip.
Am găsit cuvintele lui Octavian Paler şi le-am recitit într-o criză sâcâitoare de splină (cred că aia e în partea stângă, nu?). În continuare pun vorbele sale şi apoi revin cu ale mele cuvinte aranjate într-o "limbă" seacă.

"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!"

Recitind aceste lucruri m-am autoanalizat pe mine. Ce am ajuns?
Un om plin de griji care uită să zâmbescă, ce nu mai gustă glumele, unul care mai mult urăşte decât iubeşte. Am devenit un om ceva mai superficial pentru care sfintele sărbători nu mai au semnificaţie prea mare. Am devenit umbra omului care am fost în trecut, un om optimist cu mare speranţe şi cu dorinţe... dorinţe pe care acum nu le mai am... tot ce-mi doresc e un sec "să-mi fie mai bine". Sunt produsul acestei societăţi de consum şi-mi pare rău că nu am scos de la naftalină voinţa.
Probabil că multă lume se află în situaţia mea. Sau cel puţin sesizaţi situaţia expusă de Paler.
Cert e că suntem tot mai profani, eu sunt sunt mai profană. Nu mai ţinem cont de nimc, ne-am îndepărtat de Biserică şi ceea ce reprezintă.
Eu îmi propun să fiu un om mai bun.
Sper că şi voi.
Măcar acum de Paşti.
Până atunci Paşte Fericit!


Pace vouă!