Mulţi români îşi fac o "meserie" în a face pe sfătoşii şi ăia cu principii. Ştim să criticăm, ştim să facem mişto, însă puţini şunt cei care sunt înzestraţi cu ironia fină menită să corecteze diferite comportamente, atitudini, mentalităţi greşite etc, etc, etc.
Simţul critic se naşte din nemulţumiri şi din dorinţa de a corecta, de a face ceva mai bun.
Criticăm cel mai des sistemul în care trăim, guvernanţii care ne fac viaţa amară şi pe deasupra mai sunt şi nişte cretini ce ne condamnă la moarte prin desfiinţarea spitalelor şi micşorarea veniturilor.
Dar nu înţeleg o altă critică. Critica operei cuiva. Tu nici măcar nu ai tangenţe cu domeniul acela dar pentru aceea îl consideri munca de umplutură, una ieftină şi de consum.
Dar de unde atitudinea asta? Păi uite din cauza faptului că tu nu mai produci nimic. Stai pe tuşă, pe post de "observator". Şi lucrul acesta e cel mai uşor de făcut. Ce e aşa dificil să trăncăneşti verzi şi uscate, vrute şi nevrute.
Genul acesta de oameni sunt aceia care sunt plafonaţi. Sincer m-am săturat de oamenii plafonaţi care pretind că sunt ceva şi îşi permit să ne considere pe noi, generaţia asta mai tânără inculţi fără habar în viaţă, nuli. Dragii noştri, noi vă respectăm pentru că aveţi acea vârstă dar avem şi noi ceva de spus, avem idei pentru că noi acum începem să trăim şi să oferim totul.
Ştim că vă place să ne ironizaţi mai ales când greşim, aveţi unii dintre voi plăcerea de a ne "devora", de a ne desfiinţa. Nu zic că noi tineretul suntem cu toţii nişte minţi sclipitoare, că fiecare pădure are şi uscăturile ei.
Prea mult nu mai am chef să comentez.
Cert e că cel care îşi descoperă aşa peste noapte spiritul critic e pentru că el nu mai reprezintă nimic şi trebuie să facă ceva, să critice pe altul. Îşi face un "job" în a despica firul în patru şi a abera pe lângă subiect. Critica o face pentru că se simte frustrat.
Multă critică (mă refer la modul general) se face din frustrare: invidia, dorinţa de a face mişto de cineva onest şi corect, etc., etc., etc.
Pace vouă!
P.S.
Zilele astea am cam dormitat:))
Postul ăsta a fost în "şantier" vreo 3-4 zile. Astenia asta de primăvară.
Până la următoarea postare vă urez un Paşte fericit! Lumina Învierii să vă lumineze viaţa şi mintea să ne iertăm unii pe alţii că nu-şi are rostul să fim trişti şi posomorâţi din cauza problemelor lumeşti. Eu v-am iertat fraţilor! Sper că şi voi pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu